Ziarul de Duminică

Augustin Buzura: Viitorul depinde de luciditatea noastra

07.06.2001, 00:00 24



Lucid de cursa lunga, scriitorul Augustin Buzura formuleaza un verdict nemilos in legatura cu ceea ce ar putea urma daca nu vom corecta cat mai repede erorile repetate ale acestor ani: un popor care risca sa nu stie exact cine este, ce poate si care-i e locul in istorie.



- De vreo zece ani, se tot asteapta o lege care sa reglementeze statutul artistului. Ar imbunatati ea cu ceva starea culturii noastre?

- Depinde foarte mult de ceea ce va contine. Avem, iata, si o lege a sponsorizarii, si ea a fost foarte necesara, dar n-as spune ca ne aduce mari foloase. Exista o specialitate a noastra: ne vaicarim ca in diverse domenii nu exista legi, dar, cand apar, lumea se chinuie sa gaseasca solutii pentru a le ocoli, daca esenta lor n-a fost ocolita chiar de catre cei care le-au gandit. ai, la urma urmelor, in cultura este nevoie de o lista de prioritati stabilita din grija si respect pentru prezentul si viitorul tarii noastre, e nevoie de bun simt si de bani, nu de justificari absurde. Nimeni nu ne poate obliga sa ne punem sub semnul intrebarii viitorul ignorand spiritul, marea putere de creatie a poporului nostru. Cultura, creatia spirituala in general - literara, stiintifica, artistica -, nu poate fi lasata in seama generozitatii unui sector particular, prea fragil si prea putin interesat de aceasta sfera. Ea ar trebui sa ramana inca multi ani de acum inainte una dintre marile obligatii ale statului daca, fireste, acesta vrea sa mai existe. Nu trebuie sa se uite ca subventionarea culturii e, de fapt, o investitie. Daca nu vrem sa invatam din experienta altor tari, care sunt foarte sus in topul interesului si respectului general pentru ca au pus si pun cu consecventa accentul pe spirit, ar trebui sa invatam din erorile noastre postdecembriste. Oare cine ne-ar spune cat ne-a costat si ne costa diletantismul, prostia, refuzul de a invata din experienta altora, mitocania si subcultura care invadeaza totul? Indivizii care stiu fara sa invete, micii Ceausesti, care-si inchipuie ca lumea incepe si se sfarseste o data cu ei, s-au inmultit ingrijorator, iar efectele actiunii lor nu mai pot fi ignorate fara consecinte foarte grave, de lunga durata. Oare pe cine va alege milionul si jumatate de analfabeti de azi si cum vor arata reprezentantii lor la conducerea tarii? Care va fi locul nostru in lume daca vom continua sa ignoram spiritul? Nu este incapatanarea mea de scriitor sa sustin ca trebuie subventionata cartea pentru a ajunge in mainile elevilor, studentilor, ale celor cu salarii mici, ci o urgenta imperioasa. Dupa cum obligatorie mi s-ar parea promovarea culturii de catre televiziunea nationala, crearea unui climat de respect pentru adevaratele valori. Cultura aduce prestigiu tarii, o apara, atrage atentia asupra celorlalte domenii ale civilizatiei, este, ma incapatanez sa repet, investitia cea mai ieftina si mai eficienta.

- Cineva imi spunea de curand ca traversam o perioada in care nimanui nu-i mai pasa de nimeni.

- Trebuie sa-ti pese de tara, de comunitatea careia ii apartii, de destinul profesiei tale. Oriunde te-ai afla, indiferent pe ce meridian, te urmareste chipul tarii tale, cota ei. E adevarat, in ultimii ani au aparut numerosi europeni - nu-mi dau seama de unde - cu aceeasi usurinta cu care, odinioara, au aparut filoslavii, marii comunisti, luptatorii neinfricati pentru colectivizare sau aparatorii realismului socialist. Un fel de internationalism proletar usor lustruit, care manifesta acelasi dispret pentru trecut, natiune, mituri nationale, specific, memorie nationala. A te integra in circuitul european de valori nu inseamna a renunta la propria-ti identitate, la valorile care te individualizeaza si te definesc. Toate tarile din aceasta mult visata Uniune Europeana isi apara cu indarjire cultura, specificul, investesc foarte mult in propriile valori. Sa mai amintesc rolul statului francez in productia de carte? Sau in productia celor 130 de filme artistice? Sau cifrele alocate de tari mult mai mici decat noi, precum Danemarca sau Ungaria? Este suficient sa vezi standurile Poloniei la targurile internationale de carte pentru a intelege atitudinea acestei tari fata de cultura si, fireste, fata de propria ei imagine in lume. Vreau sa spun ca este suficient sa vezi cifrele din buget alocate culturii si cercetarii pentru a descifra cu usurinta viitorul unei comunitati, al unei tari.

- Se mai poate vorbi la noi de moralitate in cultura?

- Da, se poate, si mi se pare obligatorie. ai nu numai in cultura. Dar de multe ori una este concluzia dupa citirea operei si cu totul alta urmarind "viata si activitatea" creatorului. Imediat dupa Revolutie, un mare numar de oameni de cultura s-au integrat rapid in diferite structuri politice. Din pacate insa, marea majoritate nu s-au angajat ca scriitori, ca artisti, ci au imprumutat numaidecat vocabularul si manierele fostilor activisti.

- Dumneavoastra ati cochetat cu politica?

- M-am straduit, cat m-au ajutat priceperea si mai ales imprejurarile, sa fac politica culturala a tarii. Atat. Niciodata cu un partid. Le-am respectat pe cele care merita cu adevarat sa fie respectate, m-am straduit sa arat fata durabila a natiei noastre, dar nu m-a interesat in nici un fel o cariera politica. Nu sunt bun pentru asta. Iar apoi, pentru mine Revolutia a venit cam tarziu. E vremea sa-mi termin macar o mica parte din proiectele literare. Daca acestea nu m-ar presa peste masura, probabil ca as face gazetarie politica pentru ca, de altfel, si inainte, am scris "contra", cu destula eficienta, vreo trei decenii. ai n-a fost foarte usor. In rest, imi place ceea ce fac in calitate de manager cultural, Fundatia Culturala Romana are un foarte bun nume in lume si ar putea face infinit mai mult datorita relatiilor pe care si le-a facut in decursul anilor in toate mediile. Daca, fireste, am avea mijloacele necesare! Diplomatia culturala este foarte la moda, iar tarile care stiu ce vor isi fac politica mai ales prin acest gen de fundatii. Nu trebuie sa inventam nimic,ci sa vrem cu adevarat sa facem ceva.

- Ce ne lipseste?

- Sentimentul timpului si consecventa. Rabdarea sau puterea de a duce un lucru la bun sfarsit. La noi exista frenezia inceputurilor. Aproape nimic nu se continua. Mereu si mereu se iau lucrurile de la capat, mereu si mereu se reinventeaza roata, bicicleta, se redescopera America. De asemenea, este foarte precar simtul masurii, al echilibrului. Azi il ridici pe om in slavi, ca maine, cu aceeasi usurinta si lipsa de raspundere, sa-l arunci in fundul Pamantului. ai exact din aceleasi motive. Era sa uit, printre multe altele, un obicei dacic in interpretari moderne: cei mai buni erau aruncati in sulite, adica trimisi la Zamolxis dupa vesti. In sfarsit, ma mai inspaimanta egoismul nostru pustiitor si lipsa de luciditate. Altii sunt mereu de vina, altii trebuie sa faca, altii ne nedreptatesc.

- Se poate face cultura cand in institutiile abilitate se fac restructurari masive? Am inteles ca se vor face concedieri chiar la Fundatia Culturala Romana.

- Din pacate, deja s-au facut. Ni s-a impus un numar fix de oameni, ignorandu-se sau necunoscandu-se specificul muncii noastre, obligatiile statutare pe care le avem fata de romanii din jurul tarii si, desigur, fata de cei din diaspora. Asa se face ca am redus programele, centrele de cercetare, unele publicatii. Nu sunt absurd, inteleg dificultatile prin care trece tara, stiu obligatiile si durerile actualului guvern, la cati trebuie sa imparta o paine foarte mica, dar mai stiu ca 70% din populatia tarii n-a deschis, dupa Revolutie, o carte, procent la care trebuie sa adaugam milionul si ceva de analfabeti, hemoragia materiei cenusii prea putin folosite sau pretuite. atiu ca va veni si randul culturii, dar ma tem ca, pana atunci, nepasarea, manelele, hi-hop-ul si neobosita truda a patriotilor cu ziua ramasi cu mintea prin Evul de mijloc isi vor desavarsi lucrarea.

- Cum vedeti viitorul?

-Viitorul depinde de luciditatea noastra, de rolul si de locul pe care-l acordam inteligentelor, materiei cenusii. Cred din toata inima ca meritam o soarta mai buna. Schimbarea din decembrie 1989 a venit exact cand ne-am dorit toti, cu toata energia, acelasi lucru. Prin urmare, cum am mai spus, cand vom fi capabili sa ne dorim din nou, cu tarie, un lucru, toti ca o singura fiinta, nu am nici o indoiala ca dorinta, oricat ar fi de complicata, se va indeplini. Cred ca demnitatea si solidaritatea se castiga prin cultura.



Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar


Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO