Aurelia Mocanu (coordonator)
Aurel Bulacu
Editura Institutului Cultural Român, 2012
Un nou album marca ICR - amplu, splendid paginat, cu lumini ce provin nu doar din becurile "aprinse" pe copertă, ci şi dintr-un etern soare negru al melancoliei autorului, cu texte sprintene şi condiţii tipografice luxoase - a fost dedicat graficianului Aurel Bulacu.
Grădina cu amintiri plastice ce poartă gheara maestrului a fost lucrată atent, după o schemă de design inteligent, în însoţiri potrivite de text şi imagine, de către Aurelia Mocanu. Cea care a găsit de cuviinţă să-i aloce cuvântul preliminar chiar artistului. Simplitatea micro-autobiografiei rezultate, buna-cuviinţă a confesiunii, exactitatea tonului erau exact elementele de contrast de care avea nevoie uriaşa, baroca, labirintica dezvoltare iconografică a operelor autorului. "M-am născut în ziua de 19 august 1947, la Craiova. (...) Traiul modest nu m-a împiedicat să am o copilărie plină de bucurii, cu pasiuni pentru sport şi pentru desen." ("Inciziue pe oglindă") După ce pomeneşte toate momentele esenţiale ale devenirii sale, absolvirea liceului şi Institutului de Arte, prima expoziţie peste hotare (la Accademia di Romania, 1973, Roma), premiile şi expoziţiile personale sau de grup, Bulacu mărturiseşte cu candoarea artistului care s-a dorit mereu elev: "Însă, mai important decât toate, am avut bucuria să admir pe viu opera unor artişti ca Toulouse Lautrec, Klee, da Vinci, Michelangelo, Velasquez, Klimt, Bonnard, de Kooning, Francis Bacon, arta etruscă, arte povera, pop-art, Kapoor, Botero şi, desigur, lista poate continua." Eclectismul gustului şi afinităţilor, expus aici sub semnul unui gest de reverenţă, s-a reflectat constant şi în viziunile sale plastice, care au cochetat cu toate stilurile, care au respirat şi poverismul şi expansiunea luxuriant decorativă a lui Klimt, şi graţia aeriană a liniei lui Lautrec, dar şi derutanta forţă a ductului lui Bacon.
Din textele (semnate de coordonatoare, de Adrian Guţă şi Doina Păuleanu) care acompaniază imaginile, am ales un fragment grăitor în care Aurelia Mocanu povesteşte privitorilor câteva dintre secretele de laborator ale graficianului şi din ritualurile sale creatoare: "Când porneşte desenul, Bulacu căleşte hârtia şi la propriu, şi la figurat. La propriu, o prinde de planşetă cu benzi adezive, benzi care s-au lipit în memoria sa plastică şi din armurile în curs de restaurare. La figurat, după desprinderea desenului de pe planşetă, în oglinda paginii rezultă adesea un supliment de perimetru grafic, o eboşă de chenar pensulat liniar sau şerpuitor. Delimitarea teritorială a figurii, totdeauna plenară şi decis impostată, se face prin varii caroiaje, unele mărunte, ca pe caietul de artimetică, altele orizontale, mai mult sau mai puţin ample, ca pe foile dictando. Mixajul dintre tipurile de reţele grafice şi parametrii lor de module variabile asigură un schelet ortogonal, o tramă care devine imediat o trambulină de eliberare..."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
