Ziarul de Duminică

Aurul românesc depozitat peste hotare

Aurul românesc depozitat peste hotare

Autor: Marius Vasileanu

16.03.2012, 00:02 563

Cum globalizarea tinde nu numai să aducă ţări şi civilizaţii la un numitor comun, ci şi să niveleze fără discernământ, eforturile de păstrare a identităţii naţionale nu sunt niciodată suficiente dacă sunt făcute cu inteligenţă, rafinament şi lipsă de fanatism.

Un astfel de efort, unic din multe puncte de vedere, a fost realizat pe parcursul unei vieţi de academicianul Virgil Cândea, de la a cărui plecare din această lume s-au împlinit recent cinci ani. Personalitate fără egal, după ce a dobândit nu mai puţin de trei licenţe (drept, filosofie şi teologie ortodoxă) şi un doctorat în filosofie, lui Virgil Cândea îi datorăm nu numai o serie de cărţi şi studii dedicate preponderent culturii române vechi, nu îndeosebi seria de "Opere" a lui Cantemir, ci şi o altă serie de volume intitulată "Mărturii româneşti peste hotare". Din această ultimă operă, al cărei subtitlu - "Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate" - ne lămureşte mai bine asupra conţinutului, a apărut o nouă serie la Editura Biblioteca Bucureştilor. Deocamdată avem parte de primele trei volume editate sub îngrijirea fiicei marelui om de spirit, doamna Ioana Feodorov, ea însăşi prestigios cercetător.

Preocupările pentru istoria românească oglindită în diverse muzee, biblioteci şi arhive aflate peste hotare sunt, evident, destul de vechi: "Stolnicul Cantacuzino citează în «Istoria Ţării Româneşti» nu mai puţin de 26 de autori antici, medievali şi moderni. În «Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor», Dimitrie Cantemir foloseşte o bibliografie impresionantă de texte clasice greceşti, latine şi bizantine consultate în bune ediţii contemporane lui sau după istorici occidentali. Formarea de biblioteci umaniste - ca acelea ale Cantacuzinilor, Brâncovenilor şi Mavrocordaţilor - exprimă nu numai dorinţa de lărgire a orizontului cultural, dar şi convingerea că pentru buna cunoaştere a trecutului naţional apelul la istoriografia străină este indispensabil", subliniază autorul în prefaţa volumului prim (p.VI).

Noua serie este adusă la zi, au fost făcute adăugiri şi eventuale îndreptări. În acest fel şi-au dat concursul alţi cercetători prestigioşi precum: Andrei Pippidi (care a revizuit toate trei volumele, făcând şi notele necesare acolo unde se cădea), Andrei Timotin, Daniel Cain, Cristian Luca, Ovidiu Cristea, Daniel Suceavă, Ovidiu Olar, Mihai Mitu, Vlad Alexandrescu, Liviu Bordaş, George Grigore ş.a.m.d.

Ea însăşi specialistă în cultură arabă şi contribuitoare la revizuirea volumelor, Ioana Feodorov notează că prima serie a apărut în doar două volume din cele cinci preconizate. Întrucât metodologia preferată de Virgil Cândea a fost aceea de a aşeza toate informaţiile în funcţie de ţara în care au fost găsite, volumul I din această nouă serie porneşte cu Albania şi se opreşte la Etiopia, volumul al II-lea se opreşte la Grecia iar al II-lea la Olanda. După ce a fost distins în anul 2001 de Ministerul Culturii cu "Premiul naţional pentru valorificarea şi promovarea patrimoniului naţional" pentru cele două volume, profesorul Virgil Cândea, devenit vicepreşedinte al Academiei Române, "nu a mai avut răgazul de a continua pregătirea pentru tipar a bogatului material pe care îl adunase cu privire la ţările ce urmau. La plecarea sa dintre noi, în 16 februarie 2007, el a lăsat posterităţii circa 10.000 de fişe manuscrise aflate în diverse stadii de finalizare, precum şi un mare volum de materiale documentare pe care urma să le valorifice în lucrare." (p. LXXIX).

...În continuarea articolului nostru precedent dedicat Muntelui Athos (vezi aici:

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/unde-este-muntele-athos-de-marius-vasileanu-9337014 ) descoperim în volumul al doilea, care se încheie cu Grecia, o mulţime de indicii despre piesele româneşti existente acolo. "Pentru români, întreaga zonă a Mediteranei Orientale a însemnat teritoriu de acţiune culturală. Multe din monumentele care împodobesc astăzi aşezăminte celebre de la Muntele Sinai şi Muntele Athos până în insulele Mării Egee, multe din operele de artă păstrate la Ierusalim, Istanbul, Atena şi în atâtea alte părţi din Europa de sud-est sau Levant au fost create din iniţiativă românească sau de artişti şi meşteri de la noi. Istoricul rus Porfirie Uspenski, la capătul unor îndelungate cercetări, putea afirma că «Niciun alt popor ortodox nu a covârşit Muntele Athos cu atâtea binefaceri ca poporul român»" (p. VIII) mai arată Virgil Cândea. De altfel, conform datelor statistice ale vremii cercetate de Marin Popescu-Spineni (vezi şi lucrarea acestuia "Procesul mănăstirilor închinate. Contribuţii la istoria socială românească", Bucureşti, 1939, p.160), în pragul secularizării "o cincime din moşia ţării, 1544 pogoane de vie şi peste 4000 prăvălii din oraşele mari erau ale celor 71 de mănăstiri, 25 de schituri şi 14 biserici închinate Locurilor Sfinte" (p. IX).

Un alt aspect sublinat de autor este acela că "românii au deţinut mult timp aprope în exclusivitate privilegiul tiparului din Europa de sud-est, până în Orientul apropiat. Acest fapt explică prezenţa noastră prin cărţi până la Athos, în Anatolia, la Ierusalim, Sinai şi Alexandria, în toată Iugoslavia, Ucraina şi vechile mănăstiri ruseşti, până la Munţii Urali şi Marea Caspică. Tiparul slavon inaugurat de Macarie în Ţara Românească în 1508 a folosit tuturor popoarelor slave de est şi sud-est care utilizau această limbă liturgică" (p.X).

Tot în primul volum aflăm despre metodologia conform căreia a fost întocmită lucrarea. S-a ţinut cont, în ordine, de ţară, localitate, apoi de colecţie. În cadrul colecţiilor, ordinea este: documente, manuscrise, cărţi rare, periodice, hărţi, planuri, atlase, opere de artă, alte piese muzeale (arheologice, numismatice etc). Toate acestea au parte în interiorul lucrării de o minuţioasă descriere, referinţe. Această nouă serie din "Mărturii româneşti peste hotare" apare sub egida Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române (I.S.S.E.E.). Se intenţionează un număr de cinci volume dintre care ultimul să cuprindă indicii întregii serii.

Cine va avea curiozitatea să parcurgă numai paginile dedicate Greciei (vol. II) care însumează peste 3.400 de repere sau cele dedicate Franţei (vol. II) cu aproape 1.400 de repere, va realiza ce teren imens de cercetare există. Căci totdeauna despre documentele sau piesele respective se mai poate scrie ceva, se vor descoperi alte documente (colaterale) şi informaţii preţioase, se poate ţese o poveste. Exemplu: Japonia nu are decât două repere, mai exact două piese originale semnate de Constantin Brâncuşi, aflate în muzee de stat. Sau, Letonia - tot cu două piese: cartea "Învăţături" scrisă de Avva Dorotei şi dedicată Mitropolitului Kievului Petru Movilă (apărută în slavonă în 1628) şi o alta intitulată "Sluzebnik" (Lvov, 1637) apărută cu binecuvântarea aceluiaşi Petru Movilă născut la Suceava - ambele aflate la Biblioteca Centrală a Academiei de Ştiinţe a Lituaniei.

Seria "Mărturii româneşti peste hotare" este o operă a cărei anvergură şi acută utilitate puţini o realizează. Să sperăm că de această dată editarea va fi dusă la bun sfârşit fiind încredinţaţi că nu poate lipsi din nicio bibliotecă unde cercetarea ştiinţifică este la ea acasă. Orice istoric evocă cu o anume melancolie imensele cantităţi de aur plecate de pe pământurile nostre peste hotare, începând cu cucerirea Daciei. Iată că prin această operă şi prin uriaşa muncă a academicianului Virgil Cândea adevăratul aur, cel al culturii române, ajuns peste mări şi ţări, este încet-încet inventariat şi revalorizat.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO