Ziarul de Duminică

Autobiografii/ de Ziarul de duminică

Autobiografii/ de Ziarul de duminică

Galerie foto

Autor: Ziarul de Duminica

28.07.2016, 23:57 41

La Editura Herald există o colecţie foarte interesantă, intitulată „Autobiografii”. Iată titlurile apărute.

 

Lev Tolstoi

Spovedanie (Autobiografia)

Căutând sensul vieţii

Traducere de Anca Irina Ionescu.

Lumea interioară a unui titan al literaturii clasice ruse ni se dezvăluie cu sinceritate şi fără ocolişuri. Descoperim un om cu educaţie superioară, cultivat, dar frământat de nelinişti spirituale şi de o îndoială care îl macină lăuntric, aducându-l pe marginea prăpastiei. Tolstoi analizează întrebările fundamentale ale omenirii în raport cu divinitatea, doreşte să afle care este menirea lui în această lume şi de ce a fost creat. Avem de-a face cu relatarea unei chinuitoare călătorii spirituale a unui om care, la un moment dat, a încetat să creadă în Dumnezeu şi a pornit pe ceea ce el însuşi consideră a fi o cale greşită, un drum al orgoliului, al plăcerilor deşarte, care nu duc nicăieri.

De fapt, autorul se află în căutarea sensului propriei existenţe şi al vieţii în ansamblul ei, iar mărturia sa poate sluji drept punct de plecare pentru o reflecţie sinceră şi lucidă asupra credinţei şi sistemului de valori personale.

Născut într-o veche familie nobiliară, Lev Nicolaevici Tolstoi (1829-1910) face parte din elita scriitorilor ruşi şi s-a bucurat de o enormă popularitate. Cunoscut în special pentru romanele sale realiste Război şi pace şi Anna Karenina, Tolstoi a întâlnit şi dizgraţia, fiind excomunicat de Biserica Ortodoxă Rusă pentru criticile pe care i le-a adus. A avut o viaţă animată: în tinereţe s-a dedicat plăcerilor şi jocurilor de noroc, a luptat în Războiul Crimeii, apoi s-a căsătorit şi a avut doisprezece copii. A fost elogiat de scriitori celebri: Thomas Mann, James Joyce, Vladimir Nabokov, Gustave Flaubert.

 

Sigmund Freud

Viaţa mea şi psihanaliza

Traducere de Gabriel Doru Avram.

„Viaţa mea şi psihanaliza”, publicată prima dată în 1925, este scrisă de Freud în bine-cunoscutul său stil convingător, direct şi sincer. Pe lângă colaborările şi controversele mai mult sau mai puţin aprinse avute cu diferite figuri marcante ale psihologiei moderne, printre care şi C.G. Jung, Freud îşi expune propria dezvoltare intelectuală şi profesională, ce coincide practic cu naşterea şi dezvoltarea conceptelor şi a metodei psihanalizei. În cuvintele sale (scrise în 1935), „aceste pagini sunt străbătute de două teme: povestea vieţii mele şi istoria psihanalizei; ele sunt strâns întreţesute. Această autobiografie arată în ce fel a ajuns psihanaliza să reprezinte întregul conţinut al vieţii mele şi presupune în mod corect faptul că nicio experienţă personală nu prezintă interes în comparaţie cu relaţiile pe care le am cu această ştiinţă”.

„Mulţi dintre colaboratorii acestei serii autobiografice îşi încep demersurile prin câteva observaţii privitoare la particularitatea şi dificultatea sarcinii asumate. Eu cred că sarcina mea este însă şi mai complicată, întrucât am mai publicat de câteva ori studii asemănătoare cu cel care mi s-a comandat acum, iar natura subiectului cere ca rolul meu personal să fie pus în valoare în mai mare măsură decât de obicei sau decât este necesar în cazul unei lucrări de acest gen.

În 1909, la Clark University din Worcester (Massachusetts), am susţinut o serie de cinci conferinţe, în care am expus pentru prima dată conţinutul psihanalizei şi evoluţia ei în timp. Am fost invitat la această instituţie academică cu ocazia împlinirii a douăzeci de ani de la înfiinţarea universităţii. De curând, am rezistat tentaţiei de a oferi unei publicaţii americane un articol cu un conţinut similar conferinţelor, întrucât publicaţia «Despre începuturile secolului XX» recunoscuse importanţa psihanalizei, dedicând acestei ştiinţe un capitol special.

Între cele două se poate intercala o lucrare: «Despre istoria mişcării psihanalitice» (Zur Geschichte der psychoanalytischen Bewegung), apărută în anul 1914, care conţine de fapt tot materialul esenţial a ceea ce urmează să spun în paginile următoare. Întrucât nu doresc nici să mă contrazic, nici să mă repet prea mult, voi încerca să găsesc o nouă formulă de compromis între expunerea subiectivă şi cea obiectivă, între discursul biografic şi cel istoric.” – Sigmund Freud

 

Benjamin Franklin

Povestea vieţii mele

Traducere de Iulia Bodnari.

Sinceritatea cu care omul de ştiinţă dezvăluie detaliile vieţii sale este cuceritoare şi memorabilă, iar lecţiile de viaţă pe care ni le împărtăşeşte sunt la fel de preţioase şi acum. De origini umile (fiu al unui lumânărar), Franklin a reuşit să se distingă încă din adolescenţă prin sârguinţa, cumpătarea şi firea sa întreprinzătoare. În vremea sa, Franklin era extrem de cunoscut şi de influent în Europa. A organizat prima bibliotecă publică din America şi a contribuit la înfiinţarea Universităţii din Pennsylvania. Din 1785 până în 1788, a îndeplinit funcţia de guvernator al statului Pennsylvania. Spre sfârşitul vieţii, şi-a eliberat propriii sclavi şi a devenit un aboliţionist convins.

Temperanţa pe care a cultivat-o încă din tinereţe, precum şi grija de a nu răni orgoliul celorlalţi i-au deschis drumul către funcţii importante în politica şi diplomaţia americană. S-a străduit toata viaţa să obţina cele mai mari virtuţi accesibile unui om, recunoscând în acelaşi timp, fără ipocrizie, că slăbiciunile şi tentaţiile tipic omeneşti l-au înfrânt în numeroase ocazii. În ciuda acestui fapt, aspectele mai puţin lăudabile ale personalităţii lui Franklin nu sunt de ajuns pentru a eclipsa realizările şi influenţa acestui simbol al Americii timpurii.

Benjamin Franklin (1706-1790) se numără printre Părinţii Fondatori ai Statelor Unite ale Americii. De asemenea, a fost un scriitor de marcă, editor, politician, om de ştiinţă, inventator şi diplomat. În istoria fizicii ocupă un loc important datorită descoperirilor sale cu privire la electricitate. A inventat paratrăsnetul şi lentilele bifocale. A militat neobosit pentru unitatea colonială şi a apărat interesele americane în faţa britanicilor. A fost primul ambasador american în Franţa, convingându-i pe francezi să intervină în Războiul de Independenţă al Statelor Unite.

AFACERI DE LA ZERO