Allan R. Folsom s-a nascut pe 9 decembrie 1941, in Boston,Statele Unite. A lucrat ca reporter, redactor, scriitor siproducator, a scris scenarii pentru seriale si filme deteleviziune. Locuieste in Santa Barbara, California, impreuna cufamilia sa. Este unul dintre cei mai bine vânduti romanciericontemporani, in cartile sale dozând cu precizie suspansul, fineteaanalizei si indrazneala temelor propuse.
"Ziua de dupa mâine" este primul roman al lui Allan Folsom,publicat in 1994, care a ajuns intr-un timp foarte scurt pe locultrei in lista de bestseller-uri a publicatiei New York Times.Au urmat "Day of Confession" (1999), "The Exile" (2004) si"Legamântul Machiavelli"(2006), acesta din urma tradus deja laEditura Paralela 45.
In romanul "Ziua de dupa mâine", Allan Folsomdezvaluie o sinistra conspiratie internationala de proportii, careil va face pe Paul Osborn sa strabata Europa cu sufletul la gura,in speranta ca va reusi sa gaseasca in sfârsit raspunsul laintrebarea care il tortureaza inca din copilarie: de ce a fost ucistatal sau? Cititorului care intoarce avid de curiozitate paginadupa pagina pentru a vedea ce se va intâmpla mai departe ii va figreu sa incadreze acest roman intr-o singura categorie: poate ficonsiderat un roman politist, dar si de dragoste, de aventuri sauSF.
Din paginile sale razbate vesnica lupta dintre bine si rau,si, cu toate ca surprizele apar aproape in fiecare capitol, finalulsocant si neasteptat nu va fi mai prejos, acordându-i cititoruluifidel atât rasplata binemeritata de a afla cheia misterului, cât sisatisfactia de a nu "inchide" cartea la sfârsit, ci de a continuasa reflecteze la implicatiile sale.
13.
MCVEY SE INFIORA SI TURNA apa fierbinte intr-o cana maredin
faianta, care avea imprimat pe ea steagul britanic. Afaracadea o
ploaie rece, iar de pe Tamisa se ridica o ceata usoara.Slepuri se
deplasau intr-o directie si in cealalta de-a lungul raului,iar traficul
se deplasa greoi pe drumul paralel cu acesta.
Uitandu-se imprejur, gasi o lingurita din plastic zacand peun
servet patat de hartie si adauga doua lingurite de cafeadecofei-
nizata Taster's Choice pe care o gasise intr-o bacanie micutain
apropiere de Scotland Yard. Incalzindu-si mainile pe ceasca,lua o
gura din cafea si examina din nou dosarul deschis in fata lui,in
care se afla o foaie de hartie listata de Interpol cu ucigasicunoscuti
sau cu indivizi suspectati de crime multiple din Europacontinen-
tala, Marea Britanie si Irlanda de Nord. Erau probabil vreodoua
sute in total. Unii fusesera inchisi pentru infractiuni maimici si
fusesera eliberati, altii erau inca la inchisoare, iar cativainca mai
erau in libertate. Fiecare dintre ei urma sa fie verificat. Nude catre
McVey, ci de politistii de la Omucideri din tarile respective.Copii
ale rapoartelor acestora urmau sa-i fie trimise prin faximediat ce
erau completate.
Deodata, McVey puse lista deoparte, se ridica sitraversa
incaperea cu mana stanga facuta pumn, frecandu-si absentdegetul
mare de cel mic. Il tulbura ceva inca de la bun inceput,sentimentul
ca persoana care sectiona chirurgical capetele de corp nu eracineva cu
cazier. Gandurile lui McVey se oprira la o idee. De ce trebuianea-
parat sa fie barbat? De ce nu putea foarte simplu sa fie ofemeie?
In zilele astea femeile aveau acces la pregatirea medicala lafel ca si
barbatii. In unele cazuri, chiar mai mult. Si cu accentul carese
punea in prezent pe exercitiile de intretinere, multe femeiaveau o
conditie fizica excelenta.
Prima intuitie a lui McVey fusese ca era vorba despre osin-
gura persoana care comitea crimele. Daca avea dreptate,acest
lucru ingusta campul posibilitatilor de la opt ucigasi la unulsingur.
Insa cea de-a doua speculatie a lui, cum ca ucigasul
avea un anumit grad de pregatire medicala si acces lainstrumente
chirurgicale, si ca putea fi de orice gen si probabil faracazier, il
trecea prin chinurile iadului.
Nu avea la indemana nicio statistica, dar daca era sasoco-
teasca toti medicii, toate asistentele, medicii legisti,tehnicienii din
domeniul medical si profesorii universitari cu o anumitaexpertiza
in chirurgie, ca sa nu mai pomeneasca de barbatii si femeilecare
primisera instruire medicala in timpul serviciului militar,chiar
daca s-ar fi limitat numai la Marea Britanie sau numai laEuropa
continentala, cifrele erau cu siguranta cutremuratoare. Astanu
insemna sa caute acul in carul cu fan, ci mai degraba intr-omare
de grane care adiau in bataia vantului, iar Interpolul nudetinea o
armata atat de numeroasa pentru recoltarea si separareasemintelor
de pleava incat sa-l poata gasi pe acest criminal.
Posibilitatile trebuiau ingustate, si era sarcina lui McVeysa
faca acest lucru inainte sa spuna cuiva ceva. Pentru aceasta,avea
nevoie de mai multe informatii decat in prezent. Primul luigand
fu ca poate pierduse undeva o legatura, o conexiune intreprima
crima si cea din urma. Daca era asa, singura cale de a aflaera sa
revina si sa inceapa din nou cu faptele cele mai evidente pecare le
avea la indemana: rapoartele autopsiilor facute la cap si lacele
sapte trupuri decapitate. Tocmai se intindea spre telefonpentru a
solicita acest lucru, cand acesta suna.
- McVey, spuse el automat, cand ridica receptorul.
- Oui,McVey! Aici Lebrun, la dispozitia dumitale!
Era locotenentul inspector Lebrun de la Sectia Intai aPrefec-
turii de Politie din Paris, politistul micut de statura,fumator inrait,
care-l intampinase cu o imbratisare si il sarutase prima datacand
pusese piciorul pe pamantul francez.
- Nu stiu ce inseamna acest lucru, sau daca inseamna cuade-
varat ceva, spuse el in limba engleza, dar trecand prinrapoartele
zilnice ale politistilor mei, am dat peste o plangere de atacla
persoana. A fost violent si destul de agresiv, si totusi nu afost alt-
ceva decat un simplu atac, deoarece nu a fost utilizata nicioarma.
Si totusi, nu asta era ideea. Ceea ce mi-a atras atentia afost faptul
ca atacatorul este un chirurg ortoped american, care s-aintamplat
sa se afle la Londra exact in ziua in care individul vostru depe alee
si-a "pierdut" capul. Stiu ca era in Anglia atunci, pentru caam
pasaportul lui in mana. A sosit la Gatwick sambata dupa-amiazala
ora trei si douazeci si cinci, pe intai octombrie. Omul vostruse
pare ca a fost ucis ori tarziu, pe data de intai, ori pe douamai
devreme, nu-i asa?
- Da, asa este, spuse McVey. Dar de unde stim daca aramas
in Anglia si in urmatoarele doua zile? Nu-mi amintesc ca ceide la
Biroul Francez de Imigrari sa-mi fi vizat pasaportul candam
aterizat la Paris. Tipul acesta se poate sa fi parasit Angliasi sa se fi
dus in Franta in aceeasi zi.
- McVey, as deranja eu un politist faimos ca dumneatafara
sa fi facut niste verificari suplimentare?
McVey simti intepatura si i-o intoarse:
- Nu stiu, ai face-o? intreba el si zambi.
- McVey, incerc sa te ajut. Vrei sa fii serios sau inchidtele-
fonul?
- Ei, Lebrun, nu inchide! Am nevoie de orice ajutor asputea
obtine, spuse McVey si inspira adanc. Iarta-ma!
La celalalt capat al firului, il putu auzi pe Lebrun cumcerea
un dosar in limba franceza.
- Se numeste Paul Osborn, medic, spuse Lebrun o clipamai
tarziu. Isi da ca adresa personala Pacific Palisades,California. Stii
unde vine asta?
- Mda. Eu nu mi-as putea permite asa ceva. Si mai ce?
- Anexata la fisa de arestare este o lista cu obiecteleperso-
nale pe care le avea la el in momentul in care a fost arestat.Avea
doua bilete de la Cinematograful Ambasadorilor, deduminica,
intai octombrie. Mai avea o chitanta la cartea de credit dela
Hotelul Connaught din cartierul Mayfair pe data de treioctom-
brie, dimineata in care a plecat de la hotel. Si maiavea…
- Stai putin, spuse McVey, care se apleca in fata spre unteanc
de dosare de pe birou si scoase unul dintre acestea.Continua!
- Un permis de imbarcare pentru avionul British Airwaysde
la Londra la Paris, cu aceeasi data.
In vreme ce Lebrun vorbea, McVey examina mai multepagini
din listarile de pe calculator furnizate de Public CarriageOffice,
care raspunsesera la cererea politiei de a furniza numelesoferilor care
asigurasera transportul de persoane din zona cinematografelorde
sambata noaptea, intai octombrie, pana duminica dimineata,doua
octombrie.
- Asta cu greu il face sa para un criminal, spuse McVey,care
mai intoarse o pagina, apoi inca una, pana cand gasi untransport
facut la Hotelul Connaught, apoi isi trecu degetul incet subran-
durile tiparite. Cauta ceva anume.
- Nu, insa a fost foarte evaziv. Nu a vrut sa ne spuna cefacea
la Londra. A pretins ca s-a imbolnavit si ca a ramas in cameratoata
perioada.
McVey se auzi mormaind. Cand era vorba de crime, nimicnu
era vreodata simplu.
- De cand pana cand? intreba el cat de entuziasmat putusi
isi ridica picioarele pe birou.
- De sambata seara, pana luni dimineata, cand a plecat dela
hotel.
- L-a vazut cineva acolo? intreba McVey, care isi privi
pantofii si decise ca trebuia sa le schimbe tocurile.
- Nu a vrut sa discute despre acest lucru.
- L-ati presat?
- La vremea respectiva nu aveam niciun motiv, si in afarade
asta, incepuse sa strige dupa un avocat.
Lebrun facu o pauza, iar McVey il auzi cum isi aprinde o
tigara si apoi cum sufla fumul. Abia apoi termina ce avea dezis:
- Vrei sa-l aducem inapoi sa-i punem mai multeintrebari?
Deodata, McVey gasi ceea ce cauta. "Sambata, intaioctombrie,
23.11. Doi pasageri luati din Leicester Square. Dusi laHotelul
Connaught, 23.33."Soferul era listat ca Mike Fisher.Leicester
Square se afla chiar in inima cartierului cinematografelor siera la
distanta de cateva strazi de aleea unde fusese gasitcapul.
- Vrei sa spui ca e in libertate? intreba McVey si isi dadujos
picioarele de pe birou.
Era oare posibil ca Lebrun sa fi dat peste taietorul decapete,
dintr-un noroc chior, si apoi sa-l fi lasat sa plece?
- McVey, incerc sa fiu dragut cu dumneata. Asa ca nu-mi
vorbi cu tonul asta! Nu am avut motive sa-l retinem, si panaacum
victima nu a venit sa depuna plangere. Insa avem pasaportullui si
stim unde e cazat in Paris. O sa stea aici pana la sfarsitulsapta-
manii, cand se va intoarce la Los Angeles.
Lebrun era un tip dragut care-si facea meseria. Probabilca
insarcinarea sa de om de legatura intre Prefectura de Politiedin
Paris si Interpol nu era tocmai pe gustul lui, sau faptul calucra sub
ordinele de o eficienta rece ale directorului de proiect,capitanul
Cadoux, si probabil ca nu se innebunea nici sa aiba de-a facecu un
politist din Hollywood, Taramul Nebunilor, si nici macar savor-
beasca in engleza din motivele enumerate, insa acestea eraugenul
de lucruri pe care trebuia sa le faci ca functionar public,ceea ce
McVey stia, de asemenea, prea bine.
- Lebrun, spuse calm McVey. Trimite-mi prin fax fotogra-
fiile lui, si apoi fii pe faza. Te rog…
Peste o ora si zece minute, politia metropolitana il gasipe
Mike Fisher, si taximetristul uimit fu trimis la McVey.Atunci
McVey ii ceru sa confirme ca sambata, noaptea tarziu, luaseo
comanda din Leicester Square si ca isi transportase pasageriila
Hotelul Connaught.
- Asa este, domnule! Un barbat si o femeie. Si erau siindra-
gostiti ca niste porumbei; credeau ca eu nu-mi dau seama cefaceau
ei acolo in spate. Numai ca eu m-am prins, spuse Fisher cuun
ranjet.
- Acesta este barbatul? intreba McVey aratandu-ifotogra-
fiile lui Osborn trimise de politia franceza.
- Da, domnule. El este, fara indoiala.
Peste trei minute, suna telefonul in biroul lui Lebrun.
- Vrei sa-l aducem la sectie? intreba Lebrun.
- Nu, nu faceti nimic. Vin eu acolo, spuse McVey.
14.
IN MOMENTUL IN CARE AVIONUL Fokker ateriza trei ore mai
tarziu pe Aeroportul Charles de Gaulle, McVey deja stiaunde
locuia Paul Osborn, unde lucra, ce autorizatii profesionaleobti-
nuse, cum era cazierul sau auto si faptul ca divortase de douaori in
Statul California. Mai stia si ca fusese "retinut" si apoieliberat de
politia din Beverly Hills pentru atacul asupra unui lucratordin
parcarea unui restaurant, care ii zdrobise aparatoarea dinfata dreapta
de la BMW-ul proaspat cumparat. In mod evident, PaulOsborn
era un tip coleric. Pentru McVey insa era la fel de adevaratsi faptul
ca barbatul pe care il cauta (sau femeia) nu sectiona capeteledin
cauza ca era o persoana patimasa. Si totusi, o persoanacolerica nu
era patimasa douazeci si patru de ore pe zi. Mai erau siperioadele
adecvate dintre accesele necontrolate, timp in care putea saomoare
un om, sa-i sectioneze capul de corp si sa-i lase ramasitelepe o
alee, langa un drum, plutind pe ocean sau invelite bine pe ocana-
pea, intr-un apartament friguros cu o singura camera. IarPaul
Osborn eraun chirurg experimentat, perfect capabil saindepar-
teze capul de pe un trunchi.
Partea proasta a situatiei era, conform vizelor de intraredin
pasaportul sau, ca Paul Osborn nu fusese nici in MareaBritanie,
nici pe Continent, cand fusesera comise celelalte crime. Astaputea
sa insemne o multime de lucruri: ca era nevinovat; ca nu eracel
care sustinea ca era si ca putea sa aiba mai multepasapoarte;
si chiar ca ar fi putut sa fie el faptasul crimei de pe alee,dar nu si al
celorlalte crime, ceea ce, daca se dovedea adevarat, insemnaca
McVey se inselase sustinand teoria cu un singur ucigas.Astfel,
ajuns in acest punct, acesta era suspect mai mult in conexiunecu
ultima crima, doar din cauza unor coincidente de timp, de locsi de
profesie. Si totusi, era ceva mai mult decat avusesera panaatunci.
Pentru ca, pana atunci, nu avusesera nimic.
Paul Osborn se uita in zare pentru o clipa, apoi privireaii
reveni pe chipul lui Jean Packard. Stateau in fata, inincaperea de
pe terasa de la La Coupole, un loc plin de viata si desporovaiala
de pe Bulevardul Montparnasse, pe malul stang al Senei.Hemingway
obisnuia sa vina sa bea aici, la fel cum facusera si o multimede alti
scriitori. Trecu un ospatar, iar Osborn comanda douapahare
de Bordeaux alb. Jean Packard clatina din cap si il chemainapoi pe
ospatar. Jean Packard nu punea gura pe alcool. Comandain
schimb suc de rosii.
Osborn il privi pe ospatar cum se indeparteaza, apoi se uitadin
nou la servetelul pe care Jean Packard mazgalise ceva si i-lpusese
in palma. Pe acesta erau scrise un nume si o adresa: M. HenriKana-
rack, Bulevardul Verdier numarul 175, apartamentul 6,Montrouge.
Ospatarul le aduse bauturile, apoi se retrase. Osborn seuita
din nou la servetel, apoi, dupa ce-l impaturi cu grija, ilpuse in
buzunar.
Din volumul cu acelasi titlu, in pregatire la Editura Paralela45, Colectia "Bestseller". Traducere din limba engleza: DanaBalteanu.
Foto: Allan Folsom
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
