Ziarul de Duminică

Avatarurile lui 23 August

Avatarurile lui 23 August
20.06.2008, 18:45 169

Dupa ce Gheorghe Gheorghiu-Dej a obtinut la 30 decembrie 1947, in cel mai curat stil stalinist, cu pistolul in buzunar, abdicarea Regelui Mihai si proclamarea republicii populare, romanii s-au procopsit cu o noua zi nationala - 23 August - in locul celei de 10 Mai, pe care o stiau ei de la 1866 incoace.

Daca semnificatia lui 10 Mai a fost tot timpul clara pentru orice roman, nu la fel au stat lucrurile in privinta zilei nationale hotarate de comunisti. Cameleonismul politic, slugarnicia si obedienta fata de Kremlin, nabadaile nationaliste sau puseurile de orgoliu ale dictatorilor comunisti de la Bucuresti s-au reflectat direct in "traducerea" politica a zilei de 23 August.
O prima "lamurire" postbelica a lui "23 August", promovata in conditiile supunerii totale fata de Stalin, a fost "Mareata sarbatoare a eliberarii patriei noastre de catre glorioasa armata sovietica". Canoanele ideologice ale iconografiei comuniste din epoca prevedeau predominanta culorii rosii a steagului de partid, precum si plasarea in prim-plan a ostasului sovietic si putin in spatele sau a celui roman, diferentele de uniforma intre cei doi fiind minime. In 1954, la doar un an dupa moartea "tatucului" Stalin, macazul propagandistic a fost schimbat: "23 August" apare deslusit pe o carte postala din 1954, doar drept "A X-a aniversare a eliberarii de sub jugul fascist". Pentru ca nu era inca limpede cum vor evolua lucrurile la Kremlin, formula adoptata de comunistii romani era voit ambigua in privinta subiectului si complementului: cine anume a eliberat si pe cine? In 1959, adica dupa plecarea trupelor sovietice stationate in tara, simbolistica belicoasa a decorului iconografic a fost indulcita prin absenta steagurilor, si aparitia frescelor comemorative cu primele realizari ale industriei si agriculturii socialiste.
Dupa 1965, a fost creata impresia unui amagitor dezghet ideologic, a unui "socialism cu fata umana", la 4 martie 1968 fiind desfiintata oficial cenzura, ceea ce a permis o mediatizare incendiara pentru standardele comuniste a invaziei Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia. Pe atunci, la cumpana anilor '60 si '70, se striga simplu "Traiasca 23 August!" si atat. In anii '80, dimensiunea lui 23 August a luat proportii epopeice, pe masura megalomaniei ceausiste, conform careia momentul era proclamat drept "inceputul revolutiei antifasciste si antiimperialiste de eliberare nationala si sociala". Marile sarbatori din nomenclatorul comunist - 1 Mai, 23 August, 25 Octombrie, 30 Decembrie - au ramas sacrosancte pe toata durata regimului, la ele adaugandu-se in anii '80 ziua de 26 ianuarie - aniversarea lui Nicoale Ceausescu, ce tindea sa le umbreasca pe celelalte. Ani de-a randul, romanii au fost nevoiti sa aplaude in urale prelungite maretele procesiuni comuniste, care au trecut de la umbrirea cvasitotala a elementului national din epoca stalinista la nationalismul megalomanic, sfidator de la finele anilor '80.

AFACERI DE LA ZERO