Liviu Ornea a absolvit Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti in 1985. A primit titlul de doctor in matematica de la aceeasi universitate in 1993, cu o teza de geometrie. Profesor din 2004, este specialist in geometrie diferentiala, domeniu in care a publicat peste 30 de lucrari stiintifice si o monografie. A fost si este invitat la conferinte internationale, a predat si a facut cercetare in universitati si institute de cercetare europene, dar si americane.
- Domnule profesor, ati preluat de curand functia de secretar stiintific. Ce v-a determinat sa candidati?
- S-a schimbat si decanul facultatii, este un coleg cu doar un an mai tanar ca mine. Se vorbeste intruna despre "nevoia de schimbare", despre faptul ca generatia mea ar cam trebui sa isi asume raspunderea.Mi-am zis ca e timpul sa fac ceva si pentru obste, chiar daca nu sunt, de fapt, pregatit pentru aceasta functie. N-as spune ca ma simt grozav: problemele sunt uriase si vin in avalansa.
- Ce fel de probleme?
- Nu e perioada cea mai linistita pentru facultatea noastra. Schimbarile aduse odata cu aderarea Romaniei la acordul Bologna aduc dupa ele multa birocratie, e o munca administrativa enorma care iti lasa foarte putin timp pentru partea placuta a vietii academice, anume cercetarea si activitatea didactica.
- Stiti care sunt cauzele, stiti cum puteti remedia situatia?
- Cauzele le cam stim. Sunt de mai multe feluri. Cred ca principalul motiv al scaderii atractivitatii facultatii noastre este perceptia generala conform careia absolventii de matematica devin automat profesori. Or, in momentul acesta, meseria de dascal este foarte putin prizata, mai ales din cauza salariilor scandalos de mici (dupa buget, vorba lui Caragiale). Am de facut doua corectii in aceasta privinta. In primul rand, daca ne gandim si la timpul liber (in care, inutil sa ne ascundem, se pot da meditatii) si la vacantele consistente, parca nici veniturile profesorilor de matematica nu mai par atat de mici. As adauga si lipsa programului rigid si a sefilor (poate ca la tinerete aceste avantaje nu sunt atat de evidente, dar mai tarziu...). Oricum, profesia ar deveni mult mai atractiva daca salariile ar creste substantial in mediul preuniversitar. Pe de alta parte, nu e deloc adevarat ca un matematician poate fi numai profesor. Exista o directie foarte puternica de matematici aplicate. Exista foarte multi matematicieni care lucreaza in finante, in statistica, in banci, in societati de asigurari, in industrie etc. Facultatea noastra are o sectie de matematici aplicate si demareaza acum trei mastere noi, care imbina teoria cu aplicatiile: Matematici aplicate in finante, asigurari si biostatistica, Criptografie si teoria codurilor, Modelare matematica in stiintele naturii si stiinta materialelor. Absolventii lor vor putea fi si profesori, daca vor vrea, dar vor avea si debuseuri in foarte multe tipuri de intreprinderi economice, in institutii bancare si de asigurari, in institute de cercetare teoretica sau aplicata. E un paradox aici: o facultate buna, recunoscuta peste tot si care nu are cautare!
- Bine, dar sunteti sigur ca piata romaneasca are, intr-adevar, nevoie de asemenea specialisti?
- Daca nu va fi nevoie de ei aici, sigur va fi nevoie in Europa sau America: inca nu am auzit de absolventi ai nostri care sa fi plecat in strainatate si sa nu-si fi gasit de lucru in specialitate, facultatea noastra e cunoscuta peste tot ca una de elita; uitati-va pe lista de alumni de pe pagina noastra, fmi.unibuc.ro, si veti vedea pe unde lucreaza cei mai buni absolventi ai nostri de dupa 1990. Pe de alta parte, universitatea nu trebuie sa se plieze perfect pietei, ea ar trebui sa mai si formeze piata. Judecand dupa starea economiei romanesti, parca nu i-ar strica o infuzie de specialisti seriosi. Or, angajatorii inteligenti stiu ca noi pregatim oameni cu o gandire bine articulata care se pot adapta usor oricaror cerinte.
- Spuneati ca absolventii dumneavoastra isi gasesc usor de lucru in strainatate. Nu e acesta un pericol, nu pregatim specialisti doar pentru altii?
- Pericolul exista, dar nu noi, profesorii, putem lupta impotriva lui. E treaba guvernului sa mareasca bursele doctorale si lefurile tinerilor (asistenti, lectori, chiar si conferentiari) in asa fel incat acestia sa prefere sa isi dea un doctorat aici in loc sa se destareze. Conducatori de doctorat eminenti exista si in facultate, si in Institutul de Matematica al Academiei, dar doctoranzii valorosi cam lipsesc. In momentul de fata, din pricina miopiei factorilor de decizie, riscam ca domenii ale matematicii in care am excelat sa dispara din lipsa de practicanti traitori in Romania.
- Sa revenim. Spuneati ca sunt mai multe motive pentru scaderea numarului de studenti si mi-ati vorbit despre lipsa de atractivitate a meseriei de dascal. Alte motive?
- Cred ca o alta cauza este costul foarte ridicat al vietii in Bucuresti, care face ca multi copii mai lipsiti de resurse sa nu poata veni la noi si sa prefere universitati mai mici din provincie. Universitatea din Bucuresti nu are suficiente camine, nu putem asigura cazare pentru toti solicitantii. Se adauga si concurenta facuta de facultati de profil mai nou aparute (foste institute pedagogice ridicate brusc in rang). Desi nimeni nu se indoieste ca Facultatea de Matematica si Informatica a Universitatii din Bucuresti ofera o pregatire mult superioara concurentelor ei din zona, alegerea e, de multe ori, determinata de inconturnabile probleme financiare. Mai e si concurenta facultatilor de matematica din universitati private (in care, nu cred ca va spun un secret, numai carte nu se face), tinute in viata artificial de colegi ai nostri care predau, deloc loial, in ambele parti.
- Ati rostit cuvantul magic: "informatica". Si aici aveti deficit de studenti?
- O, nu! Aici avem destui studenti, ne lipsesc profesorii! Boom-ul informaticii este inca in toi, candidati avem foarte multi, chiar si pentru locurile cu taxa. Tinerii vin la noi pentru ca stiu (cei mai multi) ca oferim o pregatire foarte buna, perfect comparabila (chiar mai buna, cred eu decat a concurentei noastre directe) cu Facultatea de Automatica. Dar absolventii nostri, care isi gasesc imediat de lucru in companii serioase si care ofera salarii foarte mari, nu sunt foarte interesati de o cariera academica unde, la inceput, mai ales, salariile nu pot rivaliza cu cele din mediul privat de afaceri. De aici, dificultatea de a asigura cadrele didactice necesare unui numar de studenti mereu in crestere. Din nou, problema financiara!
- Va propun sa incheiem discutia noastra pe o nota optimista. Aveti motive de optimism?
- Numai optimismul (cam inconstient) m-a facut sa ma arunc in aventura asta administrativa, eram mult mai linistit cand imi vedeam doar de articolele mele. Sper, desigur, sa apuc un guvern decent si un ministru al invatamantului luminat. Pe de alta parte, nici atat de optimist nu sunt incat sa-mi imaginez ca asa o minune se va intampla prea curand...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
