Andrei Codrescu
Lecţia de poezie
Editura Curtea Veche
Traducere din limba engleză de Ioana Avădani. „Cititori români, vă dezvălui exclusiv secretul Lecţiei de poezie. Cititorii americani nu-l cunosc, ei dezbat de când a apărut cartea. Unii zic că-s terorist, alţii că, practic, am descoperit America. E vorba de ultimul meu curs de scriere poetică în engleză la Universitate. După 25 de ani de pedagogie meticuloasă, mi-am dat permis de port-armă. Le-am dat studenţilor lecţii extrem de periculoase, care ar fi fost interzise de Catedră şi de Decanat dacă ar fi ştiut despre ce-i vorba. Studenţii s-au înălţat la cerinţele mele cu pasiune îngerească. La cafenea, după fiecare zi de curs, am relatat precis şi detaliat aventurile noastre pe tărâmul liric al Americii. După ce a fost publicată cartea au izbucnit scandalul şi controversa. Până acum, n-am dezvăluit nimănui secretul: lecţia mea de poezie americană n-a fost de fapt lecţie de poezie americană. A fost lecţie de poezie română, predată în engleză de un poet american influenţat de poezia franceză a lui Tristan Tzara, dadaist evreu din Moineşti. Acum ştiţi cu toţii că America n-a fost încă descoperită.”
Gabriel Petric
Viziune şi spirit tragic
în literatura română a secolului XX
Editura Limes
Volumul este teza de doctorat a autorului, din 2012, la Facultatea de Ştiinţe şi Litere a Universităţii „Petru Maior” din Târgu Mureş, doctorat condus de prof. univ. dr. Cornel Moraru. Există două motive care l-au îndemnat să aleagă această temă, susţine Gabriel Petric. „Primo: nu există în momentul de faţă, în spaţiul cultural românesc, o monografie consacrată tragicului/tragediei care să întrunească cel puţin trei condiţii: 1. să fie o cercetare bazată pe bibliografia – română şi străină – exhaustivă a temei, adusă la zi; 2. să aibă în obiectiv /şi/ literatura română; 3. să propună o perspectivă novatoare asupra temei tragicului şi a tragediei. Secundo: critica şi filosofia românească avansează frecvent ideea că românul nu are simţ
pentru tragic, iar literatura română nu are mari opere tragice (stăm mai bine la capitolul comedie). O cercetare amănunţită a problemei ar putea risipi nişte prejudecăţi adânc înrădăcinate în mentalitatea noastră culturală.”
M. Duţescu
Uranus Park
Editura Polirom
Un tânăr arhitect primeşte sansa vieţii lui când, la scurt timp după absolvirea facultăţii, este recrutat de un afacerist pentru un proiect de proporţii în Bucureşti. Aruncat între rechinii imobiliari, e obligat să se autodepăşească mereu pentru a-şi găsi un loc în jungla real estate. Trebuie să uite de familie, de prieteni şi să se concentreze asupra unui singur scop: supravieţuirea într-un domeniu în care orice pas greşit poate duce la un dezastru profesional. Un roman despre mafia imobiliară.
Dragoş Ghiţulete
Partea dreaptă a capului
Editura Cartea Românească
„Suntem singuri atunci când moartea ne dă târcoale? – se întreabă autorul într-un preambul al romanului. Eram prea mic să-mi pun astfel de întrebări. Moartea însă îmi sufla greu în ceafă şi mâinile ei puternice îmi apăsau ochii. Tot ce vroiam era să scap de durerea de cap. Pe 5 ianuarie 1986, după mai multe ore de agonie, un medic pune diagnosticul corect. Nu mai vedeam nimic şi auzeam doar voci care strigau undeva, departe de mine. După un sfert de secol, am vrut să-i mulţumesc celui care mi-a salvat viaţa. Aşa s-a născut această carte.”
Maj Sjőwall, Per Wahlőő
Dispărut fără urmă
Editura Allfa
Traducere din limba suedeză de Andreea Dragu. Maj Sjöwall (n. 1935) şi Per Wahlöö (1926-1975), jurnalişti, scriitori şi traducători suedezi, s-au cunoscut în 1962. Între 1965 şi 1975 au scris împreună zece romane poliţiste – reunite sub titlul generic Povesteaunei crime –, care îl au ca protagonist pe inspectorul Martin Beck. Primul din serie, Roseanna (1965), a cunoscut două ecranizări, iar Den skrattande polisen (1968) a fost distins cu prestigiosul Premiu Edgar pentru cel mai bun roman poliţist. Cu peste zece milioane de exemplare vândute în întreaga lume, Per Wahlöö şi Maj Sjöwall, supranumiţi „regele şi regina romanelor poliţiste“, sunt consideraţi clasici ai genului. Dispărut fără urmă (1966) este al doilea roman din serie. „Am vrut să găsim un stil care să nu fie nici al lui Per, nici al meu, ci adecvat cărţilor pe care voiam să le scriem. Voiam să le poată citi oricine, nu numai cei foarte cultivaţi. Şi mulţi mi-au spus că şi-au descoperit pasiunea pentru lectură citind aventurile lui Martin Beck.“
Andrej Stasiuk
Djermania
Editura RAO
Traducere din limba polonă de Cristina Godun. Andrzej Stasiuk trece în revistă Germania văzută din tren, din gară, din avion, din aeroport, din pieţe, din parcuri, de pe bănci, din librăriile unde citeşte fragmente din romanele sale. Nu este doar un roman de călătorie, ci şi o călătorie înspre sufletul oamenilor. Povestitorul este un scriitor aflat într-o călătorie de promovare prin toată Germania, iar călătoria în Germania reprezintă o psihoanaliză.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
