Ziarul de Duminică

Avocatul lui Dumnezeu/ de Tudor Călin Zarojanu

Avocatul lui Dumnezeu/ de Tudor Călin Zarojanu

Autor: Tudor Calin Zarojanu

16.04.2015, 23:50 336

Mark Hicks a absolvit Summa Cum Laude Universitatea Oral Roberts şi a mai terminat Regent University School of Law, unde a şi lucrat în Centrul American pentru Lege şi Justiţie.

În 2012 – fix în 2012, când lumea trebuia să se termine o dată, conform interpretării abuzive a unui calendar mayaş – Mark Hicks lansa o carte cu titlul „Surpriză”.

Surpriză pentru multă lume, dar îndrăznesc să spun că nu şi pentru cititorii acestei rubrici. Căci subtitlul cărţii, „Unitatea cuanticii, relativităţii şi a Bibliei” n-are cum să vă prindă pe picior greşit.

Timp de secole, descoperirile ştiinţifice au avut supărătoarea tendinţă de a răsturna cu susul în jos teoriile anterioare. Cel mai rău a fost cu Teoria relativităţii şi cuantica, acestea forţându-ne să regândim cam totul.

Ce face Hicks în cartea sa? În primul rând îi pune pe Einstein, Bohr şi Heisenberg într-un limbaj accesibil oricui, explicând pe îndelete importanţa descoperirilor făcute de ei. În al doilea rând relevă că, după ce, vreme de câteva veacuri, teologii şi cercetătorii au fost asmuţiţi unii împotriva altora, acum e tot mai clar – a redevenit clar, aş spune eu, căci în antichitate nu-i dădea nimănui prin cap că ar exista vreo contradicţie sau luptă între religie şi ştiinţă – că fizica de ultimă oră spune ceea ce spune şi Biblia!

„Fizicienii de astăzi confirmă de fapt ceea ce Biblia afirmă despre natura lui Dumnezeu, a creaţiei Lui şi a realităţii”, spune Hicks, cu subiect şi predicat.

Teoria relativităţii stipulează că lumina (şi nu spaţiul sau timpul) reprezintă singura constantă din Univers. Or, Biblia afirmă că Dumnezeu este Lumină şi singura constantă a Universului!

Atât învăţăturile biblice, cât şi fizica cuantică, afirmă – fiecare în limbajul ei, fireşte – că totul este energie, iar existenţa universului este potenţială. Cuantica a descoperit că atomii există într-o stare semi-reală, virtuală, până când sunt observaţi de cineva. Această interacţiune a observatorului, conform orizontului lui de aşteptare, le determină natura „reală”. Biblia, la rândul ei, spune că doar credinţa – adică ceea ce observatorul crede şi se aşteaptă să vadă – determină natura realităţii unei persoane.

„Există oare vreun motiv pentru care ştiinţa seculară şi teologia să se privească una pe cealaltă drept adversare, când, în realitate, ambele caută acelaşi lucru?”, se întreabă, retoric, Hicks.

„Prăpastia dintre religie şi ştiinţă se închide tot mai rapid”, afirmă şi site-ul sekvoice.com, comentând cartea, iar contribuţia lui Hicks este foarte importantă.

A intrat de mult în limbajul comun expresia „avocatul diavolului”. Iată că avem în sfârşit şi un avocat al lui Dumnezeu. Şi al ştiinţei. În acelaşi timp!

ZF Digital Summit 2024