Ziarul de Duminică

Barack Obama si filosofia istoriei

Barack Obama si filosofia istoriei

Barack Obama, Indrazneala de a spera, volum aparut la Editura RAO, in traducerea Lianei Stan

05.11.2008, 17:04 33

In aceste conditii, Barack Obama este mai mult decat o pata de culoare care visa la Casa Alba. In plus, Hollywoodul si-a ales deja mai multi presedinti negri. In comedia Head of State din 2003, de pilda, functionarul municipal Mays Gilliam (interpretat de simpaticul actor Chris Rock) castiga alegerile pentru Partidul Democrat. Priviti mult timp drept outsiderii absoluti ai cercurilor inalte ale puterii, afro-americanii nu mai sunt doar o prezenta exotica impusa de ipocrita si blamata discriminare pozitiva. Imbatraneste America?

Obama a fost obsesiv comparat, in timpul campaniei electorale din Statele Unite, cu John F. Kennedy. Insasi Caroline Kennedy, fiica fostului lider american asasinat in 1963, si-a anuntat sustinerea pentru Obama, exprimandu-si speranta ca acesta va deveni "un presedinte ca tatal meu". "Nu am avut niciodata un presedinte care sa imi dea elanul pe care, spun oamenii, l-a dat tatal meu. Dar pentru prima data, cred ca am gasit un om care ar putea fi acest presedinte. Nu numai pentru mine, ci pentru o noua generatie de americani", scria entuziasmata Caroline Kennedy, intr-un articol publicat la 27 ianuarie in New York Times.
Caroline s-a inspirat, probabil, din discursul inaugural al parintelui sau, care anunta lumii, la 20 ianuarie 1961, ca "faclia a trecut in mainile unei noi generatii de americani, nascuti in secolul nostru, caliti in razboi..."
La randul lui, fostul consilier si autor al discursurilor lui JFK Ted Sorensen a declarat, in august, ca vede in Barack Obama o... sosie a fostului presedinte. La rigoare, putine lucruri ii apropie pe Kennedy si Obama. Pot fi invocate, desigur, tineretea, aerul de prospetime, charisma sau adeziunea la Partidul Democrat. Au existat chiar specialisti in genealogii care i-au dibuit lui Obama originile in micul satuc Moneygall, districtul Offaly, din Irlanda, pentru a sublinia ca are, asemenea lui Kennedy, radacini irlandeze. Ceea ce nu schimba realitatea ca Obama (al carui al doilea prenume este Hussein) s-a nascut la 4 august 1961 in Hawaii, dintr-un tata originar din Kenya si o mama alba din Kansas.
Cel mai important punct comun consta insa in faptul ca ambii politicieni au trecut peste niste bariere ce pareau insurmontabile. Astfel, Kennedy a fost unicul catolic care a avut acces la magistratura suprema, iar Obama este primul candidat de culoare inscris in cursa pentru Casa Alba. Or, la vremea celui dintai, ascensiunea unui catolic pe o scena politica dominata de un corp electoral de protestanti era la fel de spectaculoasa pe cat este astazi nominalizarea unui negru de catre un partid important pentru functia cea mai inalta in stat. Pana in 1961, americanii acceptasera conducatori cu ascendenta germana sau olandeza, cu conditia sa fie protestanti. Performanta lui Obama pare neverosimila si o depaseste pe cea a lui Kennedy. "Cine ar fi putut crede ca un afro-american de 46 de ani, pe nume Barack Obama, va deveni intr-o zi candidatul Partidului Democrat?", se intreba el insusi in cursul unui miting electoral.
Trebuie spus ca, in prezent, Statele Unite ale Americii au aproximativ 281,4 milioane de locuitori, dintre care doar 36,6 milioane sunt de culoare, reprezentand 12,3%. Asadar, clivajul politic fundamental ramane intre albi si "coloured".
Promovarea perifericilor reprezinta, potrivit unei teze magistral argumentate de istoricul Neagu Djuvara (Civilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor, Bucuresti, Humanitas, 1999), un simptom al lesinului existential al unei civilizatii.
Pe scurt, impulsul initial al oricarei societati este imprimat de un nucleu dur de privilegiati, apartinand unui anumit tipar etnic. "Centralii" au tendinta de a-si conserva autoritatea si privilegiile. Pe masura ce isi ostoieste forta vitala, elita cedeaza treptat initiativa si permite astfel marginalilor sa se insinueze in proximitatea centrului de comanda.
In mod paradoxal, paria de mai ieri, asimilati de cultura dominanta, nu actioneaza ca niste veritabili agenti ai descompunerii, ci dimpotriva. Dinamismul, impetuozitatea si originalitatea lor asigura perioade de inflorire, amanand agonia sistemului. Prin urmare, daca prezenta lor nu determina prabusirea, o anunta. Un exemplu mai familiar in acest sens este Imperiul Roman: de la urcarea pe tron a "provincialului" Traian in anul 98 si pana in 395, doar 10 dintre cei 52 de imparati erau originari din Peninsula Italica.
Deocamdata, este prematur sa clamam declinul ireversibil al civilizatiei occidentale. Va mai dura pana vom vedea, simultan sau nu, un cancelar kurd in Germania, un pakistanez in Downing Street 10, un magrebian la Palatul Elysee si, bineinteles, finantele mondiale dominate de chinezi.
 
 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO