Hans-Joachim Neumann, Henrik Eberle
A fost Hitler bolnav?
Diagnostic final
Meteor publishing
Traducere din limba germană de Catrina-Alexandra Ciornei.
Medici, psihologi şi istorici au analizat, din diferite unghiuri, bolile, tulburările şi presupusele perversiuni ale lui Hitler, căutând explicaţii pentru genocidele comise în timpul regimului naţional-socialist.
Cercetarea istorică, precum şi cea medicală au trecut, de atunci, printr-o transformare radicală şi îngăduie o nouă evaluare a biografiei medicale a dictatorului. Între timp, a devenit posibilă furnizarea unor argumente convingătoare privind acceptarea sau respingerea anumitor diagnostice. În acest scop, autorii au considerat necesar să urmeze calea ştiinţei şi să semnaleze interpretările aberante, căci atât modelele de interpretare medicală, cât şi cele istorice sunt influenţate de stadiul de cunoaştere al ştiinţei, precum şi de spiritul vremii.
Perspectiva asupra biografiei medicale a lui Hitler atinge, astfel, zone ale vieţii sale private, precum şi altele, mai înalte, politice. Cât de strâns s-a împletit privatul cu politicul, prin urmare ce anume a dat startul pentru construirea unei dictaturi, dezlănţuirea celui de-al Doilea Război Mondial şi uciderea a milioane de oameni – rămâne un subiect extrem de controversat. Volumul de faţă este o contribuţie constructivă, interdisciplinară, la acest proces de elucidare.
Rupert Butler
Instrumentele terorii lui Stalin
CEKA, OGPU, NKVD, KGB între 1917 şi 1991
Meteor Publishing
Traducere din limba engelză de Mihai-Dan Pavelescu
O expunere accesibilă şi competentă a istoriei oprimărilor poliţiei secrete sovietice, din 1917, până la dezintegrarea URSS-ului, cu portrete ale principalelor personaje şi ale nenumăratelor victime. Relatări detaliate ale martorilor despre metodele brutale şi nemiloase utilizate de CEKA, OGPU, NKVD, SMERŞ şi KGB.
KGB-ul, devenit faimos în timpul Războiului Rece, a urmat unei succesiuni de servicii de securitate ale statului la fel de înfiorătoare, care au datat din primele zile ale Revoluţiei Ruse, precum CEKA, OGPU, NKVD şi MVD.
Plasând metodele brutale ale lui Stalin într-un context istoric mai larg, Instrumentele terorii lui Stalin începe prin a descrie măsuri violente de securitate a statului la care au recurs ţarii despotici încă de pe vremea lui Ivan cel Groaznic. Autorul examinează apoi CEKA, prima organizaţie postrevoluţionară, acuzată de combaterea contrarevoluţiei, ale cărei metode au fost atât de nemiloase, încât guvernul bolşevic a desfiinţat-o în anul 1922.
După ce a preluat conducerea Partidului Comunist în 1923, Stalin a folosit serviciile secrete pentru deportări în masă ale unor populaţii, ca şi pentru epurările anilor 1930, când majoritatea rivalilor politici ai dictatorului sovietic au fost acuzaţi în faimoasele „procese‑spectacol”. Milioane de oameni au fost arestaţi, sfârşindu-şi vieţile în gulaguri (lagăre de muncă silnică), iar alţii au fost executaţi. Teroarea poliţiei secrete a continuat şi după al Doilea Război Mondial, când mii de cazaci şi ruşi albi care luptaseră de partea naziştilor au avut un destin similar. După decesul lui Stalin în 1953, ultima întrupare a poliţiei secrete sovietice, KGB-ul, a devenit o agenţie pentru răspândirea influenţei URSS-ului în toată lumea.
Cartea include peste 100 de fotografii cu personaje importante, evenimente-cheie şi victime ale terorii poliţiei secrete sovietice.
Sergo Beria
Tatăl meu, Beria
În inima puterii staliniste
Meteor Publishing
Prefaţă şi note de Françoise Thom. Traducere din limba engleză de Dan Criste.
Sergo Beria s-a născut în Georgia la 28 noiembrie 1924. Stalin – aflat în relaţii amicale cu mama lui – mergea des în vizită la Beria. La fel şi Svetlana, fiica lui Stalin. După ce Lavrenti Beria, temutul comisar al poporului pentru afaceri interne şi mâna dreaptă a lui Stalin, a fost executat, fiul său Sergo a fost arestat şi apoi eliberat după un an şi jumătate de detenţie. Fiindu-i interzis să intre în Moscova şi obligat să-şi schimbe numele, el a continuat să lucreze pentru Hruşciov ca inginer expert în rachete, în vreme ce soţia lui, o nepoată a lui Gorki, a rămas cu copiii la Moscova.
Françoise Thom este specialistă în istoria comunismului sovietic şi predă la Sorbona. Cartea se bazează în mare parte pe discuţii avute de ea cu autorul. Notele, care-i aparţin, alcătuiesc un amplu comentariu al mărturiei lui Sergo Beria, având la bază studiul exhaustiv al unor documente de arhivă existente şi desecretizate.
Extrem de multe surprize în această carte.
Când avea 10 ani, fiul lui Beria, Sergo, a vizitat cu familia pentru prima oară capitala URSS, unde a provocat consternare fiului lui Stalin, Vasili Iosifovici, pentru că nu ştia ruseşte, iar acesta din urmă nu ştia limba tatălui său, gruzina. Buna cunoaştere a limbii engleze l-a determinat pe Stalin să-l folosească pe fiul lui Beria ca translator personal într-o misiune ultrasecretă. L-a pus pe Sergo Beria să asculte în secret convorbirile preşedintelui Roosevelt cu apropiaţii săi, când acesta era cazat în clădirea ambasadei URSS, la Teheran, în timpul întâlnirii din 1943 a lui Stalin cu Roosevelt şi Churchill. Sovieticii instalaseră microfoane în apartamentele locuite de Roosevelt, iar Sergo trebuia să-i prezinte lui Stalin, la prima oră sinteza convorbirilor din ajun purtate de Roosevelt cu colaboratorii săi, pentru a se pregăti de negocieri.
Sergo Beria a absolvit cursurile Academiei Militare „Budionîi” şi a devenit inginer militar în specialitatea Transmisiuni radio. A refuzat, la sfatul tatălui său, ofertele excepţionale de serviciu oferite de mareşalul Voroşilov, la Ministerul Apărării, şi ale lui Molotov, la Ministerul de Externe. Lavrenti ştia ce pericole îl pândesc pe fiul său în structurile guvernului sovietic. Sergo s-a dedicat ştiinţei şi a devenit cercetător la un institut de proiectări rachete intercontinentale.
Autorul povesteşte moartea tatălui său (asupra căreia existau controverse), la 26 iunie 1953. Lavrenti a fost împuşcat în vilă şi Sergo a văzut urmele lăsate de gloanţe în camerele tatălui său.
O altă dezvăluire făcută de fiul lui Beria este faptul că Stalin a urmărit încordat, din oră în oră, evoluţia discuţiilor purtate în secret, în Anglia, de Churchill cu Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler, trimis acolo în anul 1940 cu un avion echipat cu rezervoare suplimentare de benzină şi pilotat de însuşi Hess. Philby era cel care îl ţinea pe Stalin la curent cu detaliile discuţiilor secrete şi cu obiectivele urmărite de fiecare dintre cei doi. Sergo relatează faptul că Churchill a salvat atunci Anglia de la invazie, promiţând naziştilor ceea ce Hitler dorea cel mai mult: absenţa unui război pe două fronturi. Premierul britanic s-a ţinut de cuvânt timp de patru ani şi n-ar fi deschis al doilea front nici în vara lui 1944, dacă nu era evident că Armata Roşie avansa negreşit, altfel, până la Atlantic.
Acum se cunoaşte faptul că Marele Stat Major al Armatei Roşii întocmise în 1944 şi planurile de ocupaţie ale Parisului! Sergo mai spune că liderii de la Kremlin erau convinşi că dacă Churchill ar fi deschis al doilea front cu un an mai devreme, în 1943, Armata Roşie n-ar fi avut timpul necesar să ajungă la frontiera Poloniei, iar Germania ar fi fost ocupată de anglo-americani în totalitatea ei.
Pentru cititorul român, cea mai interesantă dezvăluire a acestei cărţi este probabil reacţia lui Hitler la cererea lui Molotov, aflat în vizită de stat la Berlin, în luna noiembrie 1940, privind retragerea trupelor germane din România şi din Finlanda. Hitler a răspuns că „nu doreşte să se oprească asupra unor mărunţişuri ca prezenţa trupelor germane în România şi în Finlanda. Eu ofer Uniunii Sovietice o veritabilă împărţire a lumii.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
