• Leu / EUR4.7786
  • Leu / GBP5.7198
  • Leu / USD4.2746
Ziarul de Duminică

Biografii comentate (XII). Costa-Gavras sau creatorul thriller-ului politic francez/ de Călin Hentea

Biografii comentate (XII). Costa-Gavras sau creatorul thriller-ului politic francez/ de Călin Hentea

Autor: Calin Hentea

09.05.2013, 23:41 106

COSTA-GAVRAS (n. 12 februarie 1933, Loutra Iraias, Arcadia, Grecia), regizor de film

Repere biografice. Orientarea politică a lui Costa-Gavras a fost influenţată de tatăl său care a fost luptător în grupările pro-comuniste din Rezistenţa greacă antinazistă, motiv pentru care viitorul regizor a emigrat în Franţa în 1951, unde a studiat şi s-a apropiat de cercurile de stânga şi de personalităţi artistice precum Yves Allegret, Rene Clair, Jacques Demy, Rene Clement, Henri Verneuil. După ce a absolvit Şcoala naţională de film din Franţa, primul său mare succes ca regizor a fost „Compartimentul ucigaşilor” (1965). Consacrarea i-a adus-o „Z”, cel mai celebru film al său (1969), care i-a adus şi un Oscar pentru cel mai bun film străin. Alte filme de mare succes ce au abordat subiecte politice sensibile şi au generat reacţii puternice au fost „Stare de asediu” în 1973, „Dispărutul” / Missing în 1982 (primul său film în limba engleză, Palme d’Or la Cannes şi Oscar pentru cel mai bun scenariu), „Amen” în 2003, „Paradis în vest” în  2009. Costa-Gavras a promovat aşa numitul thriller politic francez, prin care a îmbinat dezbaterea unui subiect delicat real şi de mare actualitate din viaţa internaţională cu suspens-ul de tip policier, rezultând astfel filme de mare atractivitate la public. În 1971-1973 a fost preşedintele Societăţii Realizatorilor de Film din Franţa, iar din 1982 preşedinte al Cinematecii Franceze.

Contribuţii. În thriller-urile sale politice, Costa Gavras nu a afirmat în mod vădit un anumit mesaj politic, nu a încearcat să convingă cu orice preţ spectatorul asupra unei anumite atitudini pe care trebuie să o ia, ci doar a tras un convingător semnal de alarmă asupra unei stări de lucruri revoltătoare, de neacceptat referitoare la lege şi justiţie, drepturile fundamentale ale omului, nedreptatea socială, tortură şi violenţa ilegală, responsabilitatea istorică etc., lăsând pe fiecare să reacţioneze post-factum aşa cum consideră, dar purtând infiltrată o anumită perspectivă regizată asupra faptelor. Semnificaţia atitudinii politice şi a încărcăturii propagandistice a filmelor lui Costa-Gavras trebuie înţeleasă în contextul internaţional deosebit de tensionat al confruntărilor pe toate planurile dintre cele două tabere opuse pe timpul Războiului Rece. În acea vreme orice aluzie anti-americană sau anti-dictatorială provenind din tabăra Vestului era imediat confiscată de propaganda statelor comuniste şi folosită drept argument de culpabilizare a Occidentului şi imperialismului agresiv american. Astfel, în „Z” (1969) Costa Gavras a demascat regimul brutal de dreapta al coloneilor aflaţi la putere în Grecia natală, la originea scenariului aflându-se cazul real al asasinării deputatului Grigoris Lambrakis în 1963. În „Stare de asediu” (1973), Costa Gavras a condamnat atât tortura folosită de un regim dictatorial latino-american, dar şi implicarea SUA în susţinerea acestuia, trimiterea filmului fiind evidentă către situaţia din Uruguay şi către acţiunile gherilelor de extremă stânga Tupamaros de la începutul anilor 70. Prezenţa în aceste filme a starului francez Yves Montand (1921-1991) şi a compozitorului grec Mikis Teodorakis (n. 1925), ambii cu simpatii recunoscute de stânga, au dat un plus de încărcătură politică filmelor. La fel de actual şi incisiv la vremea respectivă a fost şi filmul „Dispărut”/Missing (1982) referitor la trauma sângeroasei lovituri de stat a generalului Augusto Pinochet (1915-2006) din Chile, care a dus la răsturnarea regimului socialist al lui Salvador Allende (1908-1973), cu sprijinul ocult al CIA. Descărcat de confruntările ideologice ale Războiului Rece, Costa Gavras a avut curajul de a ataca subiectul tabu al colaborării Vaticanului, ale Papei Pius al XII-lea (1876-1958) cu regimul nazist pe timpul celui De-al Doilea Război Mondial în filmul „Amen” (2003), precum şi stringenta şi nerezolvata problemă socială a emigranţilor ilegali din Orientul sărac către Occidentul bogat în filmul „Paradis în Vest” (2009).

Evaluări. Cristina Corciovescu afirmă despre filmul politic al lui Costa Gavras că „utilizează cu abilitate experienţa thrillerului poliţist, formulă de mare succes, uşor accesibilă şi persuasivă, ce preferă imaginarul în locul reconstituirii precise şi aluzia în locul denunţării directe” aşa cum spunea şi H. Arnault (Corciovescu, 2002, Cinema... un secol şi ceva, Curtea Veche, p. 309). Solid făcute, cu mare priză la publicul din orice ţară (comunistă sau capitalistă), apreciate de critică, thriller-urile politice ale lui Costa-Gavras au contribuit la conştientizarea opiniei publice mondiale asupra unor răni contemporane acute, fără a da soluţii de vindecare, sugerând doar necesitatea unui tratament urgent.

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7786
Diferență: -0,0105
Ieri: 4.7791
Azi: 4.2746
Diferență: -0,4309
Ieri: 4.2931
Azi: 5.7198
Diferență: 0,9584
Ieri: 5.6655
Azi: 4.3448
Diferență: -0,5835
Ieri: 4.3703