Ziarul de Duminică

Biografii comentate (XLIV). William Howard Russell, primul corespondent de război/ de Călin Hentea

Biografii comentate (XLIV). William Howard Russell,...

Autor: Calin Hentea

19.12.2013, 23:45 196

Repere biografice. Cel care avea să schimbe imaginea britanicilor despre ceea ce se întâmplă cu adevărat într-un război şi despre cum trăiesc militarii britanici pe un front de luptă la mijlocul secolului XIX, s-a născut la 20 martie 1820 la Lilyvale, lângă Dublin, fiind atras încă din tinereţe de viaţa militară. William Russell a devenit accidental jurnalist în 1841 atunci când un văr de-al său, corespondent al lui The Times la Dublin l-a rugat să-l ajute în culegerea de informaţii privind desfăşurarea alegerilor irlandeze. Atunci Russell s-a gândit că locul unde poate afla toate incidentele interesante este la spital, acolo unde îi putea chestiona pe irlandezii răniţi în confruntările electorale. Reportajul său a avut succes şi editorul şef al The Times, John Delane (1817-1879), l-a angajat.

De atunci Russell a fost trimis în străinătate să urmărească şi să scrie despre majoritatea conflictelor armate majore ale epocii: războiul dintre Danemarca şi Prusia din 1850, Războiul Crimeii dintre 1853-1856, Răscoala şipailor din India din 1857-1859, Războiul civil american dintre 1861 şi 1865, Războiul austro-prusac din 1866, Războiul franco-prusac din 1870, Comuna din Paris din 1871 şi Războiul zuluşilor din 1879. A primit mai multe ordine şi decoraţii regale, a fost făcut cavaler în mai 1895, a scris cărţi şi a înfiinţat ziarul Army and Navy Gazette (Knightely, 1976, The First Casuality. From the Crimea to Vietnam: the War Correspondent as Hero, Propagandist and Myth Maker, Harvest Book, pp. 5-6).

 

Contribuţii. Tocmai pentru că a scris adevărul, realitatea despre cele văzute şi aflate de el pe câmpurile de luptă în care a fost prezent, lui William Russell nu i se poate atribui calificativul de propagandist în sensul peiorativ al termenului. Cu toate acestea, articolele, comentariile, reportajele sale publicate în The Times au influenţat opinia publică şi politica externă britanică într-o perioadă de apogeu a expansiunii Imperiului.

Lui Russell i se recunoaşte contribuţia indirectă în reţinerea Marii Britanii de a interveni în Războiul Civil american datorită corespondenţelor sale din America, i se atribuie, nu întru totul justificat, decizia de implicare a lui Florence Nightingale (1820-1910) ca soră de caritate pe front în urma lecturii reportajelor privind suferinţele soldaţilor în război; tot articolelor semnate de el de pe frontul din Crimeea li se datorează nu doar cădererea guvernului Aberdeen, înlocuit cu cel al lordului Palmerstone, dar şi crearea unei atitudini favorabile reformelor în beneficiul soldaţilor în armata imperială britanică. Dincolo de exotismul coordonatelor biografice, lui Russell i se datorează primele relatări autentice ale grozăviilor războiului, ale modului concret de desfăşurare a luptelor şi despre mizeria reală a vieţii de pe front.

Astfel în Războiul Crimeii, încurajat şi susţinut permanent de John Delane editorul şef al The Times, Russell nu s-a sfiit  să scrie despre „managementul infam” al corpului expediţionar britanic, despre superioritatea ambulanţelor şi hrănirii în cadrul contingentului francez (în comparaţie cu situaţia de la britanici), despre incompetenţa atât a corpului ofiţeresc şi indiferenţa acestuia faţă de soldaţi, dar şi a comandantului lord Raglan, chiar dacă despre masacrul şarjei cavaleriei uşoare din 25 octombrie 1854 el a scris în contextul „mândriei şi spledorii războiului”. Pe toate fronturile străbătute, Russell, la fel ca şi toţi urmaşii săi în breaslă, s-a confruntat cu date contradictorii despre acelaşi eveniment, a trebuit să stoarcă cu dificultate informaţii din conversaţii cu soldaţii şi ofiţerii participanţi la lupte, să se descurce singur cu hrana şi cazarea în condiţii ostile şi să facă faţă acuzaţiilor de a fi furnizat prin articolele sale informaţii utile pentru duşman.

Fidel adevărului, în timpul Războiului civil din SUA, după ce fusese primit cu onoruri de oficialităţile nordiste (faţă de a căror cauză simpatiza spre deosebire de majoritatea concetăţenilor săi care înclinau din considerente economice şi tradiţionaliste spre cauza sudistă) Russell nu a ezitat să scrie în The Times adevărul stânjenitor despre penibilul dezastru al trupelor nordiste în bătălia de la Bull Run, după ce presa newyorkeză prezentase aceeaşi luptă drept o mare victorie; această cutezanţă ce i-a atras violentul oprobriu al opiniei publice americane, fiind nevoit să-şi caute scăparea în sediul ambasadei britanice din Washington (Knightely, 1976, p. 35).

Declinul lui Russell ca jurnalist în zone fierbinţi a început odată cu Războiul franco-prusac şi Comuna din Paris, poziţia sa de mare vedetă a presei fiind preluată de conaţionalul său, Archibald Forbes (1938-1900), capabil să practice noul stil reportericesc mai lapidar, axat pe fapte şi date, şi mai puţin înclinat spre descrieri şi detalii.

 

Evaluări. „Mediatizarea Războiului Crimeii de către Russell a marcat începutul unui efort organizat de a aduce războiul la cunoştinţa populaţiei civile prin intermediul serviciilor unui reporter civil. Acesta a fost un salt imens în istoria jurnalismului şi de aceea este potrivit să i se recunoască primatul lui Russell, fie că a fost sau nu primul sau cel mai mare corespondent de război, aşa cum singur se descria drept mizerabila rudă a unui trib fără noroc” (Knightley, 1976, p. 4). Reportajele sale de război au fost mult mai aproape de adevăr decât tot ceea ce i se oferise anterior spre lectură publicului, iar influenţa sa asupra modului de conducere a campaniei din Crimeea a fost imensă (Knightely, 1976, p.5).    

 

William Howard Russell  - născut pe 28 martie 1820, Tallagh, Dublin - decedat pe 11 februarie 1907, Londra,  jurnalist britanic

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO