Ziarul de Duminică

Biografii comentate (XXXV). Willi Munzenberg, „milionarul roşu”/ de Călin Hentea

Biografii comentate (XXXV). Willi Munzenberg,...

Autor: Calin Hentea

17.10.2013, 23:43 188

Repere biografice. Având un tată beţiv şi o copilărie afectată de sărăcie, Munzenberg a fugit de acasă la vârsta de 11 ani. Încă din adolescenţă, în timp ce-şi căuta diferite slujbe, a fost atras în Partidul Social-Democrat German, ajungând în timpul Primului Război Mondial în Elveţia, la Berna şi la Zurich, unde i-a cunoscut pe Leon Troţki şi Vladimir Ilici Lenin, intrând în cercul lor restrâns de simpatizanţi apropiaţi. A fost cucerit de ideile lui Lenin, votând alături de acesta în cadrul conferinţei de la Zimmerwald din 5-9 septembrie 1915, atunci când Munzenberg ajunsese deja secretar al Internaţionalei tineretului socialist.

În campaniile sale de propagandă internaţională, a folosit intens drept platformă de lansare şi susţinere diferite organizaţii cu profil militant (front organizations) pe care le-a înfiinţat sau revitalizat precum: „Ajutorul Muncitoresc Internaţional”, „Prietenii Rusiei sovietice”, „Liga mondială împotriva imperialismului” sau „Comitetul Internaţional de Ajutorare a Victimelor Fascismului”. În acelaşi timp, el a înfiinţat mai multe publicaţii, case de editură, de film toate coagulate în aşa numitul „trust Munzenberg”; porecla sa berlineză de „Milionarul roşu” era justificată doar prin sumele mari pe care le manevra Munzenberg, şi care, în pofida originii sale proletare, afişa un stil de viaţă luxos. Până la fuga sa din Berlin la Paris pentru a scăpa de violentele represiuni anti-comuniste declanşate de nazişti după încendierea Reichstagului la 27 februarie 1933, Munzenberg a fost considerat adevăratul rival al lui Goebbels în materie de propagandă (Ebon, 1986, The Soviet Propaganda Machine, McGraw-Hill Book, pp. 61, 69-70).

Munzenberg a reuşit o semnificativă lovitură de imagine internaţională anti-nazistă şi pro-comunistă, prin organizarea la Londra în 4-19 septembrie 1933 a unui contra-proces al incendierii Reichstagului, care l-a anulat propagandistic pe cel regizat de Hermann Goring la Berlin. Până în octombrie 1936, când a reuşit cu greu să scape de arestare la Moscova, Munzenberg i-a fost loial lui Stalin şi politicii externe a URSS, deşi era la curent cu crimele acestuia. Demisionând în martie 1939 din Partidul Comunist German, Munzenberg şi-a motivat decizia într-un articol din noul său ziar Die Zukunft - ”Viitorul” în care şi-a reafirmat credinţa în valorile tradiţionale ale comunismului şi ale principiilor leniniste, dar l-a declarat public pe Stalin a fi adevăratul duşman.

În iunie 1940, sub ameninţarea apropierii trupelor germane, el a trebuit să fugă din Paris, fiind arestat în sudul Franţei, ca rezident german, de autorităţile guvernului Edouard Daladier. A evadat din lagărul militar francez, dar după câteva zile a fost găsit strangulat într-o pădure lângă Grenoble, probabil, asasinat de agenţii NKVD din ordinul lui Stalin.

 

Contribuţii. Willi Munzenberg a desfăşurat o gamă diversă de activităţi în beneficiul Comintern-ului şi URSS, scriind articole şi cărţi, iniţiind şi conducând organizaţii internaţionale militante, ţinând întruniri şi cuvântări, organizând ample campanii de strângeri de fonduri pentru combaterea foametei din Rusia sovietică din 1921. Susţinând idealuri inocente precum lupta pentru pace, împotriva războiului, împotriva fascismului, ajutorarea victimelor inocente ale foametei din Rusia sau a prizonierilor politici, Munzenberg a căutat de fapt să convingă opinia publică occidentală şi principalii lideri de opinie de justeţea manevrelor de politică externă ale URSS – „primul stat al muncitorilor şi ţăranilor”, respectiv ale lui Stalin, inducând ideea că orice percepţie negativă la adresa ideilor bolşevice promovate de Moscova proveneau fie din ignoranţă, fie din rea credinţă (Popescu, 2011, Academia secretelor. Intelectualii şi spionajul. Cetatea de Scaun, p. 135). În acest scop el i-a folosit într-o mai mică sau mare măsură pe Heinrich Mann, Thomas Mann, Berthold Brecht, Sinclair Lewis, Theodore Dreiser, Dashiell Hammet, Ilya Eherenburg, Dos Passos (ulterior acesta s-a delimitat de comunism), Andre Malraux, Louis Aragon, Andre Gide, Dorothy Parker, Henri Barbusse, Romain Rolland, Lion Feuchtwanger (unii dintre aceştia fiind deja simpatizanţi comunişti sau chiar membri de partid). Despre toţi aceşti scriitori Munzenberg vorbea ca despre un ”club al inocenţilor”, deşi ei nu puteau fi chiar atât de naivi încât să nu-şi dea seama de jocul subversiv în care erau antrenaţi. Unii dintre aceştia nu erau chiar deloc inocenţi, pentru că acceptaseră avantaje materiale precum un turneu propagandistic în URSS pentru Sinclair Lewis, sau un teatru pentru Dos Passos sau fuseseră invitaţii personali ai lui Stalin. Totuşi au fost cazuri de răsunătoare dezminţiri publice a oricărei adeziuni cominterniste sau comuniste şi denunţări vehemente ale realităţilor crunte din URSS, precum a fost cazul lui Andre Gide în 1937 după întoarcerea sa din Uniunea Sovietică, protestul anti-cominternist al lui Thomas Mann, mea culpa făcută de Louis Ferdinand Leger din 1934.

Un alt succes mediatico-propagandistic a fost ziarul de stânga Welt am Abend, pe care Munzenberg l-a cumpărat în 1926 aproape în stare de faliment şi l-a transformat într-o publicaţie de succes, amestecând în paginile sale articolele politice pro-comuniste cu subiecte de scandal sau divertisment. Astfel în condiţiile declanşării crizei economice, Welt am Abend a ajuns să sponsorizeze evenimente publice, sau serbări populare de masă, precum „Ziua Internaţională a Solidarităţii” - 14 iunie, abundent agrementate cu bere, fanfară şi omniprezenta publicitate politică conţinând sloganuri cominterniste (Ebon, 1986, pp. 62-63). Munzenberg s-a implicat şi în industria filmului, mai întâi prin crearea unei societăţi mixte de producţie germano-ruse, care apoi a absorbit o firmă de distribuţie Prometheus care aparţinuse comuniştilor germani. Principalul succes propagandistic al lui „Prometeus” a fost promovarea pe piaţa germană a filmului „Crucişătorul Potemkin” al genialului regizor sovietic Serghei Eisenstein, Munzenberg reuşind să convingă cenzura germană că filmul nu justifica neapărat revoluţia. Pe fondul tensiunilor din Extremul Orient, Cominternul a organizat la Amsterdam între 27 şi 29 august 1932 un „Congres contra Războiului”, căruia trustul Munzenberg i-a asigurat o intensă propagandă europeană în cadrul mai larg al „Campaniei pentru pace”. O altă acţiune de propagandă sovietică acoperită, dar cu un larg ecou în rândul intelectualilor occidentali a fost aşa numita „Mişcare Mondială pentru Pace” constituită la Bruxelles în septembrie 1936, în baza unei „Scrisori deschise către toţi prietenii păcii”, publicate cu puţin timp înainte. Acest document a fost semnat, cu bună credinţă, de mulţi intelectuali de seamă şi artişti cunoscuţi ai epocii, într-o reacţie de adeziune la nişte principii umaniste universal valabile, într-un mod similar cazului mult mai celebru al „Apelui de la Stockholm” din martie 1950, lansat de Consiliul Mondial al Păcii, o altă organizaţie militantă dirijată din umbră de Uniunea Sovietică.

După ce în 1925 a instrumentat propagandistic în beneficiul Comintern-ului cunoscutul caz Saco şi Vanzetti, unul din cele mai mari succese propagandistice ale lui Munzenberg a fost contra-procesul incendierii Reichstag-ului. Deoarece procesul nazist era programat pentru 21 septembrie 1933, Gheorghi Dimitrov fiind printre principalii acuzaţi vizaţi de propaganda şi liderul nazist Hermann Goring, Munzenberg a organizat judecarea celor acuzaţi de incendierea Reichstagului la Londra între 4 şi 19 septembrie 1933. La bară au fost aduşi jurişti proeminenţi din Marea Britanie şi SUA, iar verdictul lor de nevinovăţie a fost transmis lumii întregi înainte de cel nazist, astfel încât miza cea mare a înscenării naziste, Gheorghi Dimitrov, a trebuit să fie în cele din urmă achitat şi la Berlin, din lipsă de probe. Pentru consolidarea acestei campanii anti-fasciste, Munzenberg a editat şi  două best-seller-uri „Cartea brună a terorii hitleriste şi incendierii Reichstagului” şi urmarea acesteia, „Cea de-a doua carte brună a incendierii Reichstagului”.

În anii următori, la Paris, Munzenberg şi-a continuat acţiunile în cadrul „Comitetului împotriva Războiului şi a Fascismului”, şi a preluat o editură - Editions du Carrefour, în care a publicat literatura exilaţilor germani şi un număr semnificativ de broşuri, afişe, manifeste care erau apoi introduse prin contrabandă în Germania nazistă. Între aceste lucrări publicate în 1937 a fost chiar şi o carte a sa, intitulată „Propaganda ca armă”, în care Munzenberg a descris şi analizat - ca un bun profesionist ce era - tacticile de propagandă utilizate de Goebbels, dar în care nu a uitat să îl recunoască pe Stalin drept „marele lider al Uniunii Sovietice şi arhitectul primului stat socialist din lume”.

În 1936, Otto Katz, o figură boemă cunoscută în avangarda teatrală berlineză, asistent al lui Munzenberg şi probabil agent NKVD de supraveghere, a fost trimis la Hollywood pentru a obţine sprijinul şi susţinerea a cât mai multor personalităţi ale industriei cinematografice americane pentru proclamaţia celui de-al şaptelea Congres al Cominternului, intitulată „Frontul popular împotriva fascismului”. Katz a reuşit să înfiinţeze în iulie 1936 cu sprijinul poetei şi scenaristei cu simpatii de stânga Dorothy Parker „Liga antinazistă a Hollywoodului pentru apărarea democraţiei americane”, la care aderaseră vedete foarte cunoscute în epocă precum Paul Muni, Melvin Douglas şi James Cagney (Popescu, 2011, p. 138).  

  

Evaluări. Comparat în prezent de unii istorici cu Rupert Murdoch, controversatul magnat media, sau cu Joseph Goebbels de către alţii, Willi Munzenberg a fost considerat la vremea sa o legendă vie, putând fi considerat drept creatorul conceptului de „organizaţie militantă” - front organization (Ebon 1986, p. 50).

 

Willi Munzenberg - născut la 14 august 1889, Erfurt, Germania - decedat în iunie 1940, Saint Marcellin, Franţa, propagandist al Comintern-ului

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO