Inaltat fiind in mijlocul unui codru vast, departe de munti si de orice alta sursa de piatra, constructiile "Cetatii Bucuresti" au fost, vreme de cateva secole, din lemn. Cand orasul a devenit "cetate de scaun", domnii, boierii si negustorii instariti au angajat carausi de piatra, pe care o extrageau din muntii din care izvorau Argesul si Dambovita. Cu aceasta piatra au inceput reconstruirea, in material dur si rezistent, a cladirilor, in primul rand a bisericilor, caci ii faceau placuti lui Dumnezeu. Este si cazul bisericii Sf. Nicolae-Sarbi, reconstruita din piatra si din caramida de catre familia jupanului Vasile Potoceanu la 1692, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu si a pastoririi lui chir Ioanichie Stavropoleos. Era inconjurata de treisprezece chilii saracacioase, acoperite cu paie, ca majoritatea caselor celor nevoiasi. Biserica de mahala, a infruntat toate evenimentele care au marcat istoria Bucurestilor. Cel mai grav au afectat-o insa cutremurele, precum cel nefiresc de lung din 1838. Restaurata, a fost repictata de Gheorghe Ioanid. Amintesc aceasta restaurare pentru ca ei i se datoreaza infatisarea din fotografie si asa am cunoscut-o pana la acel inceput de septembrie din anul 1985, cand buldozerele asmutite de Ceausescu au ras-o de pe suprafata pamantului, savarsind ce nu reusisera tunurile armatelor care au ocupat Capitala de-a lungul timpului, ori cutremurele devastatoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels