Romania, vara lui 2012. O tara intreaga parjolita de seceta. Pentru agricultura este cel mai slab an din ultimele decenii. Avem o tara cu un potential urias pentru culturile agricole…dar ce facem cu el? Avem 9,4 milioane de hectare de teren arabil, bun pentru agricultura, o adevarata comoara. Cat folosim insa din toata aceasta suprafata? Dar cat irigam? In 2012, in Romania s-au irigat 120 de mii de hectare. Doar pe aceasta suprafata am fost in stare sa ne luptam cu seceta. Adica pe 1,2 la suta din toata suprafata agricola. Costul mare al apei l-a tinut pe agricultor departe de irigatii. Pentru ca nu au avut apa, lanuri intregi s-au uscat, arse de soare sau n-au dat rod, cu toate ca multe au fost asezate chiar pe malul apei.
Radu Stanciu este inginer agricol cu o experienta de mai bine de 45 de ani. A facut credit la banca si a plantat porumb. Aproape o suta de hectare. Recolta e compromisa. Nici la floarea soarelui nu sta mai bine. A fi irigat, dar apa nu ajunge in zona, cu toate ca sistem de canalizare exista.
Si nu e singur in aceasta situatie. Toti vecinii sai au lanurile parjolite. La cativa kilometri de Galati, cat vezi cu ochii, mii de hectare de culturi sunt distruse de seceta. Toata aceasta zona putea fi irigata.
In 1990 Romania avea un sistem de irigatii intins pe 3 milioane de hectare. O treime din toata suprafata agricola. An dupa an, sistemul a fost furat si distrus cu inconstienta. Hotii de fier vechi si-au facut de cap.
Iar acolo unde n-au avut ce sa distruga, oamenii au acoperit canalele cu gunoi.
Si acum avem 10 mii de kilometri de canale si aproape 30 de mii de kilometri de conducte subterane. Tot sudul tarii, din Vrancea pana la Severin a avut sistem de irigatii. In declaratiile oficiale, mai marii agriculturii se lauda ca anul acesta am irigat 240 de mii de hectare. Pun insa la socoteala 2 udari pe aceasi suprafata. Adica, in realitate, "foarte putin in comparative cu ce udam in 89. Putem iriga pana la 8 sute de mii de hectare."
In calculele de la Bucuresti, din cele 3 milioane de hectare mai putem sa ducem apa pe 800 de mii de hectare. Teoretic.
Sendreni, Galati. Domnul Mihai Costea a ajuns de vorbeste singur prin lanul de porumb. Si aici, teoretic ar putea sa ajunga apa pentru irigat. Acesta zona se incadreaza in cele opt sute mii de hectare pe care s-ar mai putea face irigatii.
Pe acest teren de 940 de hectare a plantat in toamna, cu bani de la banca, rapita, care insa a fost distrusa in totalitate asta iarna de inghet. In primavara a mai facut un credit si a plantat pe acelasi teren porumb. N-a avut noroc. Porumbul a crescut. Talie inalta, dar n-a legat. Lipseste stiuletele. Din cauza caldurii si a sectetei. Polenul n-a mai ajuns la stiulete.
Si la fel de prost stau si vecinii.
Ca o ironie a sortii, de pe pamantul lor, parlit de seceta, se vede cum sclipeste apa Siretului, la o aruncatura de bat. Sistemul a fost gandit insa ca apa pentru irigat sa ajunga aici tocmai din Dunare, cu preturi foarte mari. In plus, pe traseu, mai multe instalatii au fost furate si distruse, iar ca sa ude, ar trebui sa plateasca si reparatiile si toate pierderile de pe traseu.
La cele aproape o mie de hectare de porumb isi calculeaza acum o dauna de un milion de euro. Adunate, toate cheltuielile pentru un hectar de porumb se ridica la 2.300 de lei, fara irigatii.
Prin urmare, irigat, un hetar de porumb l-ar fi costat 4.400 de lei. Apa e scumpa, iar agricultorul nostru s-a speriat si si-a asumat riscul sa nu irige sperend ca Dumnezeu va da ploaie. Daca ar fi irigat ar fi scos minim 6 tone de porumb la hectar. O tona costa acum 250 de euro dar economistii spun ca va ajunge in curand la 300 de euro. Adica 6 tone ar valora 1.800 de euro la care se mai adauga si subventia, 137 de euro pe hectar, ceea ce ar inseamna un total de 8.716 lei la hectar. Daca ar fi irigat, domnul Costea ar fi ramas cu un profit 4.316 lei dar a riscat si a pierdut. Pana in 2009, irigatiile erau subventionate in proportie de 90 la suta.
Din 2010, Uniunea Europeana a cerut scoaterea subventiei, iar agricultorului nu i-a mai convenit sa investeasca bani si in irigatii, ramanand la mila cerului.
Conform datelor oficiale, ca sa duci o mie de metri cubi de apa pe teren te costa intre 50 si 500 de lei. Cu aceasta cantitate irigi putin peste un hectar. In zonele mai inalte, cum este Sendreni, costurile cresc insa considerabil. Pe agricultor il mai costa si instalatia de irigat. O astfel de instalatie ajunge la 80 de mii de euro si acopera 120 de hectare. Peste 90 la suta din pretul irigatiei merge catre energia electrica.
Dunare, Bratul Borcea, kilometrul 64. O statie de pompare care ar putea sa irige 15 mii de hectare zace nefolosita de cativa ani. "....Utilitate publica 15 mii iar la ora actuala avem contract zero hectare. Zero." Tariful pentru irigatii se imparte in doua: pe de-o parte pretul apei, iar pe de alta costurile pentru repararea si intretinerea canalelor, un tarif anual pe care il plateste tot agricultorul. "Pot sa va spun ca anul acesta tariful annual a fost de 71 de lei anual pe hectar - ne declara Vasile Neagu, director ANIF Calarasi - iar tariful de livrare a apei in jur de 125-175 pe hectar pe mia de metri cubi." Adica 250 de lei in total, mia de metri cubi de apa ceea ce inseamna irigarea a putin peste un hectar. Un pret nu foarte mare, dar directorul irigatiilor din Calarasi spune ca agricultorii din zona nu au vrut apa.
Langa Dunare, aproape de statia de pompare, Elena Iancu recolteaza ce a mai ramas dintr-un lan de floarea soarelui, parjolit de seceta. Este inginer agronom si il contrazice pe seful irigatiilor din Calarasi. De trei ani n-a mai irigat. Apa ocoleste printr-un canal 18 km pana sa ajunga pe acest teren. Statiile de pompare de pe canal au fost distruse.
ANIF este institutia care ar trebui sa se ocupe de irigatii. Teoretic. Practic insa, in acesta institutie a fost un adevarat jaf in ultimi ani. Mare parte din sistemul de irigatii a fost distrus cu acordul sefilor, locali sau de la Bucuresti. S-au facut achizitii nejustifcate, si milioane de euro au intrat in conturile unor firme capusa. Distrugerile continua si acum, cu acordul conducerii, dar, deocamdata, pentru tot acest dezastru nu a raspuns nimeni.
Sediul ANIF-Agentia Nationala pentru Imbunatatiri Funciare raspunde de inundatii, aluncari de teren si irigatii - aici se stabileste pretul irigatiilor. "Imbunatatirile funciare sunt structurate pe irigatii, desecari si eroziunea solului - ne precizeaza Florinel Barbu, director ANIF. Niciodata nu stim cand poate sa apara fenomenul de eroziune a solului. In momentul asta oamenii sunt in asteptare? Isi fac treaba. Emitem averitizari, pregatim planul, pregatim planul de exploatare, de investitii...."
Adi Florinel Barbu este seful acestei agentii de doar cateva luni. Conduce o institutie cu o 1.500 de oameni si o istorie complicata. In anii 90, institutia care s-a ocupat de imbunatatirile funciare a suferit in repatate randuri transformari, reorganizari si separari. In tot acest timp, sistemul de irigatii a fost distrus. In 2000 ia fiinta Societatea Nationala de Imbunatiri Funciare-SNIF, iar in 2004, legea 138 hotaraste ca o parte din SNIF se transforma in Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare - ANIF, iar ce ramane din SNIF se privatizeaza. Legea stabileste ca SNIF executa lucrarile la sistemele de irigatii, iar ANIF le administreaza. SNIF nu s-a privatizat nici pana astazi.
Un raport al Camerei Deputatilor din 2009, atrage atentia ca toata harababura si dezastrul din sistemul de irigatii isi au originea in legislatia care stipuleaza ca administratia - adica ANIF - nu executa lucrari, ci doar administreaza si in acest fel personalul tehnic este folosit ineficient si transformat in birocrati care produc doar hartie.
Acelasi raport al Camerei Deputatilor, constata ca sefii SNIF de-a lungul timpului au vazut privatizarea institutiei ca pe o afacere imobiliara. Consiliul de administratie s-a schimbat de 17 ori in 7 ani, iar un raport al Curtii de Conturi atrage atentia ca tot caruselul schimbarilor de la sefia institutiei are o singura miza: patrimoniul SNIF - 2 milioane de metri patrati de teren in toate judetele tari, 350 de cladiri, masini si echipamente. Documentul Curtii mai precizeaza ca Ministerul Agriculturii in toata aceasta perioada a manifestat o atitudine de indiferenta si pasivitate, in timp ce sistemul de irigatii era distrus, iar SNIF adunau datorii de zeci de milioane de euro. Fostul ministru al agriculturii, Valeriu Tabara vorbeste de pierderi uriase. "Eu fac evaluarea ca pierderile incep de la 16 miliarde in sus. De euro. Este una dintre cele mai mari pierderi din Romania dupa 2000."
Daniel Apostol este acum consilier in Ministerul Agriculturii, omul din umbra demnitarilor. A fost seful irigatiilor mai multi ani. L-am intrebat pe actualul sef ANIF daca a raspuns cineva pentru situtia din sistemul de irigatii. Admite ca "lucrurile astea ma depasesc." Dupa acest interviu, am gasit un raport al parlamentului in care numele lui Apostol, in calitate de sef al SNIF apare de mai multe ori. In document Apostol este acuzat ca a incalcat legi, ca a condus prost si ca este responsabil pentru penalitati de peste 60 de miliarde de lei vechi, aplicate societatii. Am incercat din nou sa ne intalnim cu fostul director dar nu a mai vrut sa vorbeasca pe acest subiect.
In 2010, cu mare tam tam s-a facut o reducere de personal la ANIF, pentru a scadea din cheltuieli. 3.500 de angajati au fost dati afara, dar au primit peste zece milioane de euro salarii compensatorii.
14 milioane de euro costa paza obiectivelor ANIF pe an. Cu acesti bani s-ar putea iriga 140 de mii de hectare de teren. Adica mai mult decat suprafata irigata anul acesta. Un singur post de paza costa 9 mii de lei pe luna. Mai mult, intr-o nota de informare se arata ca ANIF a facut achizitii la preturi umflate de zeci de ori. In 2008-2010 ANIF a cumparat de la SC Fluid Press SRL si Eurometal construct cu 3 milioane de euro produse care nu erau strict necesare si de o calitate indoielnica. S-au cumparat frigidere, aparate foto si televizoare. Totul la un pret mult mai mare decat pe piata. De exemplu, in oferta unei alte firme pretul unui disc diamantat porneste de la 11 lei. ANIF l-a cumparat cu 400 de lei de la Fluid Press. In nota de informare, responsabil pentru aceste achizitii este fostul director Vilmos Lukacs, ajuns mai tarziu presedinte la acreditarea spitalelor. L-am contactat dar ne-a precizat ca nu mai lucreaza in domeniu si n-a vrut sa vorbeasca. Responsabil pentru achizitiile umflate este si Andrei Barabulea, fost director economic. L-am gasit intr-un birou ANIF, in functia de economist, cu explicatii halucinante.
In aceeasi nota se arata ca ANIF a incheiat cu SC Teamnet International un contract pentru servicii de internet in valoare de 7.400.000 de lei pe o perioada de 4 ani. In oferta unei alte firme pretul este la mai putin de jumatate decat cel platit de ANIF. Nimeni n-a pus o intrebare...
Intitutul National de cercetare Fundulea. In plina seceta, aici porumbul e inca verde. Directorul institutului sustine ca de ani de zile incearca sa-i convinga pe fermieri sa achizitioneze samanta autohtona, adaptata la conditiile noastre. Dar nu prea reuseste. Si sistemul de irigatii al institutului a fost furat. "Sistemul mare l-am avut in partea cealalta de calea ferata. Aici avem un sisitem propriu vechi de vreo 40 de ani cu pompare din Mostistea din salba asta de lacuri. Din nefericire, in momentul de fata nu functioneaza pentru ca asa cum se intampla peste tot se devalizeaza, se fura hidrantii in fiecare an. Acum sunt in cautare de hidranti din material plastic ca sa nu se mai fure."
Urmele hotilor de fier se vad peste tot. In jurul statiunii toate statiile de pompare au fost distruse.
Din lacul de unde se aproviziona Institutul cativa indivizi trag cu excavatorul o teava din sistemul de irigatii. Inarmati cu butelii si cu un excavator inchiriat, acesti indivizi lucreaza de mai multe zile si si-au ridicat pe malul lacului Mostistea o adevarata tabara. Mai multe tevi, de mari dimensiuni asteapta sa ia drumul fierului vechi.
La cativa metri, fosta statie de pompare e transata cu autogenul si barosul.
Sustin ca taie cu acordul ANIF. Am sunat la seful institutiei. Si a inceput o demonstratie despre cum au reactionat si reactioneaza autoritatile la distrugerea sistemului de irigatii. Dupa aproape o ora la fata locului a ajuns politia.
Polistii par ca stiu despre ce e vorba dar pleca dupa criminalist. Dupa alte cateva zeci de minute se intorc. Fac poze. Intr-un tarziu apare si directorul ANIF Calarasi, Stan Dumitru, si Inspectorul de zona Stanciu Marian. Spun ca stiau de aceasta "actiune"care se desfasoara dupa ce mai multi hoti au taiat tevile, iar domnii pe care noi ii filmaseram ar fi reclamat furtul.
Le-am aratat si statia de pompare. Stiau situatia. Ba mai mult, ei au indemnat sa taie si de aici.
"O metoda chirurgicala." Asta spun sefii ANIF ca se intampla la Mostistea. Aceeasi metoda care ne-a adus in stadiul de a iriga doar pe unu la suta din suprafata agricola a tarii.
Reportaj difuzat de Protv, în emisiunea "România, te iubesc!" din 30 septembrie 2012
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
