Bucureştiul este o capitală din blocuri. Blocuri în centru, blocuri la periferie. Alei de blocuri, străzi de blocuri, pieţe între blocuri, bulevarde de blocuri. În cartiere, blocurile au majoritatea absolută, iar în tot oraşul blocurile controlează principalele axe de acces şi traversare a Capitalei, jalonând autoritar viaţa de zi cu zi a cvasitotalităţii locuitorilor capitalei.
Minunatele cartiere de blocuri bucureştene sunt parte a mândrei moşteniri a Epocii de Aur. Ele concentrau acele spaţii locative numite apartamente, multiplicate şi supraetajate până la exasperare, necesare pentru a înghesui cât mai multe braţe de muncă destinate industrializării forţate. Puţin a lipsit să nu apară la colţ de stradă şi cantinele publice cu meniu raţionalizat standard şi ore implacabile de masă. Aşa numitele cutii de chibrite locative au fost concepute la fel: meschin de mici şi joase (lustra atinge scăfârlia), cu băi şi WC-uri fără aerisire, camere semi-decomandate (sugrumate de uşi), pereţi subţiri (zdrobitori ai intimităţii), balcoane strâmte (doar pentru borcanele de murături şi damigenele de vin făcut în bucătărie). Blocul şi apartamentele sale claustrofobe au constituit, astfel, un mijloc de presiune psihologică de tip comunist asupra omului, de nivelare a personalităţilor, de strivire a individualităţilor: inginerul stagiar trebuia să fie fericit dacă prindea o garsonieră vecină cu a muncitorului categoria unu bază, proaspăt aterizat de la ţară; profesorul era obligat să suporte ritualicul concert al bătăii zilnice a nevestei de către vecinul, şef de aprozar; medicul nu avea altă şansă de odihnă şi distracţie decât în vacarmul chefurilor nocturne ale colocatarului de deasupra (mai ales la meciurile lui Dinamo) ş.a.m.d. Toţi aceştia, fără deosebire de sex, vârstă, ocupaţie (religia nu se punea la socoteală pe atunci, decât dacă erai sectant) nu puteau scăpa de filtrul de bârfă neostoită al ţaţelor reunite la scara blocului. Astfel încartiruit, "omul nou" al Epocii de Aur era mai uşor de supus, de controlat, de manipulat în sensul dorit de "genialul conducător".
Din acest decor cenuşiu-murdar al cartierelor de blocuri ceauşiste, din această uniformitate paralelipipedică spartă doar de balcoanele proaspăt termopanate şi faţadele termoizolate în cele mai năstruşnice culori, s-a născut visul postdecembrist suprem al bucureşteanului, acela de a-şi construi o "casă pe pământ", cu grătar în curte, eventual cu piscină (fie şi de plastic) şi garaj. De cele mai multe ori, acesta este doar de un vis, consumat eventual printre bălăriile, praful şi noroaiele de la marginea Bucureştiului sau pe coasta uitată a unui deal sau munte de pe marginea drumului spre Braşov. Chiar dacă beneficiază (încă) de luciul unor construcţii noi, cartierele de vile sau blocuri - iarăşi blocuri!!! - răsărite pe terenurile intra/extra-vilane din nordul/ sudul Bucureştiului (Pipera, Prelungirea Ghencea-Domneşti) sunt la fel de urâte, dizgraţioase, lipsite de personalitate, stil, armonie precum cele ridicate la normă conform planurilor cincinale. Ghiolbanilor, ciobanilor, şmenarilor ajunşi peste noapte multimilionari nu le-a dat prin cap să angajeze un arhitect, să ceară consultanţă unui artist, să stea de vorbă cu unul dintre puţinii boieri supravieţuitori din vremurile de altădată, pentru a construi case cu o personalitate şi un farmec propriu, un loc pe unde să dorească turiştii străini să se plimbe după ce au terminat de vizitat Casa Poporului. În perioadele de bunăstare economică, bogaţii din alte mari oraşe ale Europei (Barcelona de la cumpăna secolelor XIX şi XX ar fi un bun exemplu) s-au angajat într-un fel de competiţie pentru a-şi construi cea mai arătoasă şi "altfel" casă, vilă, bloc (da, da, bloc cu etaje şi apartamente) şi astfel turiştii au ajuns să plătească 18 sau 14 Euro ca să viziteze La Pedrera sau Casa Batllo, create de Antonio Gaudi pentru marii oameni de afaceri barcelonezi de acum un secol. La noi, ce va rămâne de văzut şi admirat, spre bucuria ochiului şi sufletului, din cheltuielile/ investiţiile locative ale "Guell-ilor" noştri dâmboviţeni?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
