Ligeia este o revista de istorie si critica de arta editata la Paris de catre Giovanni Lista, reputat specialist in arta secolului XX, preocupat mai ales de avatarurile futurismului in toate domeniile artelor vizuale despre care a publicat numeroase studii si carti. Revista Ligeia s-a lansat in 1988 prin numere tematice consacrate fie unor teme ale modernitatii clasice, fie unor teme de mare actualitate ca fotografia sau arta si multimedia, reusind sa-si castige un nume bun printre revistele de arta moderna franceze.
Ultimul numar ne priveste direct, in primul rand pentru ca tema lui este Brancusi si sculptura moderna, dar si pentru ca, alaturi de istorici de arta europeni si americani, Giovanni Lista a invitat cu generozitate un mare numar de colaboratori romani din tara sau de la Paris - Magda Carneci, Mariana Vida, Adriana Sotropa, Gheorghe Vida, Matei Starcea Craciun, Cristian Velescu, Doina Lemny, Ioana Vlasiu, Basarab Nicolescu, Mihai Moldovan.
Sumarul, deosebit de bogat, face loc alaturi de Brancusi si unui alt sculptor roman de talie europeana, dar practic necunoscut dincolo de hotarele culturii noastre in ciuda unor mentiuni sporadice de prin alte publicatii - Dimitrie Paciurea, pus in valoare de Adriana Sotropa. Legat intr-o anumita masura de ambianta culturala romaneasca este si studiul lui Colin Lemoine care se ocupa de Fructul lui Antoine Bourdelle, paradigma a modernitatii in spatiul artistic francez si in acelasi timp piesa de rezistenta a fostului muzeu Anastase Simu (demolat cu iresponsabilitate in anii ?"50). Este, indirect, un omagiu adus intuitiei de colectionar a lui Simu. Grupajul romanesc este completat de prezenta, cu un text de autor, a lui Cristian Breazu, stabilit de multi ani la Paris, unde isi continua visul de sculptor, si cu studiul Magdei Carneci consacrat Victoriei si lui Marian Zidaru. Un singur numar de revista nu poate avea ambitia de a cuprinde intreaga paleta a directiilor modernitatii; ar fi si imposibil. Totusi, in afara de Brancusi si Paciurea, sunt evocate cateva figuri emblematice ale sculpturii universale cum ar fi italianul Medardo Rosso, umbrit cumva de mult mai celebrul sau contemporan Auguste Rodin. Studiile lui Fred Licht, William Tucker si Giovanni Lista nuanteaza cu argumente clare aceasta ierarhie. Scena sculpturii engleze este evocata de Laurence Debecque-Michel. Studiul lui Jonathan Wood, pasionant, investigheza universul sculptorilor Brancusi, Giacometti, Maillol, Despiau, Laurens, Lipschitz, pornind de la fotografiile de atelier pe care Brassai le publica in 1933 in nonconformista revista Minotaure. Artisti din generatii mai vechi sau mai noi ca Louise Bourgeois sau Christo sunt prezenti in sumarul revistei prin studiile Annei Chave si Annei Volvey. Riccardo Venturi se ocupa de cubul lui Alfred Loos. Gilbert Gardes gloseaza asupra destinului sculpturii in modernitate.
Dintre aspectele sculpturii brancusiene explorate cu aceasta ocazie ma limitez sa semnalez autorii straini, mai putin cunoscuti publicului romanesc: Caroline Hoffman-Benzaria se ocupa de un episod al relatiilor dintre Brancusi si Duchamp, subiect care de o buna bucata de vreme ii pasioneaza pe istoricii de arta. Alexandra Parigoris face o noua lectura a scrierilor lui Ezra Pound despre Brancusi, printre primele comentarii serioase ale operei sculptorului roman. Doina Lemny prezinta o parte din documentele recentei datiuni Brancusi de la Muzeul de arta moderna din Paris, iar Krisztina Passuth revine asupra lucrarii Primul pas si a procedeelor de semnificare la care apela Brancusi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
