Reconfortantă starea de petrecere, de finalizare a faptelor în această perioadă a contestărilor de tot felul şi a retoricii fără finalitate. Ca orice instituţie care se respectă, ARCUB-ul - Centrul de proiecte culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti, deşi este atacat pe la diferite colţuri (în spiritul vremurilor) a reuşit un tur de forţă, organizând două festivaluri de mare anvergură în ultimele trei săptămâni ale lunii iunie, în spaţiul de acum intrat în conştiinţa bucureştenilor sub numele de Piaţa Festivalului.
În prezenta cronică propun o subiectivă trecere în revistă a "festivalului mic" - cel mare fiind Bucharest Music Film Festival, aflat la a VI-a ediţie - a celor cinci seri şi respectiv a celor zece concerte din prima ediţie ARCUB Live Open Air - Jazz, Blues & More.
Voi începe cu concluzia şi anume cu faptul că aceste două festivaluri au demonstrat diversitatea preferinţelor publicului bucureştean, fenomen în creştere în următorii ani, justificând oportunitatea organizării câte unui festival dedicat câte unui gen muzical. Aşa cum fiecare seară a celor două festivaluri - BMFF-ul fiind rezervat genurilor cameral şi simfonic, cu incursiuni în genul liric - a avut o medie de 1.800 de spectatori pe seară, panoramând stiluri muzicale diferite, de la clasic la pop-jazz, de ce să nu ne gândim, pe viitor, la festivaluri dedicate stilurilor latino-americane, rock-ului sau folclorului autohton combinat cu world-music, în acelaşi spaţiu, fenomen care ar putea transforma parcarea de lângă Ateneul Român într-o zonă reprezentativă pentru diversitatea culturală reală specifică Bucureştiului?
Pentru că trecerea în revistă ar fi subiectivă, voi consemna doar ceea ce cred că au fost cu adevărat reuşitele, punctele prezentei ediţii de unde există un potenţial de creştere pentru viitor.
Astfel, prima seară a stat sub semnul modului în care blues-ul poate fi înţeles şi asimilat de individualităţi artistice ce aparţin unui spaţiu cultural - precum cel al nostru, cel balcanic - aflat în mod paradoxal departe şi totuşi atât de aproape de rădăcinile acestui stil muzical. A fost o primă seară de concert pe care Mike Godoroja & Blue Spirits au plasat-o sub semnul confesiunii pline de căldură şi de onestitate, cu admirabile progrese în planul căutărilor formei şi conţinutului discursului instrumental, pentru ca în cea de a doua parte a serii discursul de echipă să fie înlocuit cu individualitatea unică în plan autohton a lui A.G. Weinberger, care cu un tip exemplar de asumare a condiţiei de artist de blues aici, în România, continuă (ca şi Mike Godoroja) să dorească să spună ceva publicului. Din rândul instrumentiştilor am consemnat o primă apariţie care pune semnul adevăratului profesionalism pe anumite concerte ale festivalului, în persoana basistului care a evoluat alături de A.G. Weinberger, prezentat doar cu numele mic şi din nefericire nespecificat în caietul program. De altminteri este şi cazul celorlalţi, respectiv a întregului combo care a acompaniat evoluţia vocală entuziasmantă a concertului semnat Luiza Zan & Snaps şi al căror numitor comun este acela că sunt formaţi în spiritul şcolii de jazz de la Budapesta.
Şi pentru că tot a venit vorba despre jazz, ARCUB Live Open Air - Jazz, Blues & More merită toate felicitările pentru că a oferit publicului şansa de a se întâlni cu István Gyárfás Trio - farmec şi acurateţe stilistică made in Hungary - şi cu Nicolas Simion Group, cu un proiect uimitor de vechi şi de proaspăt în acelaşi timp, afişând nu un multiculturalism de faţadă, ci unul asumat şi susţinând ideea de continuitate între tema folclorică şi mecanismele improvizaţiei jazz-istice.
La capitolul personalităţi, subiectivismul cronicarului s-a îndreptat, bănuind dinainte că aşa va fi, către acordeonistul Emy Drăgoi. Cu o frazare şi un swing demn de un Armstrong al Balcanilor, Emy Drăgoi rămâne - nici nu contează motivele - un singuratic, eu neavând niciodată ocazia să-l văd evoluând alături de individualităţi artistice pe măsură. Recitalul său a avut şi o incandescentă parte dedicată show-ului de tip Tzigan Jazz (aşa cum l-am mai auzit la Paris), în care l-a avut ca partener pe ţimbalist-ul Marius Mihalache.
Iar pentru că modalismul îşi are admiratorii săi, o specie care doreşte în mare parte să se pună sub semnul unui rafinament nu foarte uşor de asumat, ARCUB Live Open Air - Jazz, Blues & More a oferit două nume de rezonanţă de muzicieni de origine română care îşi desfăşoară activitatea pe alte meleaguri, respectiv violonistul Alexandru Bălănescu şi respectiv pianistul Lucian Ban, prezenţi în festival alături de instrumentişti cu adevărat excepţionali.
Cam aşa a arătat prima ediţie a ARCUB Live Open Air - Jazz, Blues & More. Şi pentru că astăzi cine nu atacă nu există, am să închei prin a "vitupera" sincere felicitări ARCUB-ului Live Open Air - Jazz, Blues & More şi pentru ideea excelentă de a-l avea ca prezentator pe Mugurel Vrabete. Un binom căruia cei aproximativ 10.000 de spectatori ai acestei prime ediţii îi urează mulţi ani şi copiere spornică a line-up-urilor manifestărilor de gen cu tradiţie din Europa şi America.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
