Ziarul de Duminică

Căderea unui mit. De ce nu mai poate domina Nicolae Grigorescu piaţa de artă

Căderea unui mit. De ce nu mai poate domina Nicolae Grigorescu piaţa de artă

Căderea unui mit

Autor: Remus Andrei Ion

09.12.2010, 23:24 403

Oveste tristă pentru posesorii de Nicolae Grigorescu: "pictorulnaţional" nu va mai fi niciodată liderul absolut al pieţei de artă,aşa cum a fost în anii '90. Operele artistului, mai ales celeexcepţionale, vor fi cumpărate cu preţuri din ce în ce mai mari,dar sume asemănătoare, la concurenţă, vor fi plătite şi pentrucreaţii ale altor artişti români, pictori în special. În plus, totmai multe lucrări ale creatorilor care i-au urmat lui Grigorescu şicare au ajuns în colecţii particulare vor fi trecute în seria"capodoperelor", în timp ce capodoperele maestrului de la Câmpinasunt deja în marile muzee, în colecţiile instituţiilor bogate aleţării, cum este cea a BNR, aşa că e greu de crezut că, printrelucrările care mai pot circula pe piaţă, vor apărea surprizemajore.

În anul 2005, topul celor mai scumpe 10 picturi vândute lalicitaţiile de artă era clar dominat de Nicolae Grigorescu. Peatunci era un mit, nimic nu putea fi vândut peste Grigorescu. De la33.000 la 60.000 de euro, Grigorescu era pe opt poziţii aletopului. Pe locul trei se strecurase un Tonitza, "Nud văzut dinspate", iar pe cinci, un Andreescu de referinţă, "Cap de ţărăncuţăcu tulpan galben". Toate tablourile cu celebra semnătură roşie alui Nicolae Grigorescu care ajungeau în licitaţii se vindeaugarantat, iar dacă aveau şi o expertiză credibilă, licitaţia aduceacreşteri importante peste preţul de pornire. Grigorescu se vindeabine şi pe piaţa liberă, acolo unde se ştia că există şi multefalsuri sau copii stupide.

Totuşi, nici unul dintre tablourile de pe piaţă nu se putearidica la valoarea celor din muzee, din instituţiile statului, dela Banca Naţională. Erau lucrări rămase în colecţii particulareprin cine ştie ce minune, moşteniri de familie, preluărinegustoreşti. Ciobănaşi, care cu boi, diverse peisaje, ţărăncuţe.Nici un subiect ieşit din tematica mediatizată a artistului. Iaraceastă panoramă grigoresciană de piaţă s-a derulat până prin 2005,în paralel cu unele expoziţii organizate de Muzeul Naţional pestehotare, în Franţa mai ales, unde erau prezentate capodopere aleartistului, picturi care demonstrau direct anvergura magistrală aartistului român, şcolit în Franţa, deschizător de drumuri pentrupictura românească, apoi. Prietenii din ţară, mari cărturari şipatrioţi, au demonstrat prin cărţi, expoziţii, colecţii personaleşi prietenie cât de important e Grigorescu, faptul că este o avuţienaţională. Vlahuţă, Delavrancea, Zambaccian l-au impus, apoi mulţiautori au devenit importanţi pentru că au scris despreGrigorescu.

România s-a schimbat între timp profund, regulile pieţei audictat eşecuri prea dure sau glorificări neaşteptate în lumeaartei. În paralel, din muzee şi colecţii au început să circuleopere importante ale pictorilor care i-au urmat lui Grigorescu,picturi revendicate, recuperate, salvate cumva. Pallady şi apoiTonitza au ridicat ştacheta pieţei şi s-au vândut peste cel maiscump Grigorescu din topuri. "Fata culcată în iarbă" a devenit maiieftină decât "Nud cu eşarfă galbenă" şi "Studiu pentru unportret".

Aşa au dictat topurile, chiar dacă tranzacţiile au avut loc lacâţiva ani distanţă, timp în care leul s-a devalorizat, inflaţia aajuns la alte cote, operele de artă au început să circule după odinamică şi reguli mai transparente, investiţiile în artă s-audovedit din ce în ce mai profitabile. Mai degrabă ţineai unGrigorescu acasă, pentru că, inevitabil, preţul era încreştere.

Topul din 2005 avea opt lucări Grigorescu. Topul din 2007 maipăstra doar patru picturi ale artistului, de la locul trei în jos,iar până în 2010 s-a croit o altă ordine a celor mai scumpe zecepicturi, care începe cu Camil Ressu.

Intrarea pe piaţă a Casei Artmark a adus o nouă creştere apreţurilor şi alte repere pentru noţiunea de recorduri de piaţă.Tonitza, Ressu, Ţuculescu, Ştefan Luchian, Marcel Iancu, Petraşcu,chiar Mützner s-au licitat până la sume greu de imaginat cu doar2-3 ani în urmă. Au fost lucrări bine promovate, provenite dincolecţia Dona sau din alte colecţii revendicate de prin muzee. Aufost şi piese bine păstrate de colecţionari, care ştiau valoarealucrărilor de artă pe care le deţineau. Capodoperele merită să setranzacţioneze cu sute de mii de euro, fără doar şi poate, iarpiaţa de la noi aşteaptă momentul în care ciocănelul crainiculuiunei licitaţii va cădea după pronunţarea sumei de un milion deeuro... Aşa vor ajunge şi marile case de licitaţii din lume să seintereseze de arta românească.

Este însă cumva dramatic faptul că Grigorescu a trecut pe listade aşteptare. Din păcate, piaţa a fost săracă în tablourileartistului de la Câmpina în ultimii ani, fiind licitate doar pieseminore care, de multe ori, nici nu s-au adjudecat. Miza a fostmutată spre capodoperele altor artişti, care erau prezentateîntr-un context supralicitat poate, dar eficient. A mai fost apoişi dispariţia criticului Remus Niculescu, specialist necontestat înGrigorescu, fără autentificarea căruia o lucrare putea fiorfană.

Nicolae Grigorescu a rămas la nivelul unor preţuri medii de20.000-30.000 de euro, în timp de Pallady, Tonitza, Luchian autrecut pragul de 100.000 de euro chiar la nivelul evaluărilor cucare erau prezentate lucrările în licitaţii. Şi acum, Grigorescueste estimat la cel mult 80.000 de euro în licitaţia de iarnăArtmark şi este depăşit de Ion Ţuculescu. La Goldart, existăconcurenţă directă între două uleiuri: "Ciobănaş" şi "Peisaj cucireadă (Turma de boi)", lucrări între 100.000 şi 150.000 de lei.Între timp, au intrat în topuri două tablouri ale maestrului prinlicitaţiile Artmark, unde totul este mai scump... "Car cu boi",155.000 de euro, şi "Panseluţe", 115.000 euro. Cum rimează acestedouă tranzacţii cu estimarea ulterioară a unui Grigorescu,"Păstoriţa", la doar 80.000 de euro, poate aprecia fiecarecolecţionar după bunul plac...

Pe de artă parte, dacă Muzeul Naţional de Artă ar începe o seriede promovare a marilor artişti români prin expoziţii şi cataloagereprezentative, majore, de necontestat, oare cum ar reacţionapiaţa, ar fi un stimulent, sau mulţi colecţionari şi-arredirecţiona gusturile spre alţi artişti, mai puţin mediatizaţi,doar pentru că ar vedea că pe piaţă apar foarte greu capodoperecare le egalează pe cele din muzee? Sigur, însă, muzeele vor aveamulţi, mulţi vizitatori. Cine se înscrie să relanseze artaromânească în România între repere fireşti de valoare?!

Top actual:

1. Camil Ressu, "Aişe" - 160.000 de euro

2. Nicolae Grigorescu, "Car cu boi" - 155.000 de euro

3. Ştefan Luchian, "Garoafe" - 140.000 de euro

4. Ştefan Luchian, "Maci" - 132.000 de euro

5. Marcel Iancu, "Port" - 130.000 de euro

6. N. Tonitza, "Golgota" - 125.000 de euro

7. N. Tonitza, "Fata în roz" - 120.000 de euro

8. N. Grigorescu, "Panseluţe"- 115.000 de euro

9. N. Tonitza, "Studiu pentru un portret" - 97.000 de euro

10. N. Tonitza, "Micuţa tătăroaică" - 90.354 de euro

AFACERI DE LA ZERO