Romain Puértolas – Zahera, fetiţa care a înghiţit un nor mare cât turnul Eiffel. Traducere din limba franceză de Luminiţa Corneanu
Romain Puértolas s-a născut la Montpellier în 1975, a circulat mult şi nu a refuzat niciun job. Doar fakir nu a reuşit să devină, deşi nu i-ar fi lipsit nimic: inventivitate, conversaţie, umor, o desăvârşită condiţie fizică şi o infinită empatie faţă de semenii săi. În copilărie îşi dorea să se facă stilist-trompetist, însă soarta îi rezervase un alt viitor. Într-o continuă mişcare între Franţa, Spania şi Anglia, a fost pe rând DJ, cantautor, profesor de limbi străine, translator-traducător, steward, magician, înainte de a-şi încerca norocul ca spintecător de femei într-un circ austriac. De unde a fost dat afară într-un timp-record, din pricina lipsei de abilităţi, pentru ca apoi să opteze fără nicio ezitare pentru scrisul compulsiv. Romain Puértolas a lucrat timp de trei ani într-o agenţie de combatere a reţelelor de trafic pentru imigranţi. În prezent, este analist al Direcţiei de Poliţie a Frontierelor din Franţa.
La aceeaşi editură i-a apărut în traducere românească un superb volum, „Extaordinarul voiaj al unui fakir care a rămas blocat într-un dulap Ikea.”
În cartea de faţă, cu aceleaşi sensibilitate, îndrăzneală, farmec, Puértolas spune povestea unei tinere franţuzoaice care nu poate face copii, după ce i-a fost extirpat uterul, dar care a adoptat o fetiţă din Maroc, bolnavă într-un spital de la naştere, în urmă cu şapte ani, şi pe care doreşte s-o aducă în Franţa. Numai că, în ziua programată acestui transfer, cerul Franţei e interzis zborurilor aeriene, în urma erupţiei unui vulcan din Islanda. Eroina, Providence Dupois, face tot ce poate să zboare până în Maroc, înclusiv să înveţe zborul ca o pasăre, iar în urma unui accident, îşi donează plămânii fetiţei bolnave salvând-o. Dragostea îţi dă aripi. Însă povestea nu trebuie să fie tragică, încât deşi ştim cum s-au petrecut lucrurile, trebuie să acceptăm că toate persoanjele se salvează.
Fernando Trias de Bes – Colecţionarul de sunete. Traducere din limba spaniolă de Liliana Pleşa Iacob
Fernando Trías de Bes s-a născut la Barcelona, în 1967, şi a publicat multe romane stranii: „Cerneala”, „Norocul”, „Vânzătorul de timp”, „Omul care şi-a schimbat casa pe o lalea”ş.a.
Încă din copilărie, Ludwig Schmitt avea uimitoarea capacitate de a capta sunetele din natură şi a le înregistra în memorie. Dar la un moment dat a descoperit că din colecţia sa lipsea unul: „frecvenţa unică, cea mai dorită, sunetul perfect, celest, magic, etern”. În căutarea acestuia, va constata că poate reproduce cu uimitoare exactitate sonorităţile pe care le tezauriza, devenind cel mai mare tenor al Germaniei. Însă darul acesta i-a adus cu sine un blestem. În căutarea sunetului perfect, celest, magic şi etern, cel mai înzestrat copil devine cel mai crud amant, cel mai mare tenor.
„Pasiune şi răni, da, aşa stătea scris. Era sacrificiul meu, dovada iubirii, a celei mai mari iubiri, a unei iubiri mai autentice decât cea eternă, fiindcă era dorinţă omenească, adevărata iubire, unica, iubirea finită şi limitată care se naşte în sufletele tuturor bărbaţilor şi femeilor din lumea aceasta, acea iubire ce poate fi imaginată, dar nu descrisă, acea iubire pentru care nu există nici acord posibil, nici melodie care s-o evoce.”
Sexul său va provoca moartea oricărei femei pe care o va iubi fizic. Va întâlni însă o soprană cu calităţi similare lui, dar şi atinsă de un blestem similar. Şi va afla că nu sunt decât urmaşii prin veacuri ai lui Tristan şi Isolda şi le e sortit să moară ca ei.
O poveste stranie, scrisă şi tradusă admirabil.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
