De săptămâna trecută până la sfârşitul lunii august, la Galeria Dialog a Primăriei sectorului 2 din Bucureşti poate fi văzută o expoziţie a unui artist plastic foarte puţin cunoscut, un român stabilit de foarte multe decenii în Germania.
Ioan Lăzeanu s-a născut în martie 1940 la Ploieşti, a studiat pictura monumentală între anii 1960-1966 la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, a pictat, dar mai ales a restaurat pictură bisericească, a participat la două expoziţii la sfârşitul anilor 60. În 1974 s-a căcătorit cu pictoriţa de cetăţenie germană Katharina Zipser şi a plecat întâi la Munchen, la Bremen şi Reklinghausen. A urmat în Germania Academia de Arte Transverbale a lui Michael Vitter, care i-a fost şi profesor, şi-a schimbat compet stilul de a picta, după care a început să expună în diferite oraşe din Germania şi din lume. A mai fost profesor de desen şi scenograf. În Berlin a expus cel puţin o dată pe an, între 1996 şi 2015.
Spuneam că este foarte puţin cunsocut în România pentru că a avut o singură expoziţie, după stabilirea în Germania, în 2010, la Ploieşti. Şi, ca atare, s-a scris foarte puţin despre pictura lui.
E încadrat în stilul structuralist.
Herbert Albrecht, critic de artă din Bremen, scria că Ioan Lăzeanu „ar trebui să se afle, cu lucrările sale, ca un pustnic într-o lume zgomotoasă cu gesturi necontrolate, ca acei oameni care ştiu să aprecieze distanţa, liniştea şi singurătatea.” Lucările sale sunt novatoare, cu „liniaturi în curbe şi unghiuri, desene aruncate în spaţiu, mişcarea lor în grupuri sau separate şi de la bun început lăsate întâmplării.(...) Caracterul jucăuş al desenelor este foarte vizibil”.
Picturile sale sunt ca vederi din cosmos, un univers care pare schematic, dar e expresia unui anume limbaj în care domină curiozitatea şi spiritul de cercetare.
„Ceea ce se petrece în lucrările mele – spunea mai demult artistul –, este rezultatul unor jocuri cu linii şi puncte, iar felul cum acestea se combină nu este dirijat de o anumită intenţie, nu au un scop definit.”(...) „Eu mă las dus de ceea ce văd, sunt surprins, ochii devin curioşi, experienţa mea vizuală începe să se îmbogăţească, iar ceea ce la început apărea fără conţinut, se adevereşte a fi rezultatul mişcării. Pe această cale am descoperit un izvor creativ şi fără influenţa experienţelor anterioare.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
