Camino de Santiago – un vis devenit realitate. Aşa aş fi putut intitula volumul de faţă, dacă m-aş fi oprit la parcursul realizat în iulie-august 2006 pe drumurile Spaniei nordice. S-a întâmplat ca noi (Cornelia şi cu mine) să mergem mai departe, confirmând acel adagio secular după care cel ce parcurge camino de Santiagova simţi dorinţa irepresibilă de a reveni. Aşa că, „lipsiţi de originalitate”, am revenit nu o dată, ci de trei ori, experienţa camino-ului din 2009 dând substanţă volumului de faţă. Alegerea acestei „ediţii” nu a fost întâmplătoare, ea fiind ultima pe camino francés (traseul cel mai străbătut, folosit de pelerini), ei urmându-i altele pe alte trasee, Camino del Norte, Camino Portugues, Camino de la Plata, Camino Primitivo. Experienţa acestora va fi, cu voia Celui de Sus, prezentată într-un alt volum.
De ce nu am descris experienţa noastră imediat, aşa cum au procedat alţi pelerini, între care o amintesc aici pe Ramona Venturini din Timişoara, o tânără veterană a camino-ului? Motivele sunt mai multe, cel mai important fiind, cred acum, dorinţa mea de a da acestei experienţe unice, o dimensiune profesională, mai concret, una antropogeografică. Ea s-a conturat treptat, pe măsura aprofundării observaţiei directe (la fiecare camino au apărut elemente de noutate) şi indirecte (mijlocită aceasta din urmă de varii surse) a realităţilor spaţiale iberice, concomintent cu conştientizarea faptului că şi noi românii – deşi puţini - ne putem revendica apartenenţa la acest „club” select al oamenilor normali, ce refuză (fie şi temporar) să se plieze pe coordonatele tot mai agresive/nocive ale unui societăţi consumeriste, mondializate. Sună uşor emfatic, dar acesta este adevărul, lumea pelerinilor fiind – astăzi - una a sentimentelor şi gândurilor pozitive, lipsită de răutăţile, agresivitatea ce ne înconjoară - cu „ajutorul” mass media - din toate părţile (acasă) şi din toate colţurile planetei.
Şi a mai fost ceva, personal, dincolo de valenţele spirituale, obişnuite, normale ale unui traseu de pelerinaj, sau poate circumscris acestora; e vorba de dragostea mea faţă de Spania, realitate antropogeografică, milenară, specială şi unică în acelaşi timp. Treptat, treptat, Spania a devenit a doua mea patrie, căreia i-am învăţat limba (pe care unii o numesc, castiliană), i-am cunoscut istoria şi desigur geografia (inclusiv ca turist, în alte deplasări), i-am cunoscut oamenii, prietenoşi, amabili, normali. De aceea, pot spune şi sper să reiasă din paginile acestui volum, că acest drum este unul al devenirii mele spaniole. Am răspuns astfel, în felul meu, mesajului trimis de „bădica” Traian (născut la Italica, lângă Sevilla) către străstrăstrănepoţii săi care – în număr mare (aproape un milion, oficial) – vieţuiesc pe meleagurile natale ale celui mai mare împărat al Romei, în acelaşi timp şi părintele-fondator al românilor. Această devenire este vizibilă şi în volumul de faţă, presărat cu termeni uzuali, expresii ce facilitează comunicarea cu localnicii.
Cred că fiecare dintre pelerinii ce străbat drumurile Spaniei timp de o lună (sau mai mult) – timp necesar spre a parcurge cei aproape 800 de km ce separă Saint-Jean-Pied-de- Port sau Roncesvalles – de capitala Galiciei, revine acasă un pic spaniol, având ca dovadă suma de cunoştinţe verbale (cuvinte, expresii) proprii limbii lui Cervantes. Mi se pare o infirmitate / o lipsă de respect chiar, să comunici doar într-o limbă de largă circulaţie cunoscută de colegii de drum, spanioli, care să medieze între tine şi cei de la faţa locului. Lumea camino-ului nu este doar a caminanzilor/pelerinilor ci şi a localnicilor întâlniţi, care oferă mai mult decât servicii cu valenţe turistice. Pelerinul nu este un turist, deşi se conturează tot mai mult această percepţie, datorită şi masificării ce are loc mai ales vara pe ultima sută de kilometri.
În puţine cuvinte spus, acest volum de câteva sute de pagini redă experienţa „caminantă” acumulată în mai mult de o lună de mers, a pie (citeşte pe jos) între Saint-Jean-Pied-de-Port şi Santiago de Compostela. Sunt însemnări zilnice, surprinse de reportofon sau de notes, care au în vedere atât dimensiunea temporală a deplasării cât şi conţinutul spaţial, natural (formele de relief, elementele vegetale şi animale întâlnite în diferite ipostaze, vii sau mai puţin vii) şi cultural/spiritual. Ele sunt completate cu reflecţii personale ce includ firesc şi comparaţii cu situaţii similare din ţară şi din viaţa personală, camino fiind şi un drum în memorie nu doar unul în geografia Spaniei. Spre deosebire de alte cărţi dedicate camino-ului am prezentat puţine aspecte „dureroase” ale camino-ului meu (oboseală excesivă, răni/ampollas la picioare, vreme neprielnică deplasării ş.a.). Asta pentru că ele au fost cu adevărat puţine şi, în plus, camino a fost – pentru mine – un drum al experienţei şi nu unul al penitenţei, în care n-au lipsit situaţiile delicate.
Am adăugat, ca preambul – interviul dedicat camino-ului, acordat d-lui Stelian Ţurlea şi apărut în Ziarul de Duminică, nr. din 14 august 2009 – şi în anexă, câteva texte menite să întregească înţelegerea camino-ului. Este vorba mai întâi, de o prezentare a apostolului Iacob / Santiago, cu posibilul traseu al misiunii sale evanghelice pe tărâmul iberic. Apoi, o scurtă geografie fizică a spaţiului în care se înscrie camino francés spre a familiariza cititorul cu contextul natural în care se deplasează pelerinul. Urmează un text referitor la toponimia spaniolă (realităţile spaţiale poartă un nume, ce poate spune multe despre locul respectiv), rezultat şi al însemnările mele „toponimiste”, apărut în „Human Geographies”, o tânără revistă de geografie umană rod al eforturilor tinerilor colegi de departament, revistă care se bucură deja de recunoaştere internaţională.
Am ataşat, de asemenea, originalul spaniol al mesajului papei Ioan Paul al II-lea adresat – din catedrala compostelană, la 9 noiembrie 1982 – Europei şi lumii întregi, mesaj care a dat semnalul revitalizării acestui traseu milenar de pelerinaj. Fără acest mesaj şi fără eforturile altor personalităţi care – înţelegându-i semnificaţia profundă, spirituală şi culturală – au acţionat în sensul punerii sale în aplicaţie, am fi vorbit despre Caminode Santiago într-o manieră similară descrierii cruciadelor sau bătăliilor, pe scurt, similară naraţiunii unui fapt din trecut! Spre bucuria a tot mai multora dintre noi, camino este o alternativă (fie şi temporară) la realitatea cotidiană, tot mai „infestată” de elemente negative. Pentru a contura latura sensibilă a camino-ului am inclus două texte literare (poezii), în variante bilingve, unul celebru, „Caminante”, ce aparţine poetului Antonio Machado cu o mai largă respiraţie (dedicat călătorului şi drumului, în general) şi un al doilea „Polvo, barro, sol y lluvia” a cărui paternitate nu este unanim acceptată, dedicat camino-ului francés. Acest din urmă text sintetizează – eu aşa simt – întreaga experienţă caminantă. Cunoscătorilor de limba engleză le sugerez să consulte pe YouTube un foarte sensibil text, pus pe muzică, intitulat Thoughts on camino (Gânduri despre camino).
Dacă, la finalul parcurgerii volumului de faţă, cititorul va simţi nevoia „să treacă” din cotidianul stresant/cenuşiu în lumea luminoasă a camino-ului, autorul va considera îndeplinită sarcina pe care şi-a asumat-o de a o face cunoscută. Este o lume aflată aici, foarte aproape de noi, în Europa, continent pe care marele om de cultură german J.W.Goethe îl considera făurit de către camino de Santiago.
Lectură plăcută, cu speranţa de a vă adresa – cât de curând posibil – urarea Buen camino!
El peregrino rumano profesional (cu 11 camino-uri la activ).
Introducerea volumului Camino de Santiago. Însemnări ale călătoriei mele, de Ion Nicolae, în pregătire la Editura Meronia
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
