Ziarul de Duminică

Când bărbatul dispare fără urmă…/ de Elisabeta Lăsconi

Când bărbatul dispare fără urmă…/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

25.01.2013, 00:03 197

Ce s-a întâmplat cu bărbatul care dispare misterios? De ce şi-a părăsit soţia şi fiica de trei ani, pe unde rătăceşte? Întrebările o macină pe Kei, al cărei soţ a dispărut în urmă cu 12 ani, fără să poată găsi explicaţii. Viaţa ei a continuat, într-un fel: s-a mutat împreună cu Momo la mama ei, ca să o poată creşte pe fetiţă, lucrează ca scriitoare pentru Seiji, autor cunoscut, şi are o legătură cu el.

Dar brusc simte dorinţa să plece la Manazuru, o staţiune estivală, ca să găsească într-un fel o explicaţie pentru plecarea soţului ei, Rey. Găsise jurnalul ţinut de Rey, cu notaţii rare şi eliptice, iar două dintre ele o obsedează: numele Manazuru şi ora 21.00. Face mai multe drumuri în staţiune, poposeşte la un han, află câte ceva despre viaţa pescarilor din zonă, altă dată ajunge la un festival.

Dar se petrec şi alte lucruri tulburătoare cu tânăra femeie: simte câteodată că apare ceva în jurul ei, o prezenţă nedefinită, percepută doar senzitiv - întunecat sau luminos, rece sau cald ş.a.m.d. Prezenţa difuză capătă uneori formă, iar cea mai puternică manifestare este cea de femeie care are contur, chip, vorbeşte şi o sfătuieşte. Femeia o însoţeşte apoi statornic în călătoriile ei la Manazuru.

Romanul descrie atent viaţa cotidiană a unei familii compusă din femei din trei generaţii, cu detalii semnificative de gastronomie, observaţii despre schimbarea anotimpurilor, ca şi a vârstelor, dominate mereu de o discreţie inconfundabil japoneză. Scenele de familie alternează cu experienţe stranii trăite de Kei la Manazuru, neliniştea se insinuează treptat şi apoi tot sporeşte.

Femeia o călăuzeşte în pădure şi pe promontoriu, îi povesteşte despre o fată spânzurată, o duce într-o clădire albă, şi după ce o părăsesc, o văd prăbuşindu-se, iau parte la naufragiul ciudat al unei bărci, asistă la un festival specific locului cu ritualuri legate de zeul coborât în lume şi venerat, alteori străbat locuri în ruină, iar bâtlanii le însoţesc şi se opresc şi ei pe acoperişuri părăginite.

Cititorul începe să ghicească încet-încet că s-au fluidizat graniţele, aşa că lumea celor vii în care trăieşte Kei şi celălalt tărâm unde sălăşluiesc morţii comunică între ele. Călătorind la Manazuru, Kei pătrunde în tărâmul morţilor şi femeia fără corporalitate care o însoţeşte mereu este călăuza ei. Cu fiecare întoarcere, Kei pare tot mai tulburată, numai legătura cu fiica şi cu mama ei, cu Seiji, o mai ţin legată de viaţă şi o salvează.

Kei nu ştie dacă soţul ei este viu sau mort, se menţine într-o indecizie primejdioasă, până ce îi scrie tatăl lui Rei şi o anunţă că a decis că fiul lui este mort, i-a ales numele postum pentru serviciul funerar şi pentru tăbliţa funerară. Astfel Kei este silită să se desprindă şi ea de tărâmul misterios, să ia decizii concrete: anunţă autorităţilor dispariţia lui Rei şi-i accepte moartea, după 12 ani de aşteptare.

Experienţele trăite de Kei, stările ei, obiecte şi ceremonii iscă multe semne de întrebare: ce este tăbliţa funerară? ce semnificaţie are festivalul şi perioada în care se petrece? dar bâtlanii? Se naşte frustrarea provocată de semnele neştiute ale altui cod cultural. Nu îmi face plăcere să caut explicaţia: "Manazuru" nu este tradus din japoneză, ci din …engleză.

Preţuiesc foarte mult colecţia Editurii Allfa şi pe făurarii ei, în cele trei serii ale colecţiei au apărut autori cunoscuţi, puşi în valoare prin traduceri noi, remarcabile (Italo Calvino, Rudyard Kipling, Andrei Platonov), ca şi autori traduşi prima oară (Iuri Dombrovski sau Ralph Ellis). Şi nu pricep cum editorii atât de grijulii nu au apelat la un traducător foarte bun din japoneză, aş putea să enumăr cel puţin şase-opt nume.

Mi se pare o gafă impardonabilă faţă de o mare scriitoare şi faţă de cititori. Şi rămâne o întrebare: prin ce miracol, totuşi, în ciuda imperfecţiunilor traducerii, ştii că te afli în faţa unui mare autor, cum este Hiromi Kawakami? Am păţit-o şi cu alţi scriitori… Aşa că tot vă îndemn să citiţi un roman fantastic remarcabil.

Hiromi Kawakami, Manazuru, traducere din limba engleză şi note de Raluca Conescu, Editura Allfa, 2012, 184 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO