Ziarul de Duminică

Capitalismul dezastrelor - Ce nu s-a scris in presa despre criza

TRADUCERI / Capitalismul dezastrelor - O carte care ne ajuta sa intelegem prezentul crizei
14.05.2009, 14:13 328

 

Naomi Klein s-a nascut in 1970 in Canada, unde parintii ei dintr-o familie de evrei cu o istorie de activisti de stanga (bunicii au fost comunisti, dar s-au intors impotriva Uniunii Sovietice dupa Pactul Molotov-Ribbentrop) se mutasera din Statele Unite pentru ca se impotriveau vehement razboiului din Vietnam. Naomi Klein a absolvit London School of Economics si s-a casatorit cu Avi Lewis, a carui familie are un trecut asemanator, de stanga. Autoarea a devenit cunoscuta in lume in anul 2000, datorita cartii No Logo, in care sustine ca multinationalele considera marketingul brandului mai important decat productia in sine, in acest sens autoarea plasandu-se in avangarda luptei impotriva globalizarii corporatiste. Klein mai critica mai multe mari corporatii ca exploateaza muncitorii celor mai sarace state pentru a obtine profituri cat mai mari. Intre altele, ea critica firma Nike atat de sever, incat corporatia a publicat un raspuns desfiintand punct cu punct ceea ce compania numea „inexactitati" ale autoarei. Dar No Logo a devenit un besteseller international si s-a vandut in peste un milion de exemplare, fiind tradus in 28 de limbi. In 2002 a urmat Garduri si ferestre, o colectie de articole scrise in numele miscarii antiglobalizare.
Doctrina socului, aparuta in 2007, a intrecut ca impact cartile anterioare si e cu mult mai incitanta. A fost tradusa deja in 20 de limbi si adaptata intr-un film scurt cu acelasi nume, lansat pe YouTube si regizat de Jonas Cuaron, film care a avut peste un milion de vizionari.
Klein a fost criticata de revista „The Economist", care atragea atentia asupra faptului ca autoarea ignora partile bune ale capitalismului si avanseaza ca alternativa idei nebuloase. Alti economisti au criticat-o pentru prezentarea eronata a doctrinei lui Milton Friedman, pentru ideile cu tendinta marxista, pentru contradictiile din teza sa, pentru ignorarea oricarei idei constructive care vine de la dreapta.
In ce consta, pe scurt, Doctrina socului? Klein sustine ca dezastrele naturale sau turbulentele politice permit guvernelor si multinationalelor sa profite de socul in care se afla populatia si sa implementeze politici avantajoase pentru marile corporatii. Teoriile lui Milton Friedman si ale Scolii Economice de la Chicago s-au impus in tari precum Chile (sub Pinochet), Rusia (sub Eltin), Statele Unite (exemplul orasului New Orleans dupa uraganul Katrina) si privatizarea economiei Irakului sub autoritatea provizorie a Coalitiei nu pentru ca erau democrate si populare, ci pentru ca au fost impuse in vreme ce cetatenii acelor tari reactionau la dezastre ori revolte. Mai mult, se sugereaza ca unele asemenea socuri, precum Razboiul din Insulele Falkland, au fost produse cu intentia de a impune reforme impopulare pe valul crizei.
„Friedman – scrie Klein – a invatat pentru prima oara sa exploateze un soc sau o criza de mari proportii la mijlocului anilor 70, in calitate de consilier al dictatorului chilian, generalul Augusto Pinochet. Dincolo de faptul ca chilienii se aflau in stare de soc in urma loviturii de stat violente care-l adusese pe general la putere, tara era traumatizata de hiperinflatie. Friedman l-a sfatuit pe Pinochet sa impuna o transformare economica a tarii la foc automat micsorand taxele, liberalizand comertul, privatizand serviciile, reducand cheltuielile in domeniul afacerilor, in scopul eficientizarii si deschiderii pietelor comerciale. In final, chilienii au asistat la inlocuirea scolilor de stat cu scoli private, finantate pe baza de vouchere. A fost cea mai extrema transformare capitalista a unei tari, experimentata vreodata in lume, si a devenit cunoscuta sub numele de Revolutie a Scolii din Chicago. (...) In deceniile care au urmat, de fiecare data cand guvernele au impus programe exhaustive de liberalizare a pietelor, metoda preferata a tratamentului aplicat a fost <> sau asa-numita <>".
Alte exemple: „La exact treizeci de ani de cand aceste trei forme distincte de soc se dezlantuisera asupra statului Chile, aceeasi formula reapare, cu infinit mai multa violenta, in Irak. Intai a fost razboiul, menit, conform autorilor doctrinei militare a Socului siEvlaviei, sa <>. Au urmat formele radicale ale terapiei socului economic, impus pe cand aceasta tara era in flacari, de catre emisarul american L. Paul Bremer: privatizarea in masa, comert fara nici un fel de restrictii, o taxa unica de 15%, un aparat de guvernare redus in mod dramatic".
In Sri Lanka, la cateva luni dupa tsunami-ul devastator din 2004, „investitorii straini se aliasera, urmarind sa profite de pe urma atmosferei generale de panica, prin cedarea intregii zone panoramice de coasta unor antreprenori, care au construit in cea mai mare graba niste statiuni turistice de proportii, blocand in felul acesta accesul sutelor de mii de pescari la coastele pe care incercau sa-si reconstruiasca satele devastate".
La New Orleans, chiar in Statele Unite, dupa dezastrul Katrina, „ideea radicala pe care a avut-o Friedman a fost ca, in loc sa se cheltuiasca o parte din miliardul de dolari alocat in scopul reconstructiei si imbunatatirii sistemului de invatamant public din New Orleans, guvernul sa ofere familiilor afectate vouchere pe care sa le poata folosi in institutii private – majoritatea acestora fiind gestionate in asa fel incat sa aduca actionarilor un profit –, subventionate de stat. Era crucial, sublinia Friedman, ca aceasta schimbare fundamentala sa nu fie un expedient, ci o <>. (...) In doar nouasprezece luni, in timp ce majoritatea rezidentilor nevoiasi ai orasului se aflau in exil, sistemul scolilor din New Orleans a fost practic total inlocuit de aceste scoli publice autonome". Acest gen de scoli s-a inmultit, puternicul sindicat al profesorilor a fost facut tandari si toti membrii sai concediati, o parte a profesorilor mai tineri au fost reangajati in scolile autonome, cu salarii mai mici, dar majoritatea nu au mai gasit de lucru, orasul a devenit „primul laborator al natiunii pentru folosirea pe scara larga a scolilor publice autonome", iar grupul consultativ de discipoli ai lui Friedman a reusit ceea ce reformatorii scolilor din Louisiana n-au putut ani la rand.
„In Rusia, in 1992, decizia lui Boris Eltin de a trimite tancurile sa asedieze cladirea parlamentului si de a-i baga la inchisoare pe opozantii sai a fost momentul inceperii privatizarii la foc continuu, responsabila pentru crearea faimosilor oligarhi rusi".
„Razboiul din 1982, purtat de Marea Britanie in Insulele Falkland, a servit unui scop similar al guvernului Thatcher: dezordinea si nationalismul frevent pe care le-a starnit au permis acestuia sa faca uz de forta excesiva pentru zdrobirea minerilor aflati in greva, precum si pentru lansarea unei adevarate frenezii a privatizarii, fara precedet intr-o democratie occidentala".
Mai sunt si alte exemple care privesc Polonia, Africa de Sud, economiile „tigrilor" asiatici. Prin urmare, cam peste tot in lume s-ar fi manifestat acest „capitalism al dezastrelor".
Concluzia cartii nu se refera la aceste nenumarate exemple, descrise in ample capitole, ci la o respingere a „doctrinei socului" si a institutiilor economice care o propaga, precum Banca Mondiala si Fondul Monetar International.
Cartea a starnit multe critici, in frunte cu cea a lui Joseph Stiglitz, laureat al Premiul Nobel pentru economie, fost economist-sef al Bancii Mondiale. Nu vom insista asupra acestora, ele putand face mai degraba obiectul unor pertinente analize economice. Tinem insa sa subliniem ca, in toate cazurile sau tarile mentionate, economiile sau situatiile de dezastru s-au remediat, rezultatele nu o data putand fi date drept exemple, incepand cu economia statului Chile si continuand cu situatia invatamantului din New Orleans (admitem ca, in alte cazuri, exista inca o evolutie si e relativ devreme pentru concluzii).
Pe scurt, cartea lui Naomi Klein ne ajuta sa intelegem prezentul, analiza ei e pe alocuri fascinanta si poate fi, in vremuri de criza, o fantana de sugestii si idei sau macar reflectie.
 
 
*) Naomi Klein – Doctrina socului. Nasterea capitalismului dezastrelor. Editura Vellant. Traducere din limba engleza de Bogdan Lepadatu si Ciprian Seulea

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO