"Leagănul respiraţiei" este un roman ieşit din comun din toatepunctele de vedere. Întâi, naşterea lui are o poveste ce nu poatefi ignorată: planul de a scrie o carte împreună cu prietenul şipoetul Oskar Pastior, călătoria făcută în Ucraina şi strania luireacţie când a revăzut locul unde a trăit patru ani, dispariţia luineaşteptată cu puţine zile înainte de festivitatea la care i s-arfi decernat un mare premiu literar, povara deciziei şi apoi curajulde a scrie despre lucruri păstrate sub tăcere atâţia ani:deportarea etnicilor germani, şvabi şi saşi, în lagăre de muncă depe teritoriul Uniunii Sovietice.
În al doilea rând, scriitoarea părăseşte temele şiautobiografismul ce au impus-o şi scrie despre experienţa colectivăa comunităţii germane din România învăluită decenii la rând întăcere. Şvabii şi saşii au avut un destin neobişnuit: războiul i-areadus în atenţia tuturor cu dubla condiţie de cetăţeni români şide etnici germani, au avut de înfruntat şi îndurat şi cerinţe şipedepse pentru cele două apartenenţe. Nazismul s-a folosit degermanitatea care le-a păstrat identitatea pentru a-i atrage,comunismul a exploatat aceeaşi minoritate în mai multe feluri,primul fiind cel de a-i trimite în lagăr, ultimul - de a-i vindestatului german.
Herta Müller deschide poarta spre un cotlon zăvorât al istoriei:lagărele unde în primii ani postbelici au fost trimişi la munca dereconstrucţie oameni care aveau o singură vină, cea a apartenenţeietnice, între ei antifascişti notorii, cu vârste cuprinse între 17şi 45 de ani. Şi lectura cărţii produce şocuri diferite pentrucititorii germani, români şi străini, revelând ceea ce istoriaoficială a ascuns sau pur şi simplu a ocolit să scrie. Şi de aici,miza mare a cărţii: drama individului care plăteşte culpecolective, singur în marea singurătate a lumii.
În al treilea rând, romanul a fost receptat ca eveniment literareuropean încă de la apariţie, în septembrie 2009, lună ce aprecedat "nobelizarea" scriitoarei. Depăşind graniţe şi mizeculturale şi ideologice, romanul o afirmă ca prozatoare unică şieste în curs de traducere în 45 de limbi. Probabil va deveniromanul major al primului deceniu din noul mileniu, fixând treirepere definitorii pentru veacul deja încheiat: imaginea lumii,condiţia omului şi ipostaza tragică a mesagerului ceresc.
Secolul al XX-lea a determinat scriitorii să creeze alţicronotopi - tranşee, închisoare sau lagăr, singurele ce pot descrierăzboaiele şi universul concentraţionar trăite de majorităţi şi deminorităţi, de popoare şi de indivizi. Privind retrospectiv, cediferenţă uriaşă faţă de curente culturale ce au configurat cutotul alte imagini ale lumii blânde sau suportabile: clasicii -grădina şi salonul, romanticii - pădurea şi castelul, simboliştii -parcul şi oraşul.
Mai mult, condiţia omului este cea de prizonier, lagărul a ajuns"acasă" al său, pe care-l asimilează mai târziu cu tinereţea, cuanii furaţi, cu locul familiar. Aici, mesagerul ceresc este ÎngerulFoamei. Lagărul impune propriul mod de viaţă, şir de relaţii cusemenii, acte fundamentale, distorsionând esenţa umanului. Infernula devenit spaţiul fiinţării, în locul celor patru elementeconsacrate apar zgură, ciment, chimicale.
Cu acest roman, Herta Müller reuşeşte să depăşească graniţadintre poezie şi proză, căci aproape în fiecare capitol, dinepisoadele narate ţâşnesc fulgere de intensă, uluitoare forţălirică. Un pasaj care nu-ţi iese din minte după lectură încapitolul "Plopii negri": întreaga lume percepută ca sicriu. Orienunţul de concentrată frumuseţe: "Cerul jos, pământul sus, şi-ntreele, iarbă."
Scriitoarea germană plecată din România comunistă repetă înbiografie şi roman, după aproape şapte secole, periplul din "DivinaComedie": Oskar Pastior şi-a asumat rolul de călăuză, îndeplinit deVirgiliu pentru Dante. "Leagănul respiraţiei" este "Infernul"dintr-o Comedie a ororii pe care secolul XX a experimentat-o cumilioane de oameni. Cititorul român are privilegiul de a citicapodopera Hertei Müller în traducerea excepţională a lui AlexandruAl. Şahighian. Motivaţia juriului suedez pentru decernareaPremiului Nobel îşi găseşte astfel o confirmare strălucită:"descrie cu lirismul ei concentrat şi proza plină de sinceritateuniversul celor deposedaţi".
Herta Müller, "Leagănul respiraţiei", traducere din germană şinote de Alexandru Al. Şahighian, Editura Humanitas fiction.
ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar.Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "SorinTitel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, CaieteCritice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
