Toate acestea şi multele altele, despre care vom vorbi în continuare, ni le-a amintit admirabilul volum al Ruxandrei Beldiman*, un album pe care, fără ocolişuri, îl putem considera un eveniment editorial, din multe motive.
Rezultatul este, nu ne sfiim s-o spunem, cea mai bună carte de până acum despre Castelul Peleş, în care găseşti absolut orice, şi încă ceva pe deasupra. Un capitol defineşte stilistic castelul, un altul vorbeşte despre Carol I colecţionarul, cunoscătorul şi comanditarul de pictură, despre colecţiile regale - de vechi maeştri, de copii, de artă decorativă, de arme, de numismatică -, despre pinacotecă. Un capitol aparte se ocupă de arhitecţi - Wilhem von Doderer, Johannes Schulz von Straßnitzky, Andre Lecomte de Nouy, Carel Liman. (Partea inedită a materialului ilustrativ ce însoţeşte textul cuprinde secvenţe din arhiva biroului regal de arhitectură de la Castelul Peleş, anume cele trei proiecte ale arhitectului Wilhelm von Doderer, faţade, desene de detalii pentru exterioare din petapa Schultz, desene pentru faţade şi interioare din perioada Liman).
Alt capitol analizează castelul ca monument reprezentativ pentru fenomenul istorist. Istorismul presupune recursul la vocabularele istorice ce lasă o mare libertate de alegere comanditarilor şi arhitecţilor, în scopul realizării unei creaţii personale ce revalorizează trecutul - aici se vorbeşte pe larg despre etapele istorice ale castelului şi despre decoratorii care au lucrat la Peleş. Nu sunt uitate comparaţiile cu alte castele şi reşedinţe princiare din Germania, cu deosebire ale familiei Hohenzollern - Stozenfels, Hohenzollern Burg, Babelsperg, Sigmaringen, dar şi alte castele celebre, inclusiv cazul particular al istorismului german, Neuschwanstein. Pe întreg parcursul argumentaţiilor şi cu deosebire într-o parte finală, Castelul Peleş apare în fotografii de arhivă, unele pentru prima oară văzute de publicul larg. Sunt amănunte atât de uimitoare despre istoria acestui castel, încât orice iubitor de artă şi de istorie va fi încântat. Un singur exemplu - paragrafele despre contribuţia lui Gustav Klimt, Ernst Klimt şi Franz March la decorarea castelului.
Cartea Ruxandrei Beldiman - precizează admirabil Ioana Vlasiu pe coperta a patra - s-ar fi putut intitula tot atât de bine "Carol I şi Castelul Peleş", până într-atât poartă amprenta ctitorului ei.
"Castelul Peleş - concluzionează autoarea - s-a născut ca rezultat al voinţei politice împletite cu o cultură artistică temeinică şi în pas cu problematica stilurilor epocii. (...) Privit din această perspectivă, Peleşul se naşte ca monument cu valoare naţional-dinastică, simbol al independenţei de stat şi leagăn al dinastiei, aducând din punct de vedere artistic, prin opţiunea către neorenaşterea germană şi concomitent cu puternica tentă identitară a comanditarului, înscrierea într-o Europă a reşedinţelor regale şi princiare."
*) Ruxandra Beldiman - Castelul Peleş. Expresie a fenomenului istorist de influenţă germană. Simetria, 2011.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels