Incepand cu acest numar alZiarului de Duminica, timp de cinci saptamani vom publicafragmente dintr-o antologie intitulata "A Treia Forta: Economialibertatii - Renasterea Romaniei profunde", in pregatire laEditura Logos. Antologia va fi lansata, in prezenta coordonatoruluiei, profesorul si economistul american John Medaille, pe 26noiembrie 2009, la Sala Rapsodia din Bucuresti, in completareaspectacolului "Toti cinci" al Companiei Dan Puric. Cartea schiteazadoctrina economica a miscarii personalist-conservatoare si esterodul mai multor autori de prestigiu.
Intr-o perioada de profundacriza a societatii romanesti, in care solutiile de redresaremorala, sociala si economica fie lipsesc cu desavarsire, fieprelungesc iluziile, intaresc status-quo-ul si adancesc declinul,"A Treia Forta: Romania profunda" propune:
- Economii viabile (si nueconomie, un unic model economic) bazate pe antropologia crestina apersoanei si a daruirii.
- O a treia cale intre"capitalismul gangsteresc" autohton si globalismul corporat desorginte neoliberala, pe de-o parte, "economia asistentiala" astatului-dadaca "national" si a suprastatului socialist european,pe de alta parte.
- Strategii distributiste deraspandire a proprietatii productive, cu radacini in gandireaeconomica a lui Ion Mihalache si Virgil Madgearu, adaptate noiieconomii postcapitaliste.
- O regandire a preceptelorfundamentale ale economiei neoliberale/ neoconservatoare in luminanoilor economii "postcapitaliste".
- Actori economici opusi luihomo oeconomicus si homo interlopus.
- Un stat reprezentativ cuorientare personalist conservatoare si o economie distributistabazata pe "vecinatate".
Antologia "A Treia Forta:Economia libertatii - Renasterea Romaniei profunde" nu este unretetar economic. Desi textele incluse descriu tendinte, oferasugestii, redescopera vechi valori sau propun altele noi, cititorulnu va gasi in paginile ei un modelul economic prescriptiv sipreambalat. "Modelul" este mai degraba un itinerar, o topografie cese dezvaluie treptat pe parcursul lecturii din intrepatrundereafireasca a ideilor diferitilor autori; fiecare deschide o nouaperspectiva, "ataca" o alta problematica, "sparge" inca un set deprejudecati. Nimic nu este abstract sau fortat, indepartat de viatatruditorului de zi cu zi. Asteptarile cititorului, a carui gandire"economic si politic corecta" a fost marinata in teoriile"macroeconomice" ale "expertilor internationali" si alethink-tank-urilor dambovitene vor fi insa mereu inselate. (OvidiuHurduzeu)
Teoriadistributismului
JohnMedaille
«Proprietatea in mainilecelui care munceste inseamna libertate.
A fi la mana proprietarilorinseamna sclavie.»
(Dmitri Kleiner)
Functioneazacapitalismul?
Capitalismul se bazeaza peinterventionismul din ce in ce mai mare al statului pentru aechilibra cererea si oferta.
Capitalismul si piata liberasunt incompatibile. Istoria ne arata, fara putinta de tagada, cadezvoltarea capitalismului si sporirea atributiilor guvernamentalemerg mana in mana. Marele capital si guvernul puternic nu sunt, cain imaginarul popular si in tratatele economice, lucruri opuse; maidegraba cresc unul pe seama celuilalt, si cu cat vei obtine maimult de la unul, cu atat mai mult vei avea nevoie decelalalt.
Rezultatul nu-i surprinde pedistributisti, din moment ce este conform previziunilor lui Bellocdin Statul servil. Statul capitalist, crede Belloc, vadeveni din ce in ce mai instabil si va putea sa se echilibreze doarapeland la puterea guvernului. Belloc a scris inainte de Keynes,dar metodele lui Keynes nu-i vor surprinde pe cititorii lui Belloc.Keynes a gasit o "solutie" pe care Belloc o prevazuse: servilismul.In statele keynesiene, oamenii inceteaza sa fie cetateni si devindoar clienti ai statului; ei apeleaza la birocratiileguvernamentale chiar si pentru satisfacerea nevoilor de baza. Instatele keynesiene, problemele locale sunt trimise spre solutionarecelor mai "indepartate" autoritati guvernamentale.
In ciuda succeselor inregistratede keynesianism in actiunea de a salva capitalismul de sine insusi,ne intrebam daca acest ciclu poate continua. Fiecare nou ciclunecesita o interventie si mai mare a statului decat ciclulprecedent. Ultimele crize au cerut interventii uriase. Pot oareaceste practici frizand gigantismul sa continue la nesfarsit?Raspunsul cel mai probabil ar fi "nu", avand in vedere ca lumeaeste finita; mai devreme sau mai tarziu, ajungem la un punct incare sistemul nu se mai poate sustine.
O problema si mai mare esteservilismul din ce in ce mai crescut al populatiei, o populatieusor de manipulat prin publicitate comerciala sau frazeologiepolitica. Servilismul prezis de Belloc, institutionalizat de Keynessi pe care Hayek l-a evitat in teorie dar l-a promovat consecventin practica economica - acest servilism ne domina astazi. Astfel,problemele noastre depasesc nivelul pur economic: ne confruntam sicu o problema culturala. I-am impovarat pe copiii nostri cu odatorie coplesitoare, lipsindu-i in acelasi timp de spiritulindependent care ii permite individului sa-si plateascadatoriile.
Proprietatea: sursa puteriieconomice
Relatiile de proprietate suntrelatiile economice fundamentale, toate celelalte fenomene legatede economie depind in mare masura de natura relatiilor deproprietate. Dupa cum observa Daniel Webster: "Puterea se gasesteacolo unde e proprietatea", un truism care nu poate finegat.
Cei care au proprietati - adicamijloacele de productie - sunt liberi sa negocieze sau nu uncontract salarial, dupa cum doresc. Un individ fara alte mijloacede trai trebuie sa accepte termenii care i se ofera. In acest caz,contractul salarial devine leonin, cu alte cuvinte bazat peinegalitatea partilor, iar contractele leonine tin deputere.
Socialistii si comunistii au pusin mod corect problema puterii economice in termenii proprietatii,dar analiza lor a luat-o pe un drum gresit. Observand ca sunt preaputini proprietari, au facut in asa fel incat sa nu mai fieniciunul. Distributistii cauta rezolvarea problemei in directiaopusa: ei doresc ca majoritatea sa aiba ceea ce este propriufiintei umane: proprietate pentru a duce o viata cu adevaratomeneasca.
Problemaechitatii
Problemele proprietatii si celeasociate ei, legate de salarii, sunt in esenta chestiuni deechitate.
Marea miza a distributismului:sa-i redea draptatii distributive locul care i se cuvine in cadrulstiintelor economice iar la nivel practic sa restaurezeproprietatea intr-o cat mai mare masura. Doar un om care are cevain proprietate - pamant, unelte si pregatirea necesara sa-sicroiasca propriul drum in viata -, doar un astfel de om poatenegocia un contract salarial in termeni echitabili. Daca arealternative la ceea ce i se ofera, atunci contractul rezultat inurma negocierilor va putea fi echitabil; cu alte cuvinte, vareflecta in mod corect contributia sa la procesulproductiv.
Distributismul, fara exemplelecare functioneaza "pe teren", ar fi o alta "solutie miraculoasa".Iar exemple dintre cele mai serioase sunt usor de gasit nu numai intrecutul indepartat, ci si in prezent. Sunt bine cunoscutecooperativele Mondrag"n din tara Bascilor, cu cei 80.000 delucratori-proprietari si 50 de ani de activitate incununata desuccess. Sa mentionam remarcabila economie distributista aEmiliei-Romagna, unde 40% din PIB provine de la firmelecooperatiste, regiune care se mandreste cu un nivel de trai dintrecele mai ridicate din Europa. Demn de remarcat este succesul atatorESOP-uri; de asemenea, programul "pamant pentru tarani" alTaiwanului, care a reusit intr-o singura generatie sa scoata taradin saracie lucie si s-o aduca la nivelul unei puteri economice deprim rang. De notat si succesul atator programe de micro-creditaredin intreaga lume. Intr-adevar, principiile distributiste au mersdin triumf in triumf in timp ce societatile capitaliste merg dinesec in esec al planurilor guvernamentale. In intreaga istorie aomenirii, nu exista nici un exemplu de capitalism functional, adicaun capitalism care sa functioneze economic, fara sa se bazeze pe(si sa accelereze) extinderea continua a dimensiunilor si puterilorstatului birocratic. Pur si simplu, capitalismul nu functioneaza.Nici in Statele Unite, nici in Marea Britanie, nici in Argentina,nicaieri.
(Trad. de OvidiuHurduzeu)
John Medaille: om deafaceri texan, autorul unei carti de doctrina economica,The Vocation of Business: Social Justice in theMarketplace, si semnatarul a numeroase articole peteme de distributism si teologie crestina. La Universitatea dinDallas preda un curs despre doctrina de justitie sociala dinenciclicele papale.
Scrisoare de la unconservator traditional
James MatthewWilson
Liberalii (stangistii) siconservatorii (dreapta liberala, neoconservatorii) americani pur sisimplu accentueaza doua elemente diferite ale aceleiasi viziuni.Unii (dreapta liberala, neoconservatorii) insista ca "dreptul" laacumulare materiala nelimitata e o consecinta naturala a libertatiiindividului si ca acest drept poate fi exercitat doar daca altelibertati sunt limitate, astfel incat piata sa fiestabil-previzibila, adica un loc in care bogatia - valoareadolarului - sa nu fluctueze prea mult. Ceilalti (stanga liberala,multiculturala) insista ca libertatea individului consta mai alesin dreptul de a se automodela si ca individul poate sa se bucure deacest joc liber - care e individualitatea - doar daca stie casocietatea e "egala" si garanteaza ca rezultatele jocului liber alindividului (sinele modelat de vointa pura, autonoma a individului)nu au nici o consecinta materiala negativa. Aparentele diferentedintre aceste doua pozitii decurg din faptul ca sustinatorii lorpornesc de la premisa egalei libertati individuale si se preocupadoar de anumite consecinte specifice, izolate unele de altele.Sustinatorii "pietei libere" (neoconservatorii, dreapta liberala)aplica principiul liberal in anumite privinte si acestea iidetermina sa sustina aplicarea si in altele. La fel se intampla sicu "libertarienii sociali" (stanga liberala, multiculturala). Dacaar fi consecvente in aplicarea principiului lor, cele doua grupariar aparea nu doar ca libertarieni economici sau sociali, ci calibertini anarhisti, ca monstri libidinosi convinsi ca nebunultrebuie eliberat din ospiciu, criminalul din inchisoare si sineledin cusca societatii.
Niciuna din aceste doua viziuninu e "conservatoare" in adevaratul sens al cuvantului. Sunt,amandoua, simple expresii ale liberalismului burghez clasic. Ingeneral, cand cineva spune: "Sunt conservator in anumite privintesi liberal in altele", ceea ce vrea sa spuna e ca e un liberalclasic mai consecvent decat conservatorii (dreapta neoliberala,neoconservatorii) si liberalii (stanga liberala, multiculturala) detip american, adica si-a dat seama mai bine de consecintelepostularii individului ca unica entitate politica si a protejariilibertatii individului ca unic scop al politicii.
Administratiile Bush si Obama audovedit cu varf si indesat coerenta acestui model. Fiindca, dacaindividul e singura entitate sociala, el se va simti intotdeaunaslab, relativ lipsit de aparare, izolat si instrainat de mijloacelede a-si asigura viitorul. In consecinta, individul liberal se vabizui pe stat, fiindca doar statul e destul de puternic ca sa-ipoata asigura libertatea. In plus, doar statul e de incredere, devreme ce individul liberal socoteste ilegitima orice alta entitatesupraindividuala. Orice exercitiu de autoritate al unei asemeneacomunitati ii va aparea intotdeauna individului liberal ca o sursade oprimare (de exemplu, autoritatea unei biserici, a claseisociale, a unui anumit comportament traditional asociat barbatilorsau femeilor, a unei asociatii elitiste sau a unui club si, infine, chiar si a familiei). Cea mai indignata fraza liberala eintotdeauna: "Cine / Ce anume iti da dreptul sa-mi spui mie ce safac?!" Ca atare, e perfect legitim ca "indivizi slabi" cu interesede afaceri sa caute (asa cum au facut continuu incepand cu secolulal nouasprezecelea) sa foloseasca statul pentru a-si sporiproductia si acumularea de bogatie. si, ca inevitabila reactie, eperfect normal ca "indivizii slabi" al caror simt al libertatii elegat de liberul joc al consumului si automodelarii sa-i cearastatului sa le asigure egalitatea materiala si stabilizareaadministrativa a fiecarui aspect al vietilor lor (in afara de acelecateva mici domenii in care "automodelarea" are nevoie delibertate, de exemplu la nivelul gusturilor, al consumului debunuri si al copulatiei sterile).
Daca omul e, prin natura lui, ofaptura sociala sau politica, atunci acea natura poate fi implinitadoar in conditii fragile, specifice. Astfel, conservatorultraditional sustine cu tarie importanta diferitelor institutii siasociatii comunale dincolo de sau pe langa stat, constient caaceste institutii sunt modul nostru de a iubi, de a trai si de asti. Conservatorii traditionali combat cu tarie literalmentenesfarsita "libertate" a liberalismului, care prin natura ei,pentru a asigura individualitatea individului, cere perpetuamobilitate, perpetua inventare si reinventare de sine si de lume.Conservatorii traditionali accentueaza in schimb o stabilitatefizica - aceea a oraselor, gospodariilor taranesti si a familiilor- care face posibila inevitabila sedimentare inceata, organica alegaturilor comunitare. Conservatorii adevarati aparaautoguvernarea ca pe unica libertate demna de un om: ca pe o formade responsabilitate. Nu e vorba de autonomie, de libertatea fata deinterventia exterioara, ci de stapanirea de sine, de infranareacare e o conditie necesara oricarei persoane dedicate Binelui. Cumar putea cineva sa se dedice scopului, telos-ului, vietiisale fara sa stie sa fie stapan pe sine? De aici vine imagineaomului bun si a societatii normale ca nava bine strunita. Aparareaacestor lucruri trebuie sa fie menirea specifica si limitata apoliticilor institutionale (opuse mai largii vieti politice care e,in sine, doar viata omului in societate), fiindca un adevaratconservator crede ca statul nu poate singur sa construiasca ocomunitate desi poate ajuta la construirea ei si, iarasi, ca statule doar una din nenumaratele comunitati de care are nevoie opersoana pentru a trai o viata dedicata Binelui.
(Trad. de MirceaPlaton)
James Matthew Wilson:poet, critic literar, profesor la Universitatea crestina dinVillanova, langa Philadelphia (Departmentul de Stiinte Umaniste siTraditie Augustiniana). Autorul mai multor eseuri de filozofie siteologie. Lucreaza la doua carti, T.S. Eliot, Jacques Maritain,and the Return to the Real and Our Steps amid a RuinedColonnade, aceasta din urma publicata in serial inContemporary PoetryReview.
Fragmente din A Treia Forta:Economia libertatii - Renasterea Romaniei profunde, antologiein pregatire la Editura Logos.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
