Mi s-a întâmplat adesea în postura de profesor de istorie areligiilor să nu am suficient material bibliografic în limba românăîn cazul tradiţiilor aşa-numite "exotice". În astfel de cazuri eştiobligat să recomanzi cărţi apărute în alte limbi de circulaţie - lacare studenţii români nu prea au acces, întâi de toate fiindcă nuse găsesc în bibliotecile din România, iar pe internet rareori suntde găsit gratis (mă refer la ediţiile critice, academice).Paradoxul este că atunci când aceste cărţi se mai traduc, totuşi(rarisim) - nu mai discut acum feluritele aspecte, neajunsuri,legate de traducere -, nu sunt receptate aşa cum ar merita. Este şicazul volumului de care mă voi ocupa acum: "Cartea tibetană amorţilor" (Ed. Paralela 45, 2009) cu un comentariu introductiv deSfinţia Sa Dalai Lama.
Scriere clasică a buddhismului tibetan (secolul VIII), cartea aapărut fragmentar în mai multe ediţii în româneşte dar este primaoară când avem parte de o ediţie completă a lucrării compuse delegendarul Padmasambhava şi revelată de Terton Karma Lingpa.Trebuie subliniat din start că nici această traducere nu estetocmai profesionistă, căci e la a două mână: traducerea dintibetană în limba engleză a fost făcută de Gyurme Dorje, a fostredactată de Graham Coleman şi de Thupten Jinpa, iar traducerea dinlimba engleză în româneşte a fost realizată de Radu ClaudiuCanahai. Avem de-a face cu o carte aparţinând deja culturiiuniversale, lucrare îndelung frecventată de cercetători şi marioameni de cultură. Personaj harismatic a cărui celebritate estedepăşită doar de înţelepciunea cu care abordează diverseleproblematici ale lumii contemporane, Dalai Lama s-a ocupat personalde apariţia şi editarea acestei ediţii critice, arată GrahamColeman, într-un Cuvânt de mulţumire în care descrie prezentulproiect. Acelaşi Dalai Lama este autorul unui Studiu introductiv -o veritabilă lecţie de buddhism tibetan pentru occidentali.
Cine şi-ar fi închipuit acum câteva secole în Occident că pestemări şi ţări există semeni care au elaborat o adevărată strategiede pregătire a momentului şi etapelor morţii, în care orice amănuntcântăreşte cât viaţa?!
"Din perspectiva buddhistă, renaşterea în existenţa condiţionatăpoate avea loc într-una din cele trei lumi: «tărâmul fără formă»,«tărâmul formei», «tărâmul dorinţei». Tărâmul fără formă şi cel cuformă sunt rodul stărilor subtile ale conştiinţei, dobândite prinrealizarea anumitor stări de concentrare meditativă. Tărâmul nostrusau tărâmul dorinţei este cel mai grosier dintre cele trei", aratăDalai Lama în cuvântul său (p.11). Este abc-ul de care occidentalulare nevoie pentru a ieşi din papucii altor paradigme dacă vrea săpriceapă ceva. Şi mai departe, acesta vorbeşte despre cele şaseclase de locuitori ai acestui din urmă tărâm numit al dorinţei:"zei (fiinţe cosmice celeste a căror stare primară a minţii esteexaltarea), demoni (care sunt mai ales ostili şi invidioşi), fiinţeumane (care sunt influenţate de toate cele cinci stări mentalecontradictorii), animale (care sunt stăpânite de iluzie), duhurilechinuite (aflate sub imperiul ataşamentului şi dorinţeineîmplinite) şi fiinţele infernale (care sunt stăpânite de ură,mânie şi teamă)... În viziunea buddhistă, aşadar, tocmai naturatendinţelor noastre curente este cea care generează existenţanostră viitoare, pusă în mişcare de legea naturală a cauzei şiefectului" (p. 11). Cu alte cuvinte, adepţi ai reîncarnării,buddhiştii consideră că în funcţie de nivelul energetic la care sesituează o entitate - nivel generat de gradul său de cunoaştere şide (non)aderenţă la realitate - rezultă şi poziţionarea sa îneconomia Cosmosului.
Dincolo de cerinţele fireşti cu privire la o viaţă curată dintoate punctele de vedere, pentru cei care aspiră la mai mult,există o neaşteptată "ofertă" numită Yoganiruttara tantra, alecărei metode disciplinează procesele morţii, parcursul prin"stările intermediare" post-exitus, atrag renaşterea dorită (dacăeste meritată): "Aceste metode implică dezvoltarea unei anumiteiscusinţe legate de diferitele stadii experimentale pe care unindivid le induce odată cu intenţia sa de a dobândi realizareaspirituală şi de a fructifica capacităţile cu care este înzestratca fiinţă umană", subliniază liderul tibetan (p. 12)...
Nu avem timpul şi spaţiul pentru a intra în amănunte tehnice,adesea năucitoare pentru mintea occidentală. Cert este că aceştioameni pretind că - dacă este să iei în serios paradigma în carefuncţionează -, reuşesc să aducă adepţii pe calea eliberării tocmaiprin luarea în stăpânire a procesului morţii. Iar aceasta presupuneo sumă de "proceduri" la care se ajunge treptat.
Pregătirea adeptului poate fi stimulată prin rugăciunea pentrucomuniunea cu învăţătorul spiritual. Ulterior acesta află desprecele şase stări intermediare, despre diverse modalităţi de depăşirea capcanelor: eliberarea naturală a negativităţii şi întunecării,eliberarea naturală prin actele mărturisirii, eliberarea naturalăprin recunoaşterea indiciilor şi semnelor vizuale ale morţii. Semai vorbeşte - şi constituie capitole ample ale impresionanteilucrări - despre "eliberarea naturală a temerilor prin ritualulînşelării morţii", "transferul conştiinţei: eliberarea naturalăprin amintire", "marea eliberare prin ascultare", "eliberarea prinpurtare: eliberarea naturală a agregatelor psiho-fizice".
Repercusiunile practice ale volumului în discuţie suntnebănuite. Şi astăzi un medic sau un iniţiat tibetan va lua înserios, de pildă, semnele morţii apropiate: "Când gingiile încep sădevină întunecate şi negre,/ Aceasta se numeşte «adunarea demonilorpersonali ai elementelor»/ Şi arată că moartea poate surveni dupănouă zile./ Când nările cad spre interior şi se dezumflă,/ Aceastase numeşte «blocajul căii suflului vital»/ Şi arată că moarteapoate surveni după nouă zile./ Când membrele suferă convulsiirepetate cu dilatare şi contractare,/ Aceasta este numită«escaladarea muntelui elementelor»/ Şi arată că moartea poatesurveni după cinci zile./ Când ochii privesc fix, fără clipire,/Aceasta este numită «scurgerea suflului vital asemănător mamei»/ Şiarată că moartea poate surveni după trei zile" (p. 174) etc. etc. -nu voi continua cu aceste "semne" căci deja încep să mă uit înoglindă după fiecare propoziţie.
Mă întreb cum oare explică un adept al acestei forme decunoaştere stilul în care un om este legat la aparate timp de anibuni, fiind un fel de legumă. Ce se petrece cu conştiinţa sa dinpespectiva "Cărţii tibetane a morţilor"? Sau cu vreunul care suferăîn câteva zile mai multe atacuri de cord, iar medicii îl readuc înacestă lume de tot atâtea ori? Poate că toate aceste procedurimoderne ar avea câte ceva de învăţat şi de la tibetani...
"De obicei, în viaţa noastră, dacă ştim că suntem pe cale să neconfruntăm cu situaţii dificile sau nefamiliare, ne pregătim şi neantrenăm în prealabil, astfel încât atunci când evenimentulaşteptat se produce, suntem pe deplin pregătiţi. Aşa cum am arătat,repetarea proceselor morţii şi celor ale stărilor intermediare, şitrecerea într-o existenţă viitoare este tocmai esenţa căiiYoganiruttara tantra. Aceste practici sunt de asemenea parte apracticii mele zilnice şi din această cauză simt, oarecum, un soide emoţie când mă gândesc la experienţa morţii. În acelaşi timp, măîntreb totuşi, uneori, dacă voi fi sau nu cu adevărat capabil săutilizez pe deplin propriile-mi practici pregătitoare când momentulmorţii va sosi! Un sentiment de incertitudine, şi adesea de teamă,este un sentiment uman natural la gândul asupra naturii morţii şirelaţiei dintre viaţă şi moarte... Îmi exprim speranţa căprofundele viziuni conţinute în această lucrare vor constitui sursăde inspiraţie şi sprijin multor oameni preocupaţi de aceastăproblemă, aşa cum se întâmplă şi în sânul propriei mele culturi"(p.18), mărturiseşte Dalai Lama.
Condamnaţi la nemurire, ne mângâiem cu teribila intuiţie apoetului: "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată"...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
