D.W.Winnicott
Copilul, familia şi lumea exterioară
Editura Trei
Cartea apare în colecţia Psihologia pentru toţi, coordonată de Simona Reghintovschi. Traduecre din limba engelză de Nicoleta Dascălu.
Cartea scoate în evidenţă abilităţile înnăscute ale mamei şi ale părinţilor. Pornind de la legătura naturală care se creează între mamă şi copil, D.W. Winnicott explorează o serie de probleme cotidiene din viaţa unui bebeluş şi a mamei lui, cum ar fi hrănirea, plânsul şi joaca, grijile, primele mişcări spre independenţă, precum şi, mai târziu, probleme serioase, cum sunt furtul şi minciuna. Importanţa mamei la începutul vieţii, timiditatea, educaţia sexuală în şcoală şi rădăcinile agresivităţii sunt expuse într-o manieră directă, accesibilă şi prietenoasă. Pe parcursul fiecărui capitol, Winnicott scoate în evidenţă abilităţile înnăscute ale mamei şi ale părinţilor în general şi face diferenţa între acestea şi deprinderile care trebuie achiziţionate de-a lungul timpului de către cei care cresc şi educă un copil.
Capacitatea voastră de a şti ceea ce este real şi ceea ce nu este real îi este de mare ajutor copilului din toate punctele de vedere, pentru că el nu reuşeşte să înţeleagă decât treptat că lumea nu este aşa cum ne-o imaginăm şi că imaginaţia nu este chiar ca lumea reală. Dar fiecare are nevoie de cealaltă. Ştiţi prea bine că primul obiect pe care îl iubeşte bebeluşul – o bucăţică de pătură sau o jucărie moale – înseamnă pentru el o parte din propria persoană şi, dacă i-o luaţi sau o daţi la spălat, este o tragedie. Când bebeluşul începe să arunce obiectul iubit şi alte obiecte (aşteptându-se, desigur, să le ridice cineva şi să i le dea înapoi), atunci stiţi că a venit momentul în care aveţi şi voi permisiunea de a pleca şi a vă întoarce.
Unele persoane cred că un copil este ca lutul în mâinile unui olar. Ele încep să îl modeleze şi se simt responsabile de ceea ce vor obţine. Total greşit. Dacă asta este ceea ce simţiţi, veţi fi copleşiţi de o responsabilitate pe care nu trebuie să v-o asumaţi. Dacă acceptaţi ideea că bebeluşul conţine în el tot ce îi trebuie pentru a trăi, atunci veţi putea acorda mai multă atenţie procesului de dezvoltare şi veţi fi fericiţi să răspundeţi nevoilor lui.
D.W. Winnicott, pediatru şi psihanalist britanic, a fost medic şi şef de secţie la Spitalul de copii Paddington Green timp de 40 de ani, până la pensionare, precum şi preşedintele Societăţii Britanice de Psihanaliză. D.W. Winnicott a avut o activitate bogată şi ca profesor, susţinând cursuri pentru psihanalişti, psihiatri de copii, profesori şi asistenţi sociali. A practicat psihanaliza şi psihiatria pediatrică până la sfârşitul vieţii, în 1971.
T.Berry Brazelton, Stanley I. Greenspan
Nevoile esenţiale ale copiilor
Editura Trei
Cartea apare în colecţia Psihologia pentru toţi, coordonată de Simona Reghintovschi. Traducere din limba engleză de Mihaela Negrilă. „De ce au nevoie cu adevărat bebeluşii şi copiii mici? În această carte, autorii definesc ceea ce fiecare copil trebuie să primească în primii ani de viaţă. Ei abordează problema îngrijirilor şi tipurilor de interacţiuni care trebuie să existe între copiii mici şi părinţii sau persoanele care îi îngrijesc: creşele cu program normal sau săptămânal, în care educatoarele şi îngrijitoarele lucrează în schimburi, îngrijirea de grup, îngrijirea de către bone sau alte persoane, adopţia. Acestei nevoi primordiale i se adaugă altele, la fel de importante: nevoia de protecţie fizică, siguranţă şi ordine, nevoia de experienţe care să se adapteze diferenţelor individuale, de experienţe de dezvoltare adecvate, nevoia de stabilire a limitelor, de structură şi aşteptări, precum şi nevoia de a trăi într-o comunitate stabilă şi suportivă, cu o continuitate culturală.
Cu o îngrijire adaptată la diferenţele individuale, mulţi copii născuţi chiar şi cu deficienţe grave se pot dezvolta mai bine decât ar fi de aşteptat. Într-o analiză recentă a peste 200 de copii diagnosticaţi cu afecţiuni din spectrul autist, majoritatea s-au bucurat de o îmbunătăţire semnificativă a funcţionării psihice şi emoţionale atunci când părinţii lor şi o echipă de terapeuţi au reuşit să abordeze diferenţele individuale şi să descopere „cheile” potrivite. Această realizare arată că trăsăturile fiziologice în sine nu limitează sau nu definesc neapărat potenţialul unui copil.
Toţi părinţii vor să ştie dacă bebeluşul lor se dezvoltă bine şi ce să facă dacă există dificultăţi. Sunt suficiente vechile repere ajutătoare, precum luarea în greutate, realizările motorii semnificative (statul în şezut, mersul de-a buşilea şi mersul) şi unele realizări semnificative cognitive şi de limbaj (de exemplu, emiterea de sunete şi apoi articularea de cuvinte)? În prezent, putem să facem mai mult. Putem să monitorizăm în acelaşi timp dezvoltarea intelectuală, socială şi emoţională a bebeluşului şi să depistăm dificultăţile de dezvoltare, de învăţare şi de comportament mai devreme ca niciodată.” (editorii)
T. Berry Brazelton, doctor în medicină, fondatorul Secţiei de Dezvoltare a Copilului din cadrul Spitalului de Pediatrie din Boston, este profesor emerit de pediatrie clinică la Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard. Autor a peste 200 de lucrări ştiinţifice, dr. Brazelton a scris 28 de cărţi destinate atât specialiştilor, cât şi publicului larg, printre care Touchpoints(Puncte de cotitură), tradusă în optsprezece limbi. Una dintre cele mai importante realizări ale dr. Brazelton este Scala de Evaluare a Comportamentului Neonatal (NBAS).
Dr. Stanley I. Greenspan este profesor clinician de psihiatrie şi pediatrie la Facultatea de Medicină a Universităţii George Washington, psihiatru de copii, psihanalist-supervizor de copii la Washington Psychoanalytic Institute.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
