Vedeta recentului Targ International de Carte Bookarest a fost literatura. In ciuda semnalelor inselatoare date de catalogul manifestarii la indicele tematic (numai sapte edituri la categoria "beletristica"), literatura a luat partea leului. Flash-urile s-au indreptat in special spre colectiile cu autori straini contemporani. In spatele traducerii in limba romana a lui Paulo Coelho, David Lodge sau John Fowles se afla singura agentie literara independenta din Romania, fondata de Simona Kessler.
- Cate agentii literare si edituri straine reprezentati si in ce proportie provin traducerile pe piata romaneasca de la clientii agentiei?
- Reprezentam peste o suta de edituri si agentii literare straine, majoritatea din Statele Unite si Marea Britanie. In privinta traducerilor, nu exista o statistica, nu pot decat sa deduc. Anul trecut, am cerut Bibliotecii Nationale, care detine fondul legal de carte, numarul titlurilor nou-aparute. Am obtinut cifra de 10.000 de titluri noi editate in 2002. De la Asociatia Editorilor Romani (AER) am aflat ca titlurile romanesti erau aproape 7.500, inclusiv manuale. Si se mai vaita lumea ca nu apar autori romani... Rezulta ca aproximativ 2.500 de titluri sunt traduceri, dintre care noi reprezentam cam jumatate.
- Ce se intampla pana cand o editura ajunge sa publice un titlu?
- Noi primim cataloagele editurilor, listele cu drepturi de traducere, informarile punctuale despre o carte sau alta si le trimitem editurilor. Totul porneste de la solicitarea exemplarului de lectura. Cand o editura ne solicita un titlu, inseamna ca isi exprima optiunea. Intr-un anumit rastimp, ea trebuie sa se hotarasca daca publica titlul, iar in acest caz face oferta. Daca nu-l publica, ne returneaza exemplarul. Noi transmitem oferta proprietarilor. A trecut vremea scrisorilor lacrimogene de tipul "Suntem saraci...". Multe edituri stiu sa faca oferta, iar ea este acceptata imediat sau se mai negociaza. Facem contractul, urmeaza factura, achitarea avansului, publicarea la termen, raportarile de publicare si de vanzare. Se mai intampla si decalaje: un mamut precum Random House are 300 de inprint-uri si un singur departament de contracte, unde lucreaza doua dudui care trebuie sa se ocupe de toate contractele de licenta din lume. Normal ca un contract de 500-600 de dolari avans venit din Romania nu este o prioritate. Atunci, incepem acel nagging si teasing process. Dar lumea stie ca am o gura mare si rea... se rezolva.
- Cu cate edituri colaborati?
- 40-50 - mari, medii si mici, cu diferente in privinta numarului de titluri cumparate. Din cauza bulibaselii de pe piata, editurile nu isi pot face un plan strict. Cu cele mai organizate dintre ele discut un program pentru anul care vine. Totul depinde de organizare. Cartile nu "se" mai vand - impersonal, asa cum ploua sau ninge. Cartile trebuie vandute. La ora actuala, pe lantul tipar - licenta - editura, lucrurile s-au asezat. Pe partea de distributie, este o mare problema. Nu exista un lant cu acoperire nationala, nu toate editurile isi promoveaza cartile. In editura, combinatia ideala ar trebui sa fie intre un director editorial cu un feeling deosebit si partea seaca de management. Ai nevoie si de un comunicator bun, care sa atraga mass-media si sa genereze evenimente. Lansarile de carte sunt plicticoase. Daca nu ai o personalitate puternica, nu mai merge varianta unei lansari intr-o librarie, cu lumea - mai ales prieteni, cunoscuti, iar nu public cititor - adunata in jurul a 3-4 vorbitori.
- Ce schimbari ati observat in optiunile editorilor, din 1991 pana acum?
- Cartea comerciala domina piata dupa 1990. Fenomenul Sandra Brown s-a stins din cauza suprasaturarii pietei. Cand a inceput criza, lumea s-a reorientat spre nonfictiune. Anul trecut s-au intamplat doua lucruri: editurile au dat o reorientare catre literatura buna si au inceput sa publice carti de calitate pentru copii, in special carti illustrate.
- Ce nise nevalorificate exista, totusi, pe piata?
- Cartea de arta apare sporadic la o editura sau alta si nu este promovata, pentru ca necesita multi bani. Sponsorii nu se arata la fiecare pas pentru ca Legea sponsorizarii nu incurajeaza asa ceva. In privinta cartii ilustrate, Editura Aquila a spart gheata, dar concurenta este inca mica. De asemenea, apar foarte putine carti pe sport si scrap books despre celebritati. O problema este si coordonarea dintre carte si filme/desene animate. Pana se trezeste lumea, a trecut valul.
- De ce credeti ca cititorii cumpara mai multa literatura straina decat romana?
- Pentru ca literatura romana nu se promoveaza nici in tara, nici in strainatate. Daca Ministerul Culturii a facut ceva, s-a intamplat la nivel de cunostinte si pile. Am intrebat odata pe cineva din minister de ce nu are Romania un fond de promovare a literaturii romane. "Sa mergem din nou cu Eminescu?", a fost raspunsul. Nu trebuie sa "mergi" cu nimic; ai un fond, iar editurile straine decid daca ar vrea sa publice un autor sau altul.
- Credeam ca sustineti mai degraba un liberalism total al pietei, fara interventii ale statului...
- Absolut! Dar in domeniul culturii ar trebui sa existe un efort mai sustinut si de o transparenta mai mare. Programe mai vaste, nu control.
- Pentru un autor strain, a face un turneu de promovare a cartii in mai multe tari este ceva obisnuit. Cum de n-au ajuns prea multi si la noi?
- Au ajuns. Cand se hotaraste un astfel de turneu de promovare, se cer cifrele de vanzari. Prin urmare, Romania pierde in fata Poloniei sau a Germaniei. Dar sunt si autori care au vrut sa vina in Romania, precum Robert Kaplan, Jacques Salome, Colin Falconer.
- Cifrele vorbesc in favoarea lui Paulo Coelho. Cand va veni in Romania?
- S-ar putea sa vina la inceputul lunii noiembrie. In septembrie, va aparea si la noi cea mai recenta carte a lui, "Unsprezece minute".
- Cum va afecteaza munca lipsa unei baze de date despre piata de carte de la noi?
- Eu sunt un elefant si am in cap tot ce am nevoie. Dar pentru edituri studiile de piata sunt absolut necesare. A circulat la un moment dat ideea de a se face un Books In Print si la noi. Ar fi fost mana cereasca pentru distributie. Un distribuitor ar fi putut sa afle cartile cu peste o suta de exemplare de pe piata si ar fi putut sa le comande. Dar cine alimenteaza acest Books In Print? Editurile au o reticenta in a spune cate au carti au in stoc. Unele nu au raspuns nici macar unui chestionar absolut neutru al AER-ului, din cauza unei secretomanii care nu va disparea decat o data cu schimbarea mentalitatilor.
- De ce nu si-a asumat AER-ul sarcina crearii unei baze de date?
- A facut-o, dar cu anumite limite. Atata vreme cat unii editori nu isi dau seama ca aceste date sunt folositoare tuturor, nu se va face pasul inainte.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
