Primele imagini
Începând cu secolul XVIII, există o serie de reprezentări „vederi” generale ale Bucureştilor şi ale caselor sale, mai ales sub forma unor desene şi gravuri, datorate unor artişti străini care au vizitat oraşul.
Una dintre cele mai vechi asemenea reprezentări este o gravură tipărită la Leipzig, 1717, de Iohann Theodoro Boetio, în care ies în evidenţă mai ales edificiile, în special bisericile.
Din 1789, datează litografia „Întâmpinarea principelui de Saxa-Coburg la intrarea în Bucureşti”, în care totuşi este greu de identificat aspectul caselor reprezentate în fundal. Din 1793 datează o reprezentare aparţinând lui William Watts a zonei podului peste Dâmboviţa către Mănăstirea Mihai Vodă, după un desen de Luigi Mayer din 1793.
Utilă şi pentru cunoaşterea amplasării principalelor zone de locuire ale oraşului este desigur prima hartă a Bucureştiului, din 1781, datorată lui F.I. Sultzer.
Ionescu Gion reproduce în a sa „Istorie” o serie de imagini, cum ar fi „Bucureştii în timpul lui Suvoroff şi Coburg”, în care apar ceva mai distincte şi locuinţele mai modeste.
Gravuri, desene, acuarele
În prefaţa unui album cu imagini istorice ale Bucureştilor, criticul şi istoricul de artă Ion Frunzetti remarca faptul că, la începutul secolului XIX, o pleiadă de artişti plastici, peregrini printr-o Europă orientală plină de contraste, s-au lăsat seduşi de Bucureşti: „Nu puţini sunt artiştii pentru care priveliştea bucureşteană a însemnat sursă de inspiraţie. Pe unii îi recepţionăm azi cu mirarea încântată a redescoperirii unor lumi doar bănuite cândva, în anii de studiu.”
Încă în prima parte a secolului XIX, apar însă o serie de reprezentări mai realiste (gravuri şi desene), care sunt utile ca izvoare istorice. Majoritatea acestora aparţin unor artişti de origine franceză, aşa cum arată şi Gheorghe Oprescu („Ţările române văzute de artişti francezi – sec. XVII şi XIX”), 1926; „O zi de târg”, 1841; „Podul Caliţei”, 1841, ambele de M. Bouquet; „Stradă centrală”, gravură după un desen de C. Doussault, 1843; „Vedere generală”, „Incendiul de la 1847” de Mostakoff, cromolitografie după un desen de M. Bouquet, 1854; „Reşedinţa prinţului Gortschakoff”, gravură, 1854; „Vedere generală” a dealului Mitropoliei (care dă o impresie despre spaţiile verzi care apăreau ca „insule” în cuprinsul oraşului), gravură, 1856; „Vedere generală”; „Casă turcească”, 1860, gravuri după desene de A. Lancelot; „Sosirea ţarului Alexandru II la palatul lui Carol”, 1877, gravură după un desen de F. Sorrieu.
De pe la mijlocul secolului XIX, încep să apară volume-albume care conţin imagini ale Bucureştlor şi ale caselor sale.
Unul dintre cele dintâi aparţine pictorului italian Luigi Mayer, care l-a însoţit pe Sir Robert Ainslie, ambasadorul englez la Constantinopol într-o călătorie şi prin Valahia în 1794, publicând o serie de imagini şi ale Bucureştilor într-un album apărut la începutul secolului XIX.
Auguste Raffet (1804-1860) a participat la o expediţie ştiinţifică francezo-rusă în Rusia Meridională condusă de prinţul Anatole Demidoff. Din această călătorie au rămas o serie de planşe publicate în albumul „Voyage en Crimée”, în care sunt incluse şi imagini din Ţările române, ca şi descrierea lor în text.
Auguste Dieudonne Lancelot (1822-1894) a realizat, la comanda revistei pariziene „Le Tour de Monde”, o suită de schiţe ale spaţiului românesc pe care îl traversează, în special ale Bucureştilor. Ulterior, va aduna aceste imagini în albumul „De Paris a Bucarest. Causeries geographique” (Paris, 1860).
Dar, desigur, cele mai preţioase imagini ale Bucureştilor şi ale caselor sale sunt acuarelele artistului de origine malteză Amedeo Preziosi, care, în 1868-1869, a călătorit de două ori în România, unde şi-a expus lucrările sale cu peisaje ale Bucureştilor şi a realizat albumul „Bucureştii în 1869”, care conţine acuarelele „Vedere generală de la Filaret”; „Panoramă”; „Vedere generală din Turnul Colţei”, 1868, (în care avem cea dintâi imagine detaliată asupra străzilor şi caselor bucureştene); „Bărăţia”; „Dâmboviţa în dreptul bisericii Radu Vodă”; „Piaţă”; „Pod peste Bucureştioara” (în care apare o casă boierească cu toate detaliile sale).
O figură aparte din această serie este Anton Chladek (1794-1882), de origine cehă, care a realizat pictură murală bisericească, portrete şi miniaturi. A fost primul profesor al lui Nicolae Grigorescu. Chladek a fost, de asemenea, unul dintre primii fotografi ai Bucureştilor.
O reală valoare documentară au şi stampele datorate lui William Watts: „Palat din Bucureşti”, „Vedere de la marginea Bucureştiului”.
Pictura
În cursul secolului al XIX-lea imaginea Bucureştilor şi a caselor sale pătrunde tot mai mult în pictura de şevalet şi alte genuri plastice, prin contribuţia lui Theodor Aman (1831- 1891), Barbu Iscovescu (1816-1854), George Damian, dar mai ales a lui Carol Popp De Szathmary (1812-1887), („Casă în Bucureşti”), căruia îi datorăm şi primele imagini fotografice.
Şi interioarele se bucură de o anumită atenţie: din 1831 datează pictura lui Franz Neuhausar, „Familia unui librar în interior Bidermaier”. Destul de numeroşi pictori (între care Aman) îşi „imortalizează” interioarele atelierelor lor.
Între primii pictori şi graficieni care au imortalizat imagini ale oraşului se numără Louis Dupre, Hector de Bearn, Michel Bouquet, Henrik Trenk.
Este semnificativ faptul că, în cursul secolului XX, cei mai importanţi reprezentanţi ai picturii româneşti s-au interesat de aspectul oraşului şi al caselor sale, lucrările lor având şi o anumită importanţă istorică, dat fiind că adesea imortalizează peisaje şi case care ulterior au dispărut. O „bibliografie” selectivă a acestor artişti şi a lucrărilor lor îi cuprinde pe Ion Ţuculescu, „Iarnă pe strada Lizeanu”; Iosif Iser, „Case la marginea Bucureştiului”; Iosif Rosenblut, „Case vechi din Bucureşti (Strada Filitis)”; Lucia Bălăcescu Demetriade, „Stradela Vântului”; Lucian Grigorescu, „Acoperişuri dinspre Piaţa Sf. Gheorghe”, „Peisaj din Bucureşti”; „Acoperişuri (Strada Eminescu)”; Ştefan Luchian, „Colţ din strada Povernei”, „Intrarea Dâmboviţei în Bucureşti”, „Periferie (Mahalaua Dracului)”; Alexandru Ţipoia „Stradă la periferia Bucureştiului”; Marius Bunescu, „Vedere din Bucureşti iarna”; Alexandru Ciucurencu, „Marginea oraşului”; Rudolf Schweitzer Cumpăna, „Calea Griviţei”; Alexandru Phoebus, Adam Bălţatu, „Case de mahala”, „Peisaj bucureştean”; N. Dărăescu, „Calea Victoriei pe ploaie”; Alexandru Poitevin Schelett, „Din Bucureştiul pitoresc. Hanul Bazaca”; Alexandru Phoebus, „Peisaj bucureştean”; Adrian Bălţati, „Case de mahala”; Pan Ioanid „Piaţă bucureşteană”; Călin Alupi – „Strada Anastasie Panu” (cu biserica Bărboi la spate)”; Dumitru Gheaţă, „Case vechi din Bucureşti”, „Colţ de Bucureşti”; Ion Musceleanu, „Iarna în Pangratti”; Petre Chirea – „Calea Şerban Vodă”; David Critor, „Uranus”; Petre Chirea – „Ploaie pe Lipscani”; Popa Vasile – „Case din Mahala”.
O importanţă artistică, dar şi documentară deosebită o prezintă acuarelele realizate de Gheorghe Leahu, cuprinse în albumele: „Bucureşti. Arhitectură şi culoare”, pref. de Alexandru Balaci, Bucureşti: Sport Turism 1989; „Bucureşti. Portret în acuarelă”, Editura Vremea, în colecţia „Planeta Bucureşti”, 2011.
Fotografia
Tot Frunzetti ne atrage atenţia asupra unei alte categorii de imagini, care au contribuit în mod substanţial la conturarea peisajului oraşului şi a caselor sale: fotografia, „noutatea mirabilă a deceniilor 4 şi 5 ale secolului al XIX-lea, lasă dâre de lumină şi culoare şi în istoria Bucureştilor”.
Apariţia şi răspândirea reproducerii fotografice îmbogăţeşte „tezaurul” de imagini bucureştene. Între fotografii de origine străină care ne-au lăsat imagini cu reală valoare documentară ale Bucureştilor se numără, între alţii, Ludwig Angerer (1827-1879) şi, în special, Franz Duschek, care deţinea un studio chiar în centrul capitalei, înconjurat fiind de casele celor mai avuţi şi influenţi locuitori ai oraşului. A obţinut din partea lui Carol I titlul de fotograf al Curţii.
O adevărată activitate de pionierat în domeniul fotografiei a desfăşurat Carol Popp de Szathmári (1812-1887), autor a peste 800 de vederi ale Bucureştilor mijlocului şi celei de-a doua jumătăţi a veacului. S-a numărat printre primii zece fotografi din Europa, fiind un adevărat inovator prin introducerea de noi tehnici de fotografiere. În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmari a publicat un volum cu 100 de fotografii, între care şi unele reprezentând peisaje bucureştene: „Târgul Cucului”, „Uliţa Colţei”.
O răspândire apreciabilă au căpătat încă de la jumătatea secolului al XIX-lea fotografiile-cărţi poştale, mai întâi prin contribuţia unor artişti străini. Dintre cele mai vechi sunt de menţionat: „Vedere de pe Teatrul Naţional spre Uliţa Ştirbei Vodă” (1855); „Podul Calicilor”, „Podul Mogoşoaiei”, „Vedere către Biserica «Dintr-o zi»” (1856) de L. Angerer; „Podul Mogoşoaiei”, (1869) de M.B. Baer.
Şi în perioadele următoare ilustraţiile fotografice, „cărţile poştale”, reprezentând case ale Bucureştiului cunosc o apreciabilă răspândire, unii dintre autorii lor rămânând anonimi: „Vedere generală” (1900), gravură după fotografie; „Bd. Carol I” (1901); „Piaţa C.A. Rosetti” (1904); „Piaţa Teatrului” (1908); „Vedere Generală” (1909); „Strada Lipscani”, (1912); „Calea Victoriei” (1913); „Bd. Colţei” (1915); „Bd. Elisabeta” (1917); „Vedere generală pe Calea Victoriei de pe Casa de Depuneri” (1917); „Calea Victoriei” (1917); „Bd. Academiei” (1918); „Piaţa Sf. Gheorghe” (1926); „Panoramă aeriană”, 1927; „Calea Victoriei în dreptul hotelului Majestic” (1931); „Bd. Elisabeta” (1932); „Trafic de vârf pe Calea Victoriei” (1935); „Piaţa Senatului şi Palatul Justiţiei” (1938); „Vedere aeriană deasupra Ateneului” (1941); Victor Brătulescu, „Vechi vederi bucureştene”, 1935; C. Corbu, „Bucureştii vechi, documente iconografice”, 1936; Radu Oltean, Emanoil Bădescu, „Cele mai frumoase panorame fotografice ale Bucureştilor”, Art Historia, (2008).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
