• Leu / EUR4.7612
  • Leu / GBP5.3976
  • Leu / USD4.2560
Ziarul de Duminică

Casele Bucureştilor (LVI) Interiorul: Oglinda/ de dr. Alexandru Popescu

Autor: Dr. Alexandru Popescu

1 sep 2016 126

De la funcţia practică la artă

...a evoluat oglinda de-a lungul secolelor ca şi alte obiecte ale interiorului casei, dar, dintre acestea, ea este încărcată cu cele mai multe semnificaţii. Cu vremea, oglinda a evoluat de la obiect de lux, accesibil mai ales păturilor avute la unul care  putea fi găsit în  locuineţe simple, chiar din medul rural şi al cartierelor mărginaşe ale Bucureştilor, găsindu-şi locul şi...

 

În folclor

...unde are de cele mai multe ori conotaţii morale:

„Sinceritatea este oglinda prieteniei” (proverb arab); „O oglindă bună nu e  linguşitoare”; (proverb francez);  „Chipul e oglinda inimii” (proverb indian); „Nu e vinovată oglinda că ţi-e strâmbă faţa” (proverb rusesc); „Oglinda reflectă toate lucrurile fără să se păteze” (proverb chiinezesc); „Faţa este oglinda sufletului” (proverb chinezesc).

 

În credinţe

Oglinda este probabil obiectul de interior care păstrează unul din cele mai bogate fonduri de credinţe.

Oglinda curată e simbol al purităţii şi una din emblemele Fecioarei Maria. 

Informaţii legate de practica prezicerii în oglindă apar incă din Vechiul Testament.
Multe popoare cred că în oglindă se reflectă nu omul, ci o dublură a sa, având adesea atribute malefice.

În jurul oglinzilor s-au elaborat numeroase superstiţii:

Spargerea unei oglinzi e un lucru îngrozitor, pentru că şapte ani de nenorociri se vor abate peste tine de acum încolo. Probabil, motivul vine din vechea credinţă după care sufletul omului sălăşluieşte în oglindă şi, odată spartă oglinda, sufletul acestuia este distrus, condamnându-l pe om la o moarte timpurie, fără a avea mai apoi şansa de a intra în Rai. Ca să eviţi consecinţele catastrofale ale spargerii unei oglinzi trebuie să culegi cu grijă toate cioburile şi să le arunci într-un râu.

Poartă ghinion să primeşti în dar o oglindă.

O persoană urâtă care se uită într-o oglindă va provoca spargerea acesteia.

Nu e bine să te uiţi într-o oglindă la lumina lumânărilor sau să stai noaptea în faţa oglinzii în întuneric.

Se spune că fetele pot îndeplini un ritual în faţa oglinzii prin care îşi pot chema rudele moarte sau să îşi vadă viitorii aleşi ai inimii.

 

În filozofie, literatură

 

...oglinda are concretizări din cele mai diverse, devenind un personaj semnificativ:

„De vrei să te găseşti pe tine nu căuta în oglindă nu vei găasi decât o umbră, un stăain”. (Seneca)

„Satira este un fel de oglindă în care, de obicei, fiecare descoperă faţa oricarei alte persoane, afară de a lui ” (Jonathan Swift)

„Lumea este o oglindă care oferă fiecărui om reflexia propriei feţe” (William M. Thackeray)

„Prezentul pe care îl trăim azi va fi oglinda în care ne vom recunoaşte mai tâziu şi în ceea ce am fost vom recunoaşte cine sântem” (Andre Gide)

„Sunt atâţi oameni pe care îi separă de moarte doar nostalgia ei, în aceasta,  moartea îşi creează din viaţă o oglindă pentru a se putea admira” (Emil Cioran)

Există în literatura universală numeroase poezii, poveşri în care apare oglinda: „Frate şi soră”, „Albă-ca-Zăpada” de fraţii Grimm; „Peripeţiile Alisei în ţara oglinzilor”, de Lewis Carroll

În  literatura românească: „Oglindele” de Grigore Alexandrescu; „La oglindă” de George Coşbuc.

„Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste, Intr ată prin oglindă în mîntuit azur” (Ion Barbu,  „Joc secund”)
 

Istoria oglinzii

Primele oglinzi datează de aproximativ 5000 de ani, răspândindu-se din Egipt şi China. 

Considerate opere de arta, prezenţa oglinzilor este atestata în cele mai vechi documente ale antichitatii grecesti. In operele sale, Homer o mentioneaza destul de des atunci cand aduce vorba de obiceiurile femeilor din Troia.

La un moment dat, oglinzile au fost folosite şi ca...armă de către învatatul grec Arhimede (c. 287 - 212 i.e.n.) pentru incedierea vaselor asediatoare.

de către în incedierea

Poetul latin Ovidiu (43 i.e.n. - c. 17 e.n.), într-una din elogiile sale face referiri la oglinda, considerand-o sincera, deoarece reflectă in mod cinstit adevărata faţă a omului.  

În Evul Mediu, arta fabricării oglinzilor s-a pierdut pentru o vreme, renăscând abia în secolul al XIII-lea la Venetţa. In 1291, toate atelierele de sticlărie veneţiene au fost mutate în insula Murano. La mijlocul secolului al XVII-lea o oglindă veneţiană cu ramă de argint era cam de 20 de ori mai scumpă decât un tablou a lui Rafael.

Franţa a reuşit să afle secretul păstrat cu strasnicie timp de aproape 5 secole de veneţieni.

In scurta vreme, fabricile de oglinzi iau extindere şi în alte ţări, ca Anglia, Germania, etc. Procesul chimic de acoperire a sticlei cu argint metalic a fost descoperit în secolul al XIX-lea

Când arhitectura europeană a trecut de la stilul gotic, auster, la cel baroc, fastuos, oglinzile de mari dimensiuni au fost solicitate tot mai mult sa orneze pereţii palatelor şi locuintelor princiare, deoarece creau efecte optice deosebite.

Bineînţeles că au ţinut pasul cu moda vremii, mai încărcate sau mai simple, mai mari sau mai mici, în funcţie de gusturile din epocile respective. Foarte multe oglinzi de interior erau încadrate de rame mari, fastuoase. Începand cu 1754, ramele erau confecţionate din lemn aurit sau erau turnate in bronz, cu sau fara adaugiri de ghips.

Astfel oglinzile au devenit  adevărate opere de artă prin decoraţiile cu care erau încadrate.

Cu timpul, au fost folosite şi în arta aplicată, fiind pictate de maeştri ai penelului.

(Cf.  Sabine Melchior Bonnet, „Istoria oglinzii”, 2003)

 

...în Bucureşti

Este foarte posibil ca primele oglinzi să fi fost importate din vestul Europei, împodobind palatele domneşti şi cele princiare. Cea  mai impozantă dintre acestea se găseşte în Palatul Sutu astfel plasată încât invitaţii la sindrofiile de aici îşi puteau vedea imaginea în timp ce urcau scările monumentale.

Desigur, odată cu ridicarea păturii burgheze, mulţi dintte reprezentanţii săi au ţinut să-şi împodobească locuinţele cu oglinzi provenind desigur din import.

Deosebit de preţuite erau ramele oglinzilor confecţionate din metal, cristal sau lemn cu diferite motive.

De o  preţuire deosebită se bucurau aşa-numitele oglinzi de mână nelipsite din budoarele oricărei femei cu pretenţii.

În tot cazul, la ora actuală oglinzile sunt unul dintre articolele cel mai des întâlnite în magazinele de antichităţi şi târguri.

Că oglinzile de interior continuă să fie preţuite o dovedeşte faptul că există în Bucureşti numeroasae ateliere de recondiţionare şi de fabricare a oglinzilor.

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7612
Diferență: 0,0231
Ieri: 4.7601
Azi: 4.2560
Diferență: -0,4561
Ieri: 4.2755
Azi: 5.3976
Diferență: -0,1073
Ieri: 5.4034
Azi: 4.2429
Diferență: 0,1558
Ieri: 4.2363