• Leu / EUR4.7383
  • Leu / GBP5.3832
  • Leu / USD4.2016
Ziarul de Duminică

Casele Bucureştilor (XII). Savanţi, profesori, jurişti/ de dr. Alexandru Popescu

Casele Bucureştilor (XII). Savanţi, profesori, jurişti/ de dr. Alexandru Popescu

Autor: Dr. Alexandru Popescu

22 oct 2015 820

O altă categorie reprezentată substanţial pe lista caselor care au aparţinut unor personalităţi este aceea a intelectualilor aparţinând diferitelor categorii ale vieţii culturale şi ştiinţifice. Posibilităţile materiale care le-au permis să devină proprietari ai unor imobile, unele dintre ele impunătoare, cu reale calităţi arhitecturale, sunt semnificative pentru poziţia pe care reprezentanţii elitei intelectuale au dobândit-o în perioada de la sfârşitul secolului XIX şi primele decenii ale secolului următor. Întâlnim între aceştia personalităţi care s-au distins în domenii de activitate din cele mai diverse, de la naturalişti, matematicieni, filozofi, fizicieni, chimişti la astronomi, pedagogi, geografi, politologi etc. Numeroşi dintre ei au fost membri ai Academiei Române.

Uneori, casele unor reprezentanţi ai elitei intelectuale au devenit centre de iradiere culturală, spaţii de întâlnire, adevărate colocvii ale unor personalităţi ale vremii, cum este cazul casei lui Mircea Vulcănescu.

Nu dorim să prezentăm în culori idilice această situaţie, căci pot fi citate şi numeroase exemple de intelectuali de marcă care nu au avut acces la o situaţie materială care să le permită să devină proprietari ai unor imobile.

Din păcate, deşi prestigiul acestor intelectuali ar fi reclamat-o, sunt foarte puţine imobilele care au devenit „case memoriale”.

Există însă şi exemple de asemenea case care nu s-au bucurat de atenţia edililor oraşului, fiind pe cale de degradare (de exemplu, „Casa Clinciu”, „Casa Miclescu”) sau au fost „transformate” din interese imobiliare într-un stil cu totul neadecvat, cum este „Casa Spiru Haret”.

 

– Casa Dimitrie Brândză, str. Berthelot nr. 28-30, 1880

Dimitrie Brândză (1846-1895), medic, naturalist şi botanist român, membru titular al Academiei Române. A fondat Grădina Botanică din Bucureşti, care astăzi îi poartă numele. Casă de dimensiuni modeste, a fost realizată de arhitectul  N.C. Mihăescu, în perioada 1880-1920

– Casa Petre P. Negulescu, str. Spiru Haret nr. 8, 1886

Petre P. Negulescu (1872-1951), filozof şi om politic român, membru titular al Academiei Române (1936). Casa a fost construită după planurile arhitectului George Mandrea. Astăzi aici funcţionează Institutul de Cercetări Politice din cadrul Universităţii Bucureşti.

– Casele Bacaloglu, str. Popa Soare, 1887

Emanoil Bacaloglu (1830-1891), fizician, chimist şi matematician român, profesor de fizică la Universitatea Bucureşti şi membru titular al Academiei Române din 1879.

– Casa Dimitrie Petrescu, Calea Griviţei nr.115-11, sec. XIX , agronom.

– Casa Gheorghe Tiţeica, str. Lupu Dionisie nr. 80, sfârşitul sec. XIX

Gheorghe Ţiţeica (1873-1939), matematician şi pedagog român, profesor la Universitatea Bucureşti şi la Şcoala Politehnică, membru al Academiei Române şi al mai multor academii străine. Casa este frumoasă în simplitatea ei, cu intrarea acoperită printr-un balcon susţinut de console metalice, ancadramente cu linii clare în jurul ferestrelor.

– Casa Ştefan Minovici, str. Popa Rusu nr. 24, sfârşitul sec. XIX

Ştefan Minovici (1867-1935), chimist. Interior cu bogată decoraţie eclectică.

– Casa Grădişteanu-Ghica, str. Iorga Nicolae nr. 1, sfârşitul sec. XIX

Petru Grădişteanu (1839-1921), publicist, om politic, membru de onoare (1883) al Academiei Române. Casa a fost construită de arhitectul Jean Berthet, care realizat mai multe imobile în Bucureşti. Ultimul proprietar al casei, înainte de naţionalizare, a fost fiul Mariei şi al lui Scarlat Ghika, Şerban Grigore Ghika (1882-1952). Faţadele clădirii sunt în stil renascentist. Imobilul este prevăzut cu plafoane casetate şi pictate, lambriuri, scări interioare monumentale, vitralii, precum şi bogate decoraţiuni exterioare.

– Casa Spiru Haret, str. g-ral Manu Gheorghe nr. 7, sfârşitul sec. XIX – prima jumătate a secolului XX

Spiru C. Haret (1851-1912), matematician, astronom şi pedagog cunoscut pentru organizarea învăţământului modern românesc din funcţia de ministru al Educaţiei, membru titular al Academiei Române. O casă simplă, parter şi etaj, cu o terasă care, sprijinită pe două coloane, acoperă peronul de la intrare, precedat de câteva trepte. Din 1941, a devenit Muzeul „Spiru Haret”. Casa a fost vândută şi lăsată în paragină de către noul proprietar. Ulterior, peste construcţia veche au fost adăugate două nivele moderne din metal şi sticlă.

– Casa Simion Mehedinţi, str. Racoviţă Dimitrie nr. 12, sfârşitul sec. XIX - prima jumătate a secolului XX

Simion Mehedinţi (1868+1962),  academician şi geopolitician. Construcţie în stil neoromânesc.

– Casa Robescu (Casa Scarlat-Ghica), str. gen. Berthlot  nr. 12, 1889

A.F. Robescu, profesor de matematică la Liceul „Matei Basarab“. Casa a fost proiectată de Ion Mincu în stil neoclasic.  Deşi puternic deteriorată, încă se mai văd decoraţiile exterioare, „brâul” în stil brâncovenesc („frânghia răsucită”). Până în 1901, aici a locuit magistratul Alexandru Scarlat Ghica (1837-1918). A fost donată Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, a găzduit o vreme liceul de artă „N. Tonitza“  şi atelierele unor artişti plastici.
 

– Casa Gheorghe Costaforu, Aleea Dealul Mitropoliei nr. 7,1894

Gheorghe Costaforu (1820-1876), politician, profesor şi jurist. Proiectul aparţine arhitecului francez J.E. D’Alfonce de St. Omer, în stilul franţuzesc al unui „hotel particulier” de la sfârşitul sec. XIX, cu registrul principal definit de tema ferestrelor de mari dimensiuni. În interior, tavanele încăperilor sunt decorate cu stucaturi, cadrele uşilor au frontoane sculptate, scara principală este pardosită cu marmură de culoare deschisă. 

– Casa Rosetti – Solesti, str. Povernei nr. 60, sfârşitul sec. XIX – prima jumătate a sec. XX

Theodor Rosetti-Solesti, fratele Elenei Doamna, soţia lui Alexandru Ioan Cuza, doctor în economie politică la München.

– Casa C. Miculescu, str. Spătarului nr. 3, sfârşitul sec. XIX – prima jumătate a sec. XX

Constantin I. Miculescu (1863-1937), fizician care a avut rezultate notabile în termodinamică şi optică.

– Casa Filitti, Calea Dorobanţi nr. 18, sec. XX

Ioan Constantin Filitti (1879-1945), istoric, jurist şi diplomat, membru corespondent al Academiei Române. Imobilul, cu o vastă terasă în faţă, adăposteşte Ambasada Croaţiei.

– Casa MiclescuŞoseaua Kiseleff nr. 35-37, 1900

Casa a aparţinut iniţial pictorului George Demetrescu Mirea care nu a mai avut bani să o termine. A fost cumpărată în 1904 de avocatul Jean Miclescu, un descendent al familiei boiereşti moldovene, care a dat bani pentru finalizarea construcţiei. Ulterior, imobilul a aparţinut până în 1948 generalului Radu Miclescu. Planurile pentru construcţia clădirii au fost realizate de Ion Mincu, în stil brâncovenesc. Era aproape unică în arhitectura ei, cu un turn ornat într-o parte, restul casei înconjurând un salon imens, atingând acoperişul. Grădinile erau foarte întinse. Tavanul a fost decorat cu picturi. Aici s-au filmat scene din pelicula „Felix şi Otilia”. În momentul de faţă în stare avansată de degradare.

– Casa Iorga, str. Buzeşti nr. 1, sfârşitul sec. XIX – prima jumătate sec. XX

Nicolae Iorga (1871-1940), istoric, profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Române. Savant de renume mondial, a avut o activitate ştiinţifică prodigioasă. În această casă savantul a locuit, între 1903-1908, cu chirie. În momentul de faţă, aici funcţionează un restaurant.

– Casa Ştefan şi D. Hepites, Bd. Lascăr Catargiu nr. 3, sec. XX

Ştefan Hepites (1851-1922), cercetător în domeniul metrologiei, meteorologiei, astronomiei şi seismologiei.

– Casa Dimitrie Gusti, str. Armindenului nr. 4, început sec. XX

Dimitrie Gusti (1880-1955), filozof, sociolog şi estetician, preşedintele Academiei Române (1944 -1946), ministru al Învăţământului, profesor universitar, considerat a fi creatorul sociologiei româneşti. Concepută ca donjon, casa a fost proiectată de Octav Doicescu.

– Casa prof. Nicolae Clinciu, Calea Plevnei nr. 54, prima jumătate a sec. XX

Profesorul Clinciu şi-a început cariera didactică în 1899 la gimnaziul „Gheorghe Lazăr”. Împreună cu Popa-Lisseanu, a întemeiat, în 1892, „Institutul de Băieţi Clinciu-Popa”, care, sub firma Liceul Francez-Român, a fost unul dintre aşezămintele de învăţământ de elită bucureştene, funcţionând timp de 24 de ani. În autobiografia sa, profesorul Clinciu declară cu mândrie: „Am construit casă în Bucureşti”. Realizată în anii primului deceniu al secolului trecut, această „gospodărie”, care conţine, în afară de clădirea centrală, încă una destinată servitorilor şi altor necesităţi, acoperă, în total, o suprafaţă apreciabilă de 1.210 mp. Clădirea centrală, cu parter şi etaj, cu aspectul elegant „belle époque”, are o terasă şi balcoane din fier forjat, împodobite cu ornamente de stuc. În general, face o impresie de echilibru. În momentul de faţă, casa necesită o restaurare.

– Casa Dissescu, Calea Victoriei nr. 196, 1910-1912

Constantin G. Dissescu (1854-1932), profesor universitar, ministru de justiţie. Casa a fost construită în două etape: prima – în 1860, corpul de pe Calea Victoriei, iar apoi, în a doua etapă, i-a fost adăugat şi corpul dinspre strada general Gh. Manu. La 1892 casa apare în proprietatea Mariei Lupu Bogdan. După ce a achiziţionat imobilul, i-a solicitat pe arhitecţii Grigore Cerkez şi Alexandru Clavel să transforme clădirea, fără a-i modifica structura. Lucrările s-au desfăşurat în anii 1910-1912. Edificiul se impune prin echilibrul proporţiilor sale şi, mai ales, prin elemente tradiţionale de arhitectură românească. După moartea lui Constantin Dissescu, casa a găzduit Institutul de Cultură Italiană (1933-1949), apoi Institutul Româno-Rus, până în 1956, devenind apoi Cămin al Institutului Politehnic. Datorită diverselor schimbări funcţionale, clădirea a suferit o serie de modificări şi amenajări. Din 1967, aici se află Institutului de Istorie a Artei „George Oprescu” al Academiei Române. Spaţiile interioare păstrează încă elemente din decoraţia imaginată de Grigore Cerkez.

– Casa Kalinderu, str. dr. Sion Vasile nr. 2 -4, 1906-1908

Ioan Kalinderu (1840-1913), jurist, silvicultor şi publicist, membru al Academiei Române. Între anii 1906-1907,  Ioan Kalinderu, colecţionar pasionat, a amenajat un muzeu de artă. Din 1914, printr-un act de donaţie, muzeul a revenit statului, adăpostind o colecţie impresionantă de obiecte reprezentative pentru arta medievalaă, arta tradiţională românească. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, clădirea a fost bombardată, iar o parte dintre colecţii au fost distruse. În imobilul aferent muzeului au funcţionat, de-a lungul timpului, Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu şi Uniunea Artiştilor Plastici. Din 2005 a trecut sub administrarea Muzeul Naţional de Artă al României. Iniţial era un ansamblu de patru imobile din care astăzi a rămas doar clădirea vechiului muzeu. Clădirile muzeului şi a reşedinţei Kalinderu aveau o decoraţie opulentă, basoreliefuri, statui şi teracote la exterior, picturi de mari dimensiuni pe pereţi, plafoane şi vitralii la interior. A fost renovată în bune condiţii.

– Casa Gheorghe Ţiţeica, str. Dionisie Lupu, sec. XX

Gheorghe Ţiţeica (1873-1938), matematician şi pedagog, profesor la Universitatea şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti, membru al Academiei Române şi al mai multor academii străine.

– Casa Petrescu Comnen, Bd. Lascăr Catargiu nr. 58, prima jumătate a sec. XX

Nicolae Petrescu-Comnen (1881-1958), diplomat, a reprezentat România la Berna, la Berlin, apoi la Roma; a îndeplinit funcţia de  ministru de Externe. Casa  se află într-o avansată stare de degradare. Alături se afla casa diplomatului Raoul Bossy.

– Casa Ion Bogdan, Calea Dorobanţilor nr. 58, sec. XX

  Ioan Bogdan (1864-1919), istoric, editor de documente slave.

– Casa Nae Ionescu, Bd. Ion Ionescu de la Brad nr. 4, 1938

A fost construită, după planurile lui G.M. Cantacuzino, de către industriaşul Nicolae Malaxa pentru prietenul sau, filozoful Nae Ionescu, care a locuit şi a murit aici, în 1940. După moartea sa, vila a fost reşedinţa mareşalului Ion Antonescu. În această clădire au avut loc câteva şedinţe ale Consiliului de Miniştri în timpul războiului.

– Casa Neniţescu, str. Şcoalei nr. 8, prima jumătate a sec. XX

Costin D. Neniţescu (1902-1970), chimist român, fondatorul şi promotorul unor ramuri noi ale chimiei, membru al Academiei Române.

– Casa Mircea Vulcănescu, str. Popa Soare nr. 16, 1929

Mircea Vulcănescu (1904-1952), economist, filozof, publicist, sociolog, profesor. Această casă a găzduit reuniuni ale unora dintre cele mai proeminente personalităţi culturale şi artistice ale vremii.

 

Fotografiile de actualitate aparţin autorului

Etichete:

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7383
Diferență: -0,1433
Ieri: 4.7451
Azi: 4.2016
Diferență: -0,1995
Ieri: 4.2100
Azi: 5.3832
Diferență: -0,3923
Ieri: 5.4044
Azi: 4.1734
Diferență: -0,0216
Ieri: 4.1743