• Leu / EUR4.7228
  • Leu / GBP5.3006
  • Leu / USD4.1899
Ziarul de Duminică

Casele Bucureştilor (XXXIX). Blocuri noi/ de dr. Alexandru Popescu

Autor: Dr. Alexandru Popescu

5 mai 2016 90

Contribuţii proprii

Apariţia şi dezvoltarea, chiar „explozia” construirii de blocuri de locuinţe a fost un fenomen normal în dezvoltarea arhitecturii oraşelor la nivel global.

România şi capitala sa s-au integrat în acest proces în condiţii şi cu contribuţii proprii. După ce, în perioada de la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor, au apărut şi s-au înmulţit imobilele înalte, blocurile, în cea interbelică acest proces s-a intensificat, punându-şi amprenta asupra peisajului mai ales a zonei centrale a Bucureştilor. Există unele opinii după care capitala României s-a înscris între oraşele europene în care construcţia de blocuri este substanţial reprezentată nu numai în ceea ce priveşte numărul, ci şi calitatea, aspectul lor. Într-adevăr, Blockhous”-uri, ca să folosim termenul care a circulat în epocă, au fost realizate în stiluri consacrate, de la cel cubist la Art deco, cu note proprii datorate celor mai reprezentativi arhitecţi ai vremii.

Acest proces a continuat şi în perioada de după cel de al Doilea Război Mondial când şi-au făcut apariţia acea categorie de construcţii care, cu un termen generic, poate purta denumirea de „blocuri noi”, cu două etape: până la 1989 şi după acest an.

        

„Blocuri comuniste”?

Considerăm această denumire adesea folosită pentru a desemna construcţiile realizate în perioada 1960-1989 drept restrictivă, dat fiind, că, în contextul politic al perioade, acestea au reprezentat rezultatul unui efort în care au fost antrenate diferite pături ale populaţiei şi specialişti de marcă, constituind, în ultimă instanţă, o necesitate economică şi socială, care a fost caracteristică în perioada postbelică şi altor state. Sigur, rezultatele, calitatea şi stilul în care au fost acestea ridicate poate antrena discuţii, dar, în ultimă instanţă, „blocurile noi” fac parte din istoria contemporană a ţării.

Perioada de după 1944 a adus cu sine o intensificare fără precedent, o adevărată „explozie” a construirii de blocuri. Procesul poate fi constatat şi în alt oraşe europene, fiind datorat crizei de locuinţe de după război, dar şi dezvoltării economice, mai ales industriale a oraşelor. În ceea ce priveşte Bucureştii caracteristică a fost apariţia unor întregi „cartiere de blocuri noi”, amplasate în locul fostelor cartiere mărginaşe, dar şi în preajma Capitalei.

Numeroase blocuri, cvartale, întregi cartiere au fost construite în perioada anilor 1960-1980. De fapt, ele erau destinate să înlesnească transferul de populaţie, deci să adăpostească numărul deosebit de mare de persoane implicate în procesul forţat  de industrializare.

Într-adevăr, dezvoltarea rezidenţială a Capitalei în perioada regimului comunist  a fost strâns legată de extinderea marile platforme industriale, ceea ce a necesitat o mare cantitate de mână de lucru, provenită de la sate  după ce majoritatea terenurilor au fost colectivizate, în anii 1950 şi 1960. Este probabil unul dintre cele mai mari proiecte sociale din Europa, care a dublat populaţia Capitalei în mod forţat în numai cinci decenii.

Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în perioada 1971-1980 au fost date în folosinţă 2.938 de blocuri de locuinţe, cu 65% mai mult decât în deceniul anterior. În anii 1980 au fost finalizate 2.653 de blocuri.

Recensământul din 1992, care se referea desigur la construcţia de blocuri din perioada anilor 1960-1989, înregistra în Bucureşti un număr de 109194 blocuri, cu 760.751 apartamente.

 

O cronologie

Investigaţii statistice recente arată că există 3 categorii de blocuri construite  începând din 1960, când se poate spune că a început „campania” de dezvoltare a acestora, până în 1989.

- Blocurile construite înainte de 1970 în unele zone din interiorul oraşului (cum este cartierul Floreasca), în general cu un număr redus de etaje, într-un stil apropiat de „stilul sovietic”, aşa cum s-a concretizat el şi în alte construcţii ale Capitalei („Casa Scânteii”).
Multe dintre ele au fost serios deteriorate de cutremurul din 1977 si, în plus, ele şi-au atins sau chiar au depăşit perioada de folosinţă planificata.

- Blocurile construite la sfârşitul anilor 1960  pînă în 1977. Calitatea acestor construcţii este superioară celor realizate în perioada anterioară, dar cele mai multe ori, ele au fost concepute într-un „stil STAS”, ceea ce a dus la o uniformizare a peisajului arhitectural al Capitalei. Din această perioadă datează „blocurile turn” cu 10 etaje construite în diferite cartiere ale Bucureştilor. Şi aceste construcţii  vor atinge în curând limita maxima a „duratei de viaţă”.

- Blocurile construite după 1977,  în special după 1980, au fost realizate după standarde mai stricte pe care România le-a implementat după cutremurul din 1977. Aceste blocuri adăpostesc o bună parte a populaţiei oraşului, sunt cele mai căutate şi în momentul de faţă de anumite categorii sociale. Timpul şi-a pus însă amprenta şi pe ele, mai ales faţada lor prezentând un grad avansat de degradare, ceea ce dă unor întregi cartiere un… „aspect trist”.
 

O hartă a „blocurilor noi”

Printre primele mari cartiere de blocuri din Bucureşti este „Titan” care a ajuns cel mai mare "ansamblu rezidenţial" din Capitală, cu circa 200.000 de locuitori.

În paralel au fost începute de asemenea lucrările pentru cartierele „Drumul Taberei” şi „Militari”,  „Berceni” , privite pe atunci ca un ansamblu întreg.

De fapt, toate aceste cartiere erau ca nişte oraşe-satelit, limitrofe ale oraşului, punând probleme dificile în ceea ce priveşte legătura dintre ele şi zonele centrale, ceea ce a făcut necesară construcţia metroului, fără ca aceste dificultăţi să fie rezolvate de transportul în comun, până în ziua de astăzi.

În fine, prin demolări într-o serie de zone mărginaşe ale oraşului, s-au dezvoltat cartierele Giurgiului, Iuliu Maniu, Colentina (22.000 apartamente), Rahova (18.000 de aparamente) sau Calea Moşilor. Cele mai multe apartamente au fost făcute pe şoseaua Pantelimon şi străzile adiacente, unde au fost construite circa 27.000 de apartamente după 1977.

În fine, o ultimă zonă în care, în anii 1980, s-au construit blocuri noi de mari dimensiuni este aceea în care a fost demolat cartierul Uranus, de-a lungul „Bulevardului Victoria Socialismului (actualul „Bulevard Unirii”) care porneşte de la „Casa Poporului” (actualul Palat al Parlamentului) şi, sub diferite denumiri, traversează Piaţa Alba Iulia până la Piaţa Muncii. Realizarea acestei construcţii şi a arterei de-a lungul căreia se află, a avut loc în intervalul 1983-1990, ele adăpostind 15.000 de apartamente.

 

Perioada actuală: „Blocureşti”

...este denumirea pe care cineva propunea să fie atribuită Bucureştilor datorită „ofensivei” acestor forme de construcţii după 1989.

După 1990, au fost continuate pentru o perioadă proiectele începute şi nefinalizate de regimul comunist, după care a urmat o perioadă de mai bine de zece ani de "linişte" pe piaţa rezidenţială. „Agitaţia” a reînceput odată cu perioada de „boom imobiliar”, determinat în mare măsură de faptul că o bună parte a populaţiei oraşului nu dispunea de locuinţe proprii.

Într-adevăr, dacă, în intervalul 1991-1999, au fost ridicate doar 800 de blocuri, doar în perioada 2005-2011, au fost realizate 41.000 de locuinţe noi în 50 de ansambluri rezidenţiale.

Desigur, acestora li se adaugă blocurile ridicate pentru a adăposti sedii de firme şi bănci.

În ceea ce priveşte blocurile de locuinţe, există două categorii:

- blocurile de locuinţe ridicate în interiorul oraşului, de cele mai multe ori pe terenuri rezultate din demolări, cele mai multe având aspectul unor „blocuri turn”;

- grupuri de blocuri de locuinţe răspândite în diferite zone ale oraşului, inclusiv în cele limitrofe şi în judeţul Ilfov, în cadrul aşa-numitelor „zone rezidenţiale”.

Primele proiecte cu peste 300 de apartamente din Bucureşti finalizate în anii 2000 au fost în zonele „Quadra Place” din Militari şi „Central Park” de lângă circul Globus. Ulterior, au mai fost făcute o serie de proiecte de dimensiuni chiar mai mari, printre care „Răsărit de Soare”, „Asmita Gardens”, „InCity Residences” sau „Doamna Ghica Plaza”.

Între aceste „ansambluri” cu locuinţe ceva mai ieftine se numără „Militari Residence” (1.800 de unităţi), „Confort City” (1.680 de unităţi) şi „Răsărit de Soare” din Titan (988 de unităţi)

În schimb, în alte zone s-au construit blocuri de locuinţe mai scumpe, cum sunt cele din zonele „Residenz”, „Metropolis”, „Cartierul Latin”, „Primăvara Ghencea”, „Băneasa”. De remarcat că, în graba de a da în exploatare aceste blocuri, dezvoltatorii nu s-au preocupat de racordarea lor la reţelele de apă şi electricitate şi la asigurarea de mijloace de transport în comun.

În ciuda „ofensivei blocurilor noi”, potrivit unei statistici publicate de „Ziarul Financiar”, cea mai mare parte a populaţiei Capitalei, circa 80%, trăieşte în continuare în blocurile construite în perioada dinainte de 1989, precum Colentina sau Pantelimon.

Şi totuşi, se poate afirma că, potrivit unui material apărut în aceeaşi publicaţie la 20.12. 2011  („Harta celor mai mari 50 de ansambluri rezidenţiale: În ce zone din Bucureşti au fost construite 20.000 de locuinţe noi în ultimii ani”), „blocurile noi” de diferite categorii au modificat în mod substanţial peisajul arhitectural al Bucureştilor.

 

Câteva „recorduri”

Ridicarea  „blocurilor noi” a adus cu sine şi o serie de „recorduri”, în special în ceea ce priveşte înălţimea construcţiilor.

Multă vreme, cea mai înaltă construcţie din Capitală a fost „Palatul Telefoanelor”: 52,5 m, (construit în 1933).

Ulterior, acest „record” a fost depăşit de „Casa Scânteii” (actuala „Casă a presei libere”): 91, 6 m (construită în perioada 1952-1956) şi de „Blocul Intercontinental” (1967-1970): 87 m (1967-1970)

Dar aceste „recorduri” au fost cu mult depăşite de „blocurile noi”, în primul rând de acelea destinate spaţiilor de de birouri (sedii de firme): „Floreasca City Center Sky Tower”: 137 m. (2012); „Tower Center International”: 106 m. (2007); BRD Tower: 87 m. (2003).

În cea ce priveşte blocurile rezidenţiale (de locuinţe), cel mai înalt este „Amita Gardens” turnul T3: 92,3 m. , 24 etaje (2003).

Este oare de aşteptat ca, în perioada următoare, şi aceste „recorduri” să fie depăşire?

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7228
Diferență: 0,0805
Ieri: 4.7227
Azi: 4.1899
Diferență: 0,0286
Ieri: 4.1833
Azi: 5.3006
Diferență: -0,5702
Ieri: 5.3016
Azi: 4.2095
Diferență: -0,0617
Ieri: 4.2120