Ziarul de Duminică

Casele Bucureştilor (XXXVIII). Dispărute (VI): demolări după 1989/ de dr. Alexandru Popescu

Casele Bucureştilor (XXXVIII). Dispărute (VI): demolări după 1989/ de dr. Alexandru Popescu

Galerie foto

Autor: Dr. Alexandru Popescu

28.04.2016, 23:41 203

„Mă tem că multe case cu valoare istorică vor fi dărâmate”

…este temerea exprimată, în urmă cu câţiva ani, de profesorul Andrei Pippidi, unul dintre cei mai avizaţi specialişti în istoria Bucureştilor, fost preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

S-a îndeplinit această previziune?

În mare parte, răspunsul la această avertizare este pozitiv, dat fiind că şi în perioada de după 1989 au avut loc o serie de acţiuni de demolare. Nu ne referim la măsurile dedicate imobilelor aflate într-o avansată stare de degradare, care nu prezentau o deosebită valoare arhitectonică şi istorică, sau la acelea ce urmau să fie demolate, în urma unor studii competente, pentru a permite deschiderea unor noi artere ce trebuiau să înlesnească dezvoltarea edilitară a Bucureştilor, ci la „dispariţia”, adesea nejustificată şi în condiţii nu tocmai legale a unor case cu o vechime apreciabilă, unele de patrimoniu, ceea ce a presupus…

 

Scoaterea de pe Lista monumentelor istorice

…deci declasificarea unor imobile cu avize provenind de la diferite organisme al căror scop este chiar protejarea patrimoniului arhitectural, cum este Direcţia de Cultură a municipiului, sau cu aprobarea unor miniştri ai culturii. Atunci când au existat, (prea) adesea asemenea avize nu aveau o fundamentare suficientă, înscriindu-se în zona unor interese ale dezvoltatorilor care doreau să construiască în locul vechilor clădiri blocuri şi parcaje ce puteau aduce venituri substanţiale.

Alteori, asemenea demolări abuzive au avut loc în cadrul unor proiecte de anvergură, menite să optimizeze aspectul edilitar al oraşului, dar prin acţiuni pripite, cu ignorarea prevederilor legale, cum a fost…

 

Cazul magistralei Uranus

Într-adevăr, o amplă acţiune de demolare a avut loc cu ocazia construirii, începând din anul 2010, a Bulevardului Buzeşti – Berzei – Uranus. Aşa cum s-a menţionat în presă sau au afirmat o serie de specialişti şi unele ONG-uri, proiectul şi felul în care a fost derulat a stârnit numeroase controverse, chiar suspiciuni de ilegalitate, deoarece au fost demolate mai multe clădiri monument istoric. Au fost chiar cazuri în care Tribunalul Bucureşti a suspendat planurile urbanistice zonale privitoare la traseul Bulevardului Buzeşti-Berzei-Uranus, suspendând şi autorizaţiile de construire în baza cărora s-a construit tronsonul cuprins ]ntre bd. Dinicu Golescu şi Calea Griviţei. Primarul general de atunci, Sorin Oprescu, a afirmat că suspendarea autorizaţiilor nu mai afectează cu nimic lucrarea, aceasta fiind gata. Deci „politica faptului împlinit”…     

 

O legislaţie (adesea) eludată

Iniţial procedura privind obţinerea autorizării executării sau desfiinţării construcţiilor, deci a demolării lor, se găseşte reglementată în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată în Monitorul Oficial din 13.01.1997. Prevederile acestor acte normative au fost modificate şi completate prin Legea nr. 453/2001 şi alte legi şi norme de aplicare, cum este Ordinul nr. 1.943/2001.

În general, legislaţia prevede că executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare obţinute pe baza prevederilor legislative menţionate.

În ceea ce priveşte monumentele istorice, se prevede că statul garantează şi asigură protejarea lor, desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea lor fiind interzise, constituie infracţiuni şi se sancţionează prin lege.

S-ar părea că legislaţia este într-adevăr protectivă, dar, în realitate, au apărut o serie de procedee de eludare, „ocolire”, a sa. Una dintre ele are în vedere lipsa intenţionată a unor măsuri de consolidare şi întreţinere a unor imobile „de interes” din punctul de vedere a unor proprietari sau a unor dezvoltatori pe „mâna” cărora au încăput asemenea construcţii, până la degradarea lor totală, ceea ce face imposibilă renovarea şi deschide calea pentru ridicarea în locul lor a unor noi construcţii, „profitabile”.

Alteori, s-a ajuns la demolare datorită lipsei de mijloace a proprietarilor, care, în cele din urmă, în numeroase cazuri, şi-au cedat drepturile unor dezvoltatori ce au ignorat prevederile legale.

De altfel, chiar prevederile referitoare la autorităţile cu atribuţii în acest domeniu, deci de emitere a autorizaţiilor de demolare inclusiv a unor construcţii de pe Lista monumentelor istorice, sunt imprecise şi, în tot cazul, permisive, în emiterea lor fiind implicate diferite autorităţi, cu atribuţii nu suficient precizate: Ministrul Culturii, Direcţia de cultură a primăriilor şi altele. În cele mai multe cazuri, a fost ignorat avizul Ordinului Arhitecţilor din România sau, ceea ce este deosebit de grav, al Comisiei monumentelor istorice, abia recent fiind manifestată intenţia ca aprobarea acesteia din urmă să fie obligatorie.

Între timp însă o serie de clădiri de interes arhitectural şi istoric, unele de patrimoniu au dispărut şi…

 

Au devenit amintiri

În ceea ce urmează, vom oferi câteva exemple de asemenea imobile.

Pentru început ne vom referi la zona Calea Griviţei – Piaţa Matache – strada Berzei, unde, în vederea deschiderii magistralei Uranus, s-a deschis un adevărat „front de demolări.

– „Casa maură”, Piaţa Haralambie Botescu nr. 18, construită la sfârşitul secolului al XIX-lea

Realizată în stil eclectic, cu elemente decorative de influenţă orientală. Primăria a demolat-o în 2013, într-o singură noapte (!), deşi clădirea făcea parte din monumentul istoric de tip ansamblu „Calea Griviţei”, deci era şi ea monument istoric conform Planului Urbanistic Zonal al acestei zone.

– Casă str. Berzei nr. 89 

A fost demolată încă din 2011, în condiţii cel puţin „ciudate”, casa fiind mai întâi vandalizată, chiriaşii neavând posibilitatea să îşi evacueze lucrurile.

În afară de aceste imobile, în zona amintită au mai fost demolate o serie de obiective de interes arhitectural şi istoric: „Piaţa Matache Măcelaru”, Hotelul Marna, care i-a adăpostit de Mihai Eminescu şi Veronica Micle, clădirea în care se afla cinematograful Marna şi multe altele. În tot cazul, deşi se promisese că clădirile de pe partea stângă a străzii Berzei venind dinspre Piaţa Victoriei vor fi reabilitate, ele se află în continuare într-o avansată stare de degradare.

Dar şi în alte zone ale Capitalei, inclusiv în cele centrale, au avut loc asemenea demolări abuzive, ca urmare a abandonării unor clădiri până la degradarea lor totală.

– Casă strada Visarion nr. 8

Era unul dintre imobilele faimoase ale Bucureştilor, fiind construit după planurile renumitului arhitect Ion D. Berindei. După ce proprietarii au încercat să demoleze această clădire, autorităţile au intervenit şi au oprit lucrările care se desfăşurau ilegal. Casa a fost lăsată mai bine de 10 ani în paragină, până a dispărut, furată bucată cu bucată, rămânând din ea doar faţada. În locul ei ar putea apărea o clădire nouă cu patru etaje.

– Casă strada Povernei nr. 2, construită în 1889

Proiectul a aparţinut cunoscutului arhitect Luis Blanc pentru generalul Gheorghe Adrian, fost Ministru de Război. În locul acestui imobil s-a ridicat un complex de birouri.

– Casa monseniorului Vladimir Ghika (vila dr. Patzelt), str. Cristian Tell nr. 16-16A, construită după 1890

Potrivit informaţiilor oferite de doamna Silvia Colfescu, clădirea a fost ridicată „în stil academist de sorginte neoclasică, într-o grădină de proporţii destul de generoase. Îmbinarea fericită a volumelor, modul plin de armonie în care au fost concepute arhitectura şi decorul clădirii fac din ea un frumos exemplu de locuire urbană civilizată”
Aceste calităţi nu au împiedicat începerea demolării clădirii, în locul ei  urmând să fie construit un bloc de cinci etaje.

– Casă str. Anton Pann nr. 29

Având o vechime de peste 100 de ani, imobilul este în curs de demolare, cu aviz de la ministerul Culturii, deşi făcea parte din zona protejată Labirint, zonă care trebuia conservată ca atare, având grad maxim de protecţie. Anterior, construcţia a fost lăsată în paragină, aceasta ajungând într-un stadiu avansat de degradare.
 

–Vilă  str. Monetariei nr. 6, sfârşitul  secolului XIX – prima jumătate a sec. XX

Deşi figura pe Lista monumentelor istorice, clădirea a fost demolată, în locul ei ridicându-se un bloc.

– Casa Delavrancea, bd. Aviatorilor nr. 92

A fost realizată după planurile arhitectei Henriette Delavrancea-Gibory. Construcţia reprezenta o transpunere a stilului de la Balcic în Bucureşti, în locul ei ridicându-se, bineînţeles, un bloc impunător.

– Casa prinţului Cantacuzino, Gutenberg nr. 3

Fosta „Casă Verde”, sediu al mişcării legionare. Condiţiile în care a fost distrus acest imobil a declanşat o anchetă a Poliţiei.

Pe lista cuprinsă în raportul „Bucureşti, un dezastru urbanistic”, dat publicităţii de „Asociaţia Salvaţi Bucureştiul” încă în 2008, sunt menţionate şi alte imobile demolate:

– Casă  str. Traian nr. 244, sfârşitul secolului XIX

– Casă Str. Delavrancea nr. 45

În locul ei s-a ridicat un bloc.

– Casă Str. Cobălcescu nr. 25

–Casă Str. Regina Maria nr. 13, construită în 1903

Demolată în 2006 pentru a face loc unui imobil P+10

 

Continuă demolările?

Deşi în ultima vreme s-au înmulţit măsurile care vizează protejarea caselor cu importanţă de patrimoniu, mai ales prin stoparea scoaterii lor de Lista monumentelor istorice, ca şi a altor imobile care prezintă un anumit interes istoric, mai există încă tentative de demolare a acestora în vederea construirii unor blocuri.

Ne-o demonstrează cazul recent al demolării unui imobil de pe str. Traian nr. 224, din zona protejată Armenească. Imobilul fusese construit în 1901, fiind caracteristic caselor de negustori ridicate în zonă în cursul secolelor XVIII-XIX şi, până la un moment dat, se prezenta intact, fără intervenţii. Ulterior însă a fost lăsat să se degradeze şi a fost demolat în vederea construirii unui bloc cu cinci etaje.

Condiţiile în care s-a luat această măsură sunt cel puţin… „ciudate”. Aşa cum ne informează presa, la un moment dat, potrivit unui Plan Urbanistic de Detaliu, despre care nu se ştie dacă a fost aprobat, în ianuarie 2016, Primăria sectorului 2, condusă pe atunci de Onţanu (în momentul de faţă urmărit penal !), a emis totuşi autorizaţia de demolare. Se pare că de data aceasta Primăria Capitalei a sesizat organele de urmărire penală, dar aceasta nu va mai putea împiedica trecerea şi a acestei case, în mod iremediabil, în amintire…

 

Fotografiile îi aparţin autorului

AFACERI DE LA ZERO