Grafica românească 2014
Romania Graphic Art 2014
Uniunea Artiştilor Plastici din România
Texte de Marin Gherasim şi Ioan Cuciurcă. Traducere in limba engleză – Vlad Russo. Albumul este catalogul recentului Salon de grafică românească, desfăşurat în două săli de expoziţie bucureştene. Comitetul de selecţie al expoziţiei – Ioan Cuciurcă, Ioana Andrei, Olimpiu Bandalac, Radu Vasile Igazsag, Aurel Pătraşcu. Argument – Ioan Cuciurcă. Cuvânt-înainte – Marin Gherasim.
Publicăm mai jos argumentul intitulat „Continuitate şi diversitate”:
Privind simeza: optzeci de artişti şi 155 de lucrări. Acesta este rezultatul selecţiei din acest an pentru cea de-a patra ediţie a expoziţiei Grafica Românească. O creştere semnificativă a numărului celor înscrişi, de unde şi numărul mai mare al celor admişi precum şi al lucrărilor selecţionate. Artiştii provin din 24 de centre artistice din ţară, dar şi din Germania, Italia şi Ungaria, lărgind aria geografică şi spaţiul cultural al Salonului.
Juriul, alcătuit din nume afirmate şi consacrate ale genului, s-a focalizat pe valoarea artistică, plastică şi expresivă intrinsecă a lucrărilor, pe creativitate şi pe coerenţa mesajului. O primă constatare: lucrările folosesc tehnici foarte diverse şi cumva în continuarea tendinţelor din ediţiile anterioare. Dominante sunt tehnicile mixte, aşadar lucrările unicat. Tehnicile de multiplicare clasice, consacrate (gravura în metal, litografia, xilogravura sau serigrafia) ocupă un loc secundar. Locul lor este preluat de noile tehnici în care placa de gravură este înlocuită cu fişierul electronic, iar dalta de gravură de sofisticatele programe de prelucrare, editare sau concepere a imaginii, deşi acestea sunt încă, la noi, în perioada adolescenţei. De multe ori, tehnicile clasice, vechi interferează cu cele moderne în aceeaşi lucrare. Suportul clasic, hârtia, este înlocuit uneori de materiale noi cum ar fi plasticul, plexiglasul sau voalul textil.
Diversitatea tehnicilor, toate sub sigla graficii, diversitatea temelor abordate, modalităţile diferite de abordare, specifice fiecărui artist, dau expoziţiei o diversitate tulburătoare, reconfortantă şi creatoare. De aici aprecierile, dar şi reţinerile, voalat sau direct exprimate, la adresa manifestării. Expoziţia pune în discuţie raportul dintre unicat şi multiplu, dintre producere şi reproducere, modul în care este codificat şi decodificat mesajul operei. Dominarea tehnicilor mixte poate fi explicată probabil şi prin modul în care consumatorul de artă se raportează la tehnicile artistice, prin modul în care galeriile de artă promovează grafica aflată sub semnul unicatului sau al lucrărilor multiplicabile. Acestea din urmă, multiplicabilele, mai ieftine, au o mai largă arie de penetrare, faţă de o lucrare unicat ce închide un cerc mai restrâns.
Alergică, după ani şi ani, la teme aniversare, evocatoare, circumstanţiale sau formale, această expoziţie este o invitaţie de a fi tu însuţi, de a-ţi dezvolta propriul tău univers tematic şi expresiv, sub bolta gândurilor şi a trăirilor, a sensibilităţii proprii fiecăruia. Aceasta este «tema» ei – nedeclarată, dar subînţeleasă: un cadru generos de exprimare a libertăţii artistice.
La fel de importantă este bogăţia rezultată din dialogul dintre generaţii, vârsta fiind doar o barieră biologică, nu şi de creaţie. Expoziţia dă vizibilitate artiştilor cunoscuţi, dar şi celor aflaţi la început de drum care merită a fi descoperiţi şi stimulaţi. Sunt artişti tineri care nu au ratat nici ediţiile anterioare, având astfel şansa de a deveni vizibili dincolo de aria locală.
Dominată în bună parte de figurativ, de figura şi fiinţa umană, fără ca alte tipuri de exprimare – nonfigurativul, abstractul liric sau geometric – să lipsească, expoziţia reflectă lumea diversă, dinamică, agitată, uneori agasantă, puternică, dar şi fragilă, neliniştitoare, dar şi tensionată în care trăim. Clasic, grafica era cunoscută prin primatul liniei, al desenului, ca urmare a constrângerilor tehnice. Limitată la o gamă cromatică restrânsă, de multe ori asociată cu exprimarea în alb-negru, sau monocrom, bariera aceasta a fost ruptă de noile tehnologii, de uşurinţa imprimărilor contemporane. Dar, ieşită din constrângerile tehnice vechi, grafica contemporană rămâne totuşi în mentalul colectiv încă tributară unei concepţii care a făcut până acum istorie – linie, culoare discreta, intimism, formate de mici dimensiuni. Dialogul dintre vechi şi nou continuă stimulativ, culoarea câştigând din ce în ce mai mult teren, odată cu o vădită creştere în suprafaţă a lucrărilor.
Uşurinţa captării imaginii precum şi a transmiterii informaţiilor şi imaginilor au un mare impact – care va fi tot mai mare în viitor – asupra vizualului, asupra mediilor artistice, asupra actului de creaţie, asupra comunicării în general. Aşa cum ne bucurăm de frumuseţea şi plasticitatea liniei trasate de banalul baton de cărbune, de tuş sau de creion, de incizia dălţii sau a acului de gravură, de expresia liniei lăsate de muşcătura acidului în trupul metalului, ne putem bucura şi de expresia şi acurateţea impecabilă a tentei sau a liniei generate de pixelii noilor tehnologii.
Suportul clasic, hârtia, are şi ea rivali de temut. În lupta nedeclarată dintre hârtie şi ecran, ecranul câştigă din ce în ce mai mult teren, iar modul de scriere, de desenare a imaginii pe noua suprafaţă reclamă noi instrumente precum şi noi tehnologii, pe care viitorul le va dezvolta şi le va pune la dispoziţie în forme abia bănuite.
Un întreg repertoriu formal, liniile puternice sau rafinate, culorile, degradeurile, sfumato-ul din gravurile japoneze, pot fi regăsite cu uşurinţă în gradientul sau transparenţele generate de programele grafice. Astfel putem descoperi că între vechi şi nou, între clasic şi modern nu există o falie, o fractură, ci o subtilă şi permanentă comunicarea. Epoca inserează alte «glasuri», mai puţin evidente poate, dar care dau continuitatea şi consistenţa actului artistic contemporan.
Aflată la a patra ediţie, continuatoare a ediţiilor precedente, expoziţia îşi construieşte un drum din ce în ce mai vizibil. Artişti, critici, galerişti, consumatori de artă, sau studenţi pot descoperi aici nume, tehnici, tendinţe, dar şi un topos al întâlniri în aria vizibilului tăcut, dar grăitor, al graficii. Continuitatea este condiţia sine qua non pentru ca o manifestare să devină credibilă, cunoscută şi stimulativă, iar diversitatea, caracteristică a vieţii şi a lumii, condiţia pentru ca ea să fie o manifestare vie şi dinamică. Iată de ce le dorim regăsite pe amândouă în imaginea de ansamblu a Graficii Româneşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
