Orice carte, inainte de a fi o forma si un continut, e o ocupatie editoriala. Tot asa cum orice tablou, inainte de a fi un peisaj sau o compozitie, e o relatie intre pigmenti, linii si suprafete. Cand ia in mana o carte aratoasa, cititorul de rand se lasa sedus de infatisarea ei. Iar amatorul de albume de arta - mai ales de aceasta. Cand un editor ia in mana o carte cu look de obiect de lux, el inventariaza toti termenii ecuatiei si modul in care sunt rezolvati.
Pe plan local sau regional, termenii economici ai unor foarte ambitioase ecuatii blocheaza imaginatia financiara. Comertul mondial cu carti de arta - in care productia editoriala devine simpla fabricatie, obstacolele fiscale doar prilej de inginerii si ingeniozitati contabile, iar chestiunile continutului numai un pretext optic, mai aproape de clauzele publicitare decat de imperativele istoriei artei a creat CARTEA CARE ADUCE A CEVA FOARTE IMPORTANT, DAR NU E.
Ecuatia afacerii suna cam asa: Ce trebuie sa facem ca sa vindem repede in toata lumea un album aratos, despre un pictor faimos, la un pret de tiparitura populara, dar cu un profit comparabil cu al operelor literare, stiintifice sau interesand artele plastice cu succes maxim?.
Cu alte cuvinte, la ce termeni ai ecuatiei trebuie inginerit astfel ca atat pasionatul albumelor de arta, cat mai ales masa ignorantilor entuziasti sa-si umple casele cu coffee-books-uri, convinsi ca accesul la marea cultura le este daca nu garantat, macar confortabil mediat.
De cand e veacul, cartile mari par importante. Iar cele gigantice, cu atat mai mult. Albumele de arta masive sunt create pentru a fi admirate, frunzarite, imprastiate estetic pe masutele din living si pe noptierele din camerele pentru oaspeti. Aceste albume contin 10% carton, 90% hartie si tipar de Malayezia, 5% material stiintific, 60% imagini ce magulesc memoria culturala a privitorului, 15% luciu, 18% sacru onomastic, restul pana la 100% fiind castig net, ocolind cu gratie capcanele fiscului local sau regional. Bine, bine, veti zice, dar aceasta ecuatie nu se poate. Ecuatia, intr-adevar, e ca ornitorincul: n-are cum sa se poata. Dar cartile exista si mangaie vanitatile acute ale celor care se hranesc cu ideea ca instruirea se poate face si cu bilete de favoare. Daca au fost inventate ceasurile Rollex de 7 dolari, parfumurile Chanel de 3 dolari si blugii Levys second hand, cine i-ar putea impiedica pe industriasii multinationali de albume cu artisti celebri sa inunde piata cu albume la preturi ce sfideaza orice concurenta? Care om nu da zece dolari pe un Van Gogh legat in dermatin la buticarul de pe marginea trotuarului, cand la lansarea, din urma cu numai o jumatate de an, Van Gogh-ul pentru masuta de cafea costa 50?
Ca sa fiu sincer, si eu m-am repezit la cele mai groase carti cu cele mai mici preturi posibile - in primul meu voiaj la New York. Ca sa descopar, in scurt timp, ca transportul in Romania le tripla pretul. Mai zac si acum prin subsolurile unor case de prieteni.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
