Vă propun să pornim de la una din legendele de întemeiere din Bucovina care-i are eroi pe domnitorul Ştefan cel Mare şi pe îndrumătorul spiritual al acestuia, Cuviosul Daniil Sihastrul. Una dintre legende (culeasă de Şt. Teodorescu-Kirileanu în volumul "Ştefan Vodă cel Mare şi Sfânt. Istorisiri şi cântece populare", Focşani, 1903, Tipografia Aurora, p. 90) se referă la întâlnirea dintre domnitor şi îndrumătorul său spiritual. Legenda este intitulată "Ştefan Vodă şi turcii" (Teodorescu-Kirileanu p. 46-54). Rătăcind prin munţi, ca urmare a înfrângerii suferite în faţa turcilor, Ştefan "vede zarea unei lumini licărind prin crengile unor copaci". Nu ştim dacă povestaşul se referă cumva la o lumină supramundană. Răspunsul este mai degrabă negativ, vorbindu-se despre lăcaşul de retragere (care poate fi vizitat şi astăzi la Putna) al pustnicului Daniil. După ce găseşte chilia săpată în stâncă, domnitorul este supus la altfel de încercări. Pur şi simplu este testat, este "negociată" eventuala sa întrevedere cu Sihastrul. Bătrânul se preface a nu-l cunoaşte, îl obligă să se smerească: "Şi dacă întru adevăr eşti tu Ştefan Vodă, spune-mi ce cauţi prin aceste locuri pustii"? Domnitorul este obligat la maximă sinceritate, la o formă de spovedanie - îi vine greu să recunoască faptul că a fost înfrânt de duşmani. După ce mărturisirea este completă, testul nu se opreşte. Recunoaştem aici duritatea specific tradiţională a acestui gen de preparatio: "Asta nu-i cu putinţă, zi mai bine că eşti altcineva, iar nu Ştefan Vodă cel viteaz, şi-atunci mai degrabă te-oi crede şi ţi-oi da drumul înăuntru!". Pare că îndrumătorul "se joacă" cu ucenicul, încercarea devine foarte dură pentru nervii unui rege! Ştefan cel Mare declară dezamăgit că "de data asta norocul m-a părăsit şi acuma mă aflu unde nici nu m-am gândit!". Aşadar recunoaşte că a uitat de rolul determinant al ajutorului divin în lupta sa.
Suntem într-un punct nodal de revenire la Sursă. Fără a mai înţelege ce se petrece cu el şi cu regatul său, principele este nevoit a apela la cel care are puterea de a vedea lucrurile aşa cum sunt în realitate, dincolo de aparenţă. Ştefan "revine la contemplativul pur, care e distanţat de efortul războinic" subliniază cel mai important exeget al acestei legende, Pr. Andrei Scrima (în volumul "Experienţa spirituală şi limbajele ei", Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 346).
Din momentul în care este acceptat ca ucenic - odată încercările parcurse - este primit în chilie, iar iniţiativa nu-i mai aparţine conducătorului ţării. Domnitorul este la rândul său condus spre verticala (spirituală) de la care va putea avea o cu totul altă perspectivă. Primul pas este (aparent) fizic: "se suiră amândoi pe vârful stâncii în care era săpată chilia". Apoi, traseul şi procedura iniţiatică continuă surprinzător. Domnitorul este invitat să privească în sus şi este întrebat dacă vede ceva. La răspunsul său negativ este invitat să-l calce pe sihastru: "Calcă pe piciorul meu drept!" După ce se sfieşte să facă acest gest, în final principele răspunde îndemnului şi atunci începe "a vedea". Ochii spirituali i se deschid. Este un procedeu magic, şamanic, regăsit în fenomenologia religiilor. Ne amintim de relatarea lui Motovilov, biograful Sf. Serafim de Sarov, care a fost martor pe pielea sa al unei experienţe înrudite generată de atingerea duhovnicului. În cazul lui Ştefan este deocamdată un procedeu iniţiatic care-l ia prin suprindere pe ucenic, se sfieşte să-l facă. Sfială care este şi o continuare a preparării întâlnirii sacrului. Ulterior, în urma "călcăturii", discipolul primeşte instantaneu capacitatea de a vedea cu ochii spirituali. El descoperă nişte lumini lângă un copac (aflat, spune legenda, chiar pe locul actual al mănăstirii): "iar în copaciu văd arzând o mulţime de lumini".
Procedura continuă, Ştefan fiind întrebat dacă aude ceva. La răspunsul său negativ, este îndemnat să calce de această dată piciorul stâng al lui Daniil Sihastrul. Rezultatul instantaneu este acela că a început a auzi: "mai frumoasă cântare decât asta n-am mai auzit de când sunt". Neştiind ce sunt aceia care cântă, i se răspunde că sunt îngeri. Urmează îndemnului maestrului de a construi o mănăstire exact în acel loc, ceea ce va atrage, îi profeţeşte acesta, victoria împotriva tuturor duşmanilor.
"Acum Ştefan nu mai vede prin el însuşi, ci doar după ce a intrat în comuniune, în legătură organică cu contemplativul", notează profesorul Scrima. Regăsim "reprezentarea axei imuabile şi inatacabile a lumii sub forma clasică a unui copac" (Scrima 2008: 347). Cu alte cuvinte - apropiindu-ne totodată de şamanism - abia acum ascensiunea spirituală poate începe. Putem desluşi mai multe trepte de apropiere faţă de această ascesiune par excellence: preparerea, acceptarea, ascensiunea de ordin fizic (pe stâncă), atingerea prin călcătura pe piciorul maestrului...
Domnitorul află că templul există deja. Prin rataşarea la sacru, destinul său real şi al ţării revine la matca firească, alta decât cea închipuită la deznădejde. "Latura dreaptă are în genere, în culturile tradiţionale, o funcţie legată de vederea transmundană, cea stângă de acustica lumilor de dincolo, sunetul fiind relativ inferior faţă de revelaţia vizuală" (Scrima 2008: 347), subliniază hermeneutul. Faptul că îndrumătorul (duhovnicul) precizează despre cei ce cântă "Aceia nu sunt preoţi, ci îngeri" este considerat de profesorul Scrima o puternică evidenţiere a caracterului transmundan, sacru al locului depistat de Ştefan alături de Daniil Sihastrul.
Concluziile care se impun în urma meditaţiei la cele de mai sus trimit spre moştenirea şi transmiterea Tradiţiei. Domnul ţării este îndemnat astfel: "Pune gând la Dumnezeu să ridici mânâstirea chiar pe locul copacului acestuia". Această "punere de gând" către Tatăl ceresc, singurul factor determinant în realitate pentru economia luptelor principelui, este o altă modalitate de a prefigura ceea ce nu este rostit în text şi nici analizat de Pr. Scrima. Ne întrebăm pe bună dreptate de ce "atingerea" maestrului, contactul cu sacrul nu se produce în altă modalitate? O atingere cu mâna, pur şi simplu... - precum am văzut că se petrece în alte cazuri.
Răspunsul pe care noi îl dăm la întrebarea de mai sus este legat strict de această "călcătură" a maestrului de către ucenic - întâi a piciorului drept, apoi a celui stâng. Nu vom stărui asupra diverselor feluri de a păşi fie într-un templu, fie într-un dojo (spaţiu de practică zen) sau despre paşii practicaţi de diverse ordine iniţiatice. Pur şi simplu această călcătură parcă mai mult decât pe urmele maestrului, cât "întru" urmele sale, ne sugerează o splendidă imagine a transmiterii tradiţiei iniţiatice de la învăţător la ucenic. Precum ar merge în zăpadă unul pe urmele celuilalt, tot astfel par a începe urcuşul arborelui cosmic, ghidaţi de îngerii veşnic (în)cântători...
Dar acelaşi pasaj este o splendidă ilustrare şi răspuns la întrebarea: ce înseamnă a fi credincios? În lucrarea "Sensuri metafizice ale crucii", carte care cuprinde o serie de dialoguri între Anca Manolescu (ea însăşi o hermeneută a legendei sus-menţionate), Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu (Ed. Humanitas, 2007) găsim următorul pasaj aparţinând lui Andrei Pleşu: "În «Ieşirea» (33, 18-23), Moise îi spune lui Dumnezeu: vreau să te întâlnesc, arată-mi slava Ta! Fă ceva pentru ca vederea Ta să îmi fie cu putinţă! Şi El îi spune: maximumul ce pot face este ca tu să stai în crăpătura stâncii cu ochii acoperiţi, iar eu voi trece şi, numai după ce am trecut, poţi să mă vezi din spate. Grigore de Nyssa, în «Viaţa lui Moise», are o interpretare superbă la pasajul acesta în care spune: asta înseamnă credinţa, în fond. Înseamnă asumarea calităţii de urmăritor, următor şi urmaş: credincios e cel care merge în urmă, cel care merge pe urma cuiva. A vedea spatele înseamnă a fi în coloană, a fi în spatele Celui pe care îl urmezi." (p. 122).
Declarând că şi-a pierdut până şi norocul, domnitorul îşi regăseşte credinţa călcând pe urmele duhovnicului, a îndrumătorului său spiritual. A fi credincios înseamnă a face parte dintr-o Tradiţie în lăuntrul căreia, pe măsura aprofundării tainelor, păşirea pe urmele îndrumătorului devine sine qua non.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
