Se vor implini anul viitor 2050 de ani de cand a fost incendiata prima oara Biblioteca din Alexandria, in timp ce Ptolemeu al XIII-lea asedia orasul pentru a-i captura pe Cezar si Cleopatra.
La data sinistrului, biblioteca numara sapte sute de mii de volume. In termenii ultimului razboi din Balcani, distrugerea ei ar intra astazi in categoria pierderilor "colaterale".
Refacuta si din nou incendiata, parea ca destinul i-a fost definitiv pecetluit in urma cu 1600 de ani.
O stire de data recenta spune insa ca Biblioteca isi va redeschide portile la 23 aprilie 2002, cu ocazia Zilei Internationale a Cartii, exact pe locul unde a fost incendiata vechea biblioteca.
Vasta cladire, in forma de disc solar deschis catre Mediterana, va avea o capacitate totala de zece milioane de volume si va primi initial 400.000 de lucrari.
Desigur, nu va fi o simpla biblioteca, ci un complex cultural, cu un centru de conferinte, un planetariu, un Muzeu al atiintelor, unul al Manuscriselor si numeroase amfiteatre.
N-am deschis subiectul pentru vreo comparatie cu ce se intampla la noi in acest domeniu, ci pur si simplu fiindca, intr-o vreme care ameninta cu adunarea tuturor cartilor in biblioteci virtuale, mi s-a parut incredibila increderea unor persoane si institutii in cartea materiala - obiect care, pana mai ieri, se considera ca aduna cel mai mare continut in cea mai mica forma.
Sigur, Biblioteca din Alexandria nu va ignora cartea electronica dar, prin amplul ei recurs la trecut, este limpede ca urmareste sa racordeze mileniul trei la cele care l-au precedat, si asta recuperand intai trecutul si nu invers, cum procedeaza culturile de data mai recenta.
ai eu care credeam, impreuna cu Cioran dar nu numai, ca ne aflam la capatul Istoriei, ca omul e atat de plin de trecut, atat de sufocat de memorie, incat trebuie pur si simplu sa se descarce de istorie!
Ce bine ca acest sentiment nefast functioneaza numai la nivelul individului, nu si la cel al comunitatii, ale carei asteptari sunt in mare parte legate de trecut, de unde spera sa apara ceea ce, chiar daca n-a fost, a fost facut posibil.
Ce indeamna oare lumea, in aceasta vreme a globalizarii/uniformizarii careia numai de diferenta specifica nu-i pasa, sa se intoarca asupra propriului trecut si sa-l "reinstaureze" prin gesturi de felul celui care a dus la reconstructia Bibliotecii din Alexandria?
Simte oare organismul comunitar ca ii este amenintata identitatea si ca a venit timpul sa se apere (si) in acest fel? Sa fie valabila si la nivelul comunitatii propozitia lui A.I. Korsakov "Memoria unui om e tot ce sta intre el si haos"?
Sau e vorba, pur si simplu, si aici de politica?
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
