Philip E. Tetlock, Dan Gardner
Superprognoze
Arta şi ştiinţa predicţiei
Editura Litera
Traducere din limba engleză de Valentina Georgescu.
Cu toţii am avea de câştigat dacă am putea vedea în viitor, fie că este vorba de bursă, de politică, de lansarea unor produse sau, pur şi simplu, de planificarea unui meniu săptămânal. Din păcate, suntem, în general, nişte prognosticieni care lasă mult de dorit. Philip Tetlock şi-a dedicat 10 ani încercării de a înţelege motivele pentru care, totuşi, unii dintre noi au o putere reală de predicţie. Ce îi face pe aceştia să fie buni prognosticieni? Poate fi acest talent învăţat? Tetlock şi Gardner ne arată cum să învăţăm de la acest grup de elită. Împletind poveşti despre predicţii de succes (capturarea lui Osama bin Laden) sau eşuate (Golful Porcilor) cu interviuri luate unor personalităţi de rang înalt, de la David Petraeus la Robert Rubin, cei doi autori demonstrează că, pentru o prognoză bună, nu ai nevoie de computere puternice sau de metode secrete. Trebuie doar să ştii să aduni dovezi din diverse surse, să gândeşti probabilistic, să lucrezi în echipă, să ţii socoteala şi să fii dispus să-ţi admiţi greşelile şi să schimbi macazul.
„Superprognoze” oferă prima modalitate demonstrabil eficientă de îmbunătăţire a abilităţii noastre de prezicere a viitorului – fie că e vorba de afaceri, finanţe, politică sau de preocupări cotidiene –, devenind, prin aceasta, o lucrare modernă de referinţă.
Bestseller New York Times.
Philip E. Tetlock este profesor la University of Pennsylvania, ţinând cursuri de psihologie şi de ştiinţe politice şi la Wharton School of Business. Conduce împreună cu soţia lui, Barbara Mellers, Proiectul Bunei Judecăţi, o cercetare asupra prognozării desfăşurată pe mai mulţi ani. Philip Tetlock este şi autorul volumelor „Expert Political Judgment” şi „Counterfactual Thought Experiment în World Politics”, aceasta din urmă scrisă în colaborare cu Aaron Belkin.
Dan Gardner este jurnalist şi autorul cărţilor „Risk: The Science and Politics of Fear” şi „Future Babble: Why Pundits Are Hedgehogs and Foxes Know Best”.
Iată un fragment din volum:
Inconsecvent în mod consecvent
Una dintre multele realizari remarcabile ale lui John Maynard Keynes – cunoscut, în prezent, doar pentru activitatea sa din domeniul teoriei macroeconomice – este succesul lui ca investitor. Între sfârşitul Primului Război Mondial şi sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Keynes îşi administra propriile finanţe, cât şi pe ale familiei şi ale prietenilor, la care se adaugă două companii britanice de asigurări, diverse fonduri de investitii şi King's College, din cadrul Universităţii Cambridge. Când a murit, în 1946, Keynes era un om extrem de bogat, iar cei cărora le-a administrat finanţele au prosperat dincolo de orice aşteptări. Acest fapt ar fi un record impresionant în perioadă, dar timpurile de care vorbim nu au fost unele obişnuite. Economia britanică a stagnat în anii 1920. În anii 1930, întreaga lume a stagnat, instaurându-se Marea Criză economică. „Având în vedere faptul ca John Keynes făcea investitii în unii dintre cei mai problematici ani din istorie, profiturile lui sunt uluitoare!”, mentionează John F. Wasik, autorul unei carţi care abordează investiţiile lui Keynes.
Keynes era incredibil de inteligent şi de energic, ceea ce a contribuit, în mod cert, la succesul lui, însă, mai mult decât atât, era de o curiozitate ieşită din comun, pasionat să afle lucruri noi — un obicei datorită căruia îşi înnoia des mentalitatea. Şi o făcea cu dragă inimă. Într-adevăr, era mândru de disponibilitatea lui de a-şi admite, cinstit, greselile şi de a adopta convingeri noi, îndemnându-i şi pe ceilalţi să facă precum el. „E în regulă să ai şi momente când greşeşti, mai ales când greşeala e depistată rapid”, scria el în 1933.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
