• Leu / EUR4.7619
  • Leu / GBP5.4653
  • Leu / USD4.1988
Ziarul de Duminică

Cele 600 de numere ale Ziarului de duminică

Cele 600 de numere ale Ziarului de duminică

Autor: Stelian Turlea

13 apr 2012 274

Şase sute de numere înseamnă şase sute de săptămâni. Adică doisprezece ani. În urmă cu doisprezece ani, la Târgul de Carte Bookarest, de la sfârşitul lunii mai, se lansa Ziarul de duminică. Fără mare tam-tam. Între timp, ziarul s-a impus, întâi pe hârtie, apoi în varianta on-line, în ultimii trei ani. Reluăm în acest număr câteva fragmente din editorialele publicate la câteva momente aniversare. Oricare dintre ele şi toate la un loc pot apărea şi la acest număr 600.


"Un săptămânal de cultură are în genere o soartă ingrată. Aşteaptă subvenţii din partea unei instituţii a statului, ori a unei fundaţii sau, atunci când e un supliment, trăieşte pe seama publicaţiei-mamă, invidiat, chipurile, pentru traiul bun, dar permanent cu sabia deasupra capului. De obicei, parcursul are sincope, mecanismul se gripează, se opreşte, publicaţia sucombă, din felurite motive. Lumea agreează puţin publicaţiile de cultură şi încă şi mai puţin suplimentele culturale. Sunt şi situaţii în care toate acestea dispar, pentru că publicul doreşte ziarul, de care se ataşează. Dacă Ziarul de duminică a rezistat patru ani, înseamnă că publicul l-a dorit. Adică dumneavoastră, cititorii, pentru care ne străduim săptămână de săptămână. Cu enormă plăcere. (...)

Ziarul de duminică nu a schimbat nimic; doar şi-a sporit publicul. Unii spun că aceasta ar însemna închistare, aşa cum nu puţini continuă să fie nemulţumiţi de absenţa subtexteleor polemice. Adevărul, pe care nu obosesc să-l repet, de patru ani, este că Ziarul de duminică şi-a păstrat opţiunile şi direcţiile iniţiale, indiferent la critici: informaţie multă şi cuprinzătoare, din toate domeniile culturale, texte scurte, promovarea valorii, descreţirea frunţilor; peste toate, echidistanţă şi sinteză a polarităţilor. Pentru această publicaţie nu a existat dreapta şi stânga, ci doar cultură. Personalităţi care nu şi-au vorbit multă vreme convieţuiau pe aceeaşi pagină sau în acelaşi număr. Toate generaţiile. Ştim că prima reacţie a fost - şi continuă să fie - de neîncredere, de atentă monitorizare, de bănuieli a altor jocuri încă nedevoalate, până la urmă de (cum spunea un critic cunoscut) trufaşă condescendenţă. Dar, între timp, sute de oameni de cultură (scriitori, actori, regizori, compozitori, cântăreţi, istorici, oameni de ştiinţă, artişti plastici, academicieni) au fost intervievaţi, s-au confesat sau au scris în acest ziar. Tot ce a fost mai important în producţia literară a ultimilor patru ani, în spectacolele, concertele, producţia muzicală, expoziţiile ultimilor ani a fost reflectat în ziar. Toate înseamnă mii de pagini care sunt mărturie a culturii în aceşti ani de tranziţie. E puţin?"

(Din editorialul publicat la nr 200)

"Ziarul de Duminică a fost de la primul număr un hebdomadar nonconformist, tineresc şi vesel, cu o paginaţie uimitoare într-o mare de publicaţii mai degrabă terne - e meritul Danei Frăţilă, care a înţeles din prima clipă şi rostul, şi cerinţele acestui ziar, iar după ce a avut grijă de haina lui, a plecat definitiv pe meleaguri extrem de îndepărtate. O gazetă-supliment cultural al celui mai căutat ziar financiar, ai cărui cititori, se presupune mai scorţoşi, l-au îmbrăţişat fără rezerve, pentru că le aducea mai aproape o lume minunată. Pe toţi aproape i-a surprins asocierea unui săptămânal de cultură cu un ziar financiar. Dar la o analiză atentă, toate se explicau. Într-un ziar financiar găseşti informaţii economice, despre valute, burse, comerţ, piaţă în general. Trebuia să ne obişnuim cu ideea că şi cultura e o piaţă - a ideilor, a cărţilor, a tablourilor, a spectacolelor, a actorilor ş.a.m.d. Consumatorul de cultură are nevoie de informaţii bine structurate referitoare la această piaţă, are nevoie să i se ofere criterii valorice şi valori pentru acest domeniu.

Zece ani, adică peste cinci sute de numere, nu sunt mult la nivelul istoriei, dar pot fi, pentru viaţa oricărei publicaţii. În zece ani, un ziar îşi poate schimba formatul, conţinutul, publicul. Ziarul de duminică a schimbat un singur lucru, a trecut online, într-o vreme în care tendinţa se manifesta cam peste tot în lume. Dar şi-a sporit publicul. Eu, unul, sunt liniştit, cred că ne-am atins scopul, ne va judeca istoria literară, cândva."

(Din editorialul publicat la nr 500)

"În unsprezece ani - un grăunte la scara istoriei, enorm însă pentru vieţile noastre de muritori păcătoşi -, s-au întâmplat extraordinar de multe fapte culturale: cum spuneam şi altădată (şi nu mă sfiesc să reiau), au apărut şi au dispărut reviste culturale, au apărut şi au dispărut edituri, s-au publicat mii de titluri de cărţi în sute de mii de exemplare, s-au inaugurat ori s-au închis galerii de artă, s-au deschis ori au dispărut muzee, s-au vernisat mii de expoziţii, mii de spectacole de toate felurile au avut premiere, concerte de tot felul au adus pe scenă muzicieni faimoşi ori aproape neştiuţi, români şi străini, s-au degradat şi s-au inaugurat monumente, s-au succedat gale, concursuri, festivaluri, reuniuni, colocvii, târguri, s-au acordat premii, au răbufnit contestaţii, s-au iscat polemici care au dărâmat idoli sau idei sau, dimpotrivă, au sfârşit într-un fâsâit caraghios, au răsunat proteste ale condeierilor, cântăreţilor, actorilor, cercetătorilor, unii au preferat să-şi alăture doar semnăturile, să-şi mai amintească lumea de ei, alţii au ieşit în stradă, au răbufnit scandaluri legate de numiri în funcţii, de amestecul politicii în cultură, deturnare de fonduri sau spălare de bani, aprecieri pe criterii neaxiologice sau plagiate, despre al căror sfârşit n-a mai auzit nimeni, efemere genii au apărut şi au dispărut peste noapte, personalităţi care aveau ceva de spus au continuat să tacă, altele şi-au dat obştescul sfârşit, Dumnezeu să-i odihnească, s-au dat legi care au nemulţumit pe toată lumea, generaţiile au continuat să se războiască pentru pleava unor concepte, învăţământul a schimbat de câteva ori hainele, chipurile de reformă, curente literare s-au zbătut să se impună, impostori s-au străduit să ia caimacul unor sponsorizări, fenomene de prin alte părţi s-au insinuat rapid, speriindu-i pe tradiţionalişti, cuvinte tabu au pătruns în textele literare şi astăzi nimeni nu se mai oripilează, manelele au spart urechile celor delicaţi, dar lumea s-a obişnuit cu timpul şi le-a ignorat, pe muzica cultă continuă să nu dea nimeni niciun ban, răsună aceleaşi bocete despre viaţa grea a culturii, responsabili înţepeniţi prea mulţi ani în scaune pluşate n-au învăţat să facă proiecte cu care să obţină fonduri, s-au schimbat enorm de multe şi enorm de multe au rămas nemişcate, mai ales în mentalitate. Probabil mereu s-a întâmplat aşa în istorie, dar nouă evenimentele ni se par deosebite pentru că le-am trăit.

Despre toate acestea, Ziarul de Duminică a dat, mai mult sau mai puţin, seamă, în unsprezece ani, aşa cum şi-a propus în primul editorial. Toate acestea le ştiţi, dragi cititori. Ce intuiţi doar şi se cuvine să spun răspicat acum, este că nimic n-ar fi fost posibil fără truda, abnegaţia, puterea, perseverenţa unui grup de oameni, mai mic sau mai mare, după cum erau vremurile: o mână de colaboratori interni şi o altă mână de colaboratori externi, niciodată răsplătiţi cum se cuvine, niciodată lucrând pentru câştigul material asemenea pulberei de pe tobe. Mulţumită lor, nimic din ce a fost important, valoros, capabil să dăinuie în cultura românească a ultimului deceniu n-a fost lăsat deoparte. Mulţumită lor, crema intelectualităţii româneşti a fost intervievată ori s-a confesat Ziarului în acest deceniu, mare parte dintre aceste nume regăsindu-se în lista de colaboratori ocazionali. Sunt cu sutele. Tuturor vreau să le mulţumesc.

Dar mulţumirile mele se îndreaptă cu prioritate spre un grup şi mai restrâns, cu care am pornit la drum în urmă cu zece ani, care au rămas alături oricare au fost împrejurările şi se regăsesc şi azi între semnatarii de marcă ai Ziarului de Duminică. Nu-i numesc, să nu fac cumva vreo nedreptate vreunuia, alcătuind ierarhii în care nu cred. Deschideţi oricare număr din primul an al deceniului, comparaţi cu site-ul de acum şi veţi avea numele lor. Nu sunt mulţi, dar sunt foarte importanţi. Sunt critici literari, scriitori, critici muzicali - toţi ziarişti împătimiţi de soarta culturii. Să rămâi colaborator permanent al unei publicaţii culturale într-o vreme de profunde schimbări şi să nu te laşi ademenit de atracţii efemere dar bănoase înseamnă să fii un caracter tare. Sunt acum şi mai puţini, de câteva săptămâni...

Înaintea acestor oameni pe care-i socotesc prieteni adevăraţi ai culturii, înainte de a-mi fi mie prieteni, îmi scot pălăria! Am făcut-o, în tăcere, fără ca ei să ştie, tot timpul. Acum o fac în văzul tuturor..."

(Din editorialul publicat în nr. 554)

Principalele valute BNR - joi, 13:35
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7619
Diferență: 0,1262
Ieri: 4.7559
Azi: 4.1988
Diferență: 0,1121
Ieri: 4.1941
Azi: 5.4653
Diferență: -0,2591
Ieri: 5.4795
Azi: 4.1953
Diferență: 0,2054
Ieri: 4.1867