Au fost unii dintre cei mai framantati ani din istoria Romaniei: Corneliu Zelea Codreanu - seful Miscarii Legionare - si Iuliu Maniu, presedintele PNT, semneaza un pact de neagresiune la care adera si Gheorghe Bratianu, indreptat impotriva lui Carol al II-lea, au loc alegeri parlamentare cu zeci de partide, guvernul Tatarescu demisioneaza, se instaureaza guvernul Goga-Cuza, care cade un an mai tarziu; Regele abroga "Constitutia Regala" din 1923 si instaureaza dictatura personala, moare Regina Maria, dispare Cehoslovacia, incepe al doilea razboi mondial, este asasinat Armand Calinescu, incepe masacrul legionar. Toate acestea in doar trei ani de istorie: 1937-1939.
Sunt anii pe care un excelent cercetator alege sa-i adune intr-o carte, intr-un mod aparte. Studiindu-i prin ochii cenzurii acelor vremuri "colbuite" (cum singur le spune), stranse intr-o condica salvata de intemperiile istoriei, necercetata asiduu inca, dar accesibila oricui ar vrea sa faca acest lucru: Registrul Serviciului Cenzurii, care a functionat intre anii '30-'40 ai secolului trecut, document depus in 1957 la Biblioteca Academiei, unde se afla si acum.
"O lume de ziare si ziaristi fascinanta si, mi-am dat seama, extrem de putin cunoscuta acum, dupa aproape sapte decenii. O presa vie, in continua miscare, nuantata, imbratisand intreg spectrul de ideologii, orientari, gusturi, preferinte, preocupari, profesiuni. In pofida oprelistilor, aceasta presa exista si, pot afirma, era puternica. O putere pe care cenzura, cu tot arbitrariul ei, nu o putea ingradi. Dimpotriva, adeseori, am avut sentimentul ca cenzorii, tacit, se supuneau acestei puteri a presei, mai adevarata si mai viguroasa decat puterea politica", spune autorul cartii Cenzura vegheaza (aparuta la inceputul acestui an la Editura Curtea Veche). Este scrisa de acelasi om care a adunat intr-o alta lucrare, la fel de serioasa, pagini ale memorialistilor interbelici (Timpul iluziilor - aceeasi editura, 2006) si a facut un arc peste timp cu ochi de cercetator in lucrarea De la o unire la alta, 1859-1918. Memorie sau memorialisti (Albatros, 2005), pentru a numi cele mai recente aparitii ale sale. Numele lui este Ioan Lacusta, consacrat ca scriitor, iar nu ca cercetator. Desi este impecabila stiintific, Ioan Lacusta invita la o "lectura scriitoriceasca" a cartii sale. Modest, spune despre ea ca "aproape singura s-a nascut, eu nu am facut decat sa o transcriu". Te poti pacali crezandu-l pe cuvant si, daca nu i-as sti discretia si eleganta, l-as crede. Este aceeasi atitudine pe care o are la aparitia fiecarei carti a lui, cea care il impiedica si de asta data sa spuna despre el ca este un foarte bun cercetator, unul dintre aceia care sunt in stare sa lucreze ani in sir consultand mii de documente pana cand ochii isi pierd stralucirea umana si se apropie de fixitatea celor de cartita, pana cand ceea ce studiaza capata slefuirea diamantului, este aceeasi atitudine care l-a fixat de la terminarea facultatii (in 1972!) in redactia revistei Magazin istoric unde se afla si astazi, este aceeasi atitudine de onestitate fata de profesia pentru care s-a format - aceea de scriitor - "careia m-am daruit si care m-a consacrat", cum singur spune.
Cenzura vegheaza este cu siguranta nu doar o transcriere a unor documente din Registrul Cenzurii. Maestrul Lacusta alege intr-adevar pasaje savuroase din documentul cenzurii anilor '30 (numai prin selectia acestora si cartea ar fi fost extraordinara), dar prin plasarea in epoca si prin racordurile pe care le face la evenimentele vremii, prin contextualizarea acelor fapte, cartea capata sens pagina cu pagina. Pentru aceasta, cercetatorul face un lucru din care o lucrare de acest gen are numai de ciastigat: simte nevoia sa explice prin note de final amanunte care fac lectura accesibila absolut oricui. De exemplu, pentru cititorii foarte tineri autorul se simte dator sa aduca aminte ce functie indeplinea fiecare personaj la care se face referire, in ce relatie era cu Regele, apoi, in aceleasi note, demonstreaza mecanismele care au condus la un fapt sau altul prin raportarea la altele fara de care faptul adus in discutie nu poate fi inteles decat de catre un bun cunoscator de istorie. Pentru toate acestea, Ioan Lacusta a consultat cateva sute de ziare ale vremii, cateva istorii si cateva lucrari memorialistice.
Cenzura interbelica lucra de o maniera care, uneori, din grija extrema de a nu scapa nimic necontrolat, starnea un umor involuntar: de la indicatiile cenzorului-sef, care nu erau respectate, iar apoi se bateau cap in cap cu cele pe care le dadea a doua zi, si pana la nerespectarea procedurilor de lucru impuse. Iata o mostra: "Am dat in nenumarate ori dispozitiuni precise ca stampila 'Bun de imprimat' sau 'Cenzurat' sa se aplice numai si numai de catre cenzorul respectiv. Mai mult, pentru controlul necesar, am dat stampile cu anumite semne, pentru a se identifica cenzorul care a lucrat. In acest scop, este de dorit ca acelasi cenzor sa lucreze intotdeauna cu aceeasi stampila. Cu multa parere de rau vad ca nu toti domnii cenzori executa aceste dispozitiuni. Doresc ca incepand de astazi sa se execute intocmai cum dispun eu. Numai asa serviciul poate sa mearga bine", semneaza colonel Hotineanu (seful Cenzurii).
Uneori cenzorul-sef face apel la inteligenta subalternilor care nu intelegeau ce trebuie sa lase sa apara tiparit si ce sa scoata! Iata un exemplu in care este atasat un spalt cu textul urmator, aparut necenzurat in presa: "Domnii Iuliu Maniu si Corneliu Zelea Codreanu fac front comun pentru organizarea libertatii alegerilor". Cenzorul atrage atentia subalternilor: "Un cenzor destept nu lasa 'frontul comun' pentru 'organizarea libertatii alegerilor'. Sau pentru 'garantarea' etc. Trebuia deci cenzurate aceste randuri. Eu inteleg sa fi scris Dreptatea, organul Partidului National-Taranesc ca vor lua masuri pentru garantarea libertatii algerilor, ca vor avea birouri la care sa semnaleze diferitele abuzuri ale autoritatilor, da, merge. Dar ca domnii Iuliu Maniu si cu Corneliu Codreanu fac front comun pentru organizarea libertatii alegerilor sau pentru garantarea lor este o naivitate. Puneti, domnule cenzor, putina inteligenta, ca aveti destula!". Despre cenzurarea faptului divers, in Cenzura vegheaza, numarul urmator.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
