Dirijorul Christian Badea este iniţiatorul Festivalului Internaţional de Muzică Sibiu - Hermannstadt, a cărui primă ediţie va avea loc între 23 şi 31 mai 2014. Christian Badea îşi doreşte ca Festivalul să aducă împreună publicul şi interpreţii de muzică clasică. Festivalul a beneficiat de un concert inaugural, pe 24 mai, la Sibiu, sub bagheta maestrului Christian Badea. Dirijorul Christian Badea este celebru pentru activitatea sa muzicală în cele mai mari centre artistice ale lumii, de la Carnegie Hall şi Metropolitan Opera din New York la Suntory Hall din Tokyo, Concertgebouw din Amsterdam, Opera de Stat din Viena, Salle Pleyel din Paris şi Sydney Opera.
-Când aţi înfiinţat Fundaţia Română pentru Excelenţă în Muzică aţi spus că există în România anumite probleme în ceea ce priveşte promovarea şi crearea de valori în muzică…
- Promovarea se face, problema nu este de promovare, problema e mult mai profundă şi mult mai departe. Problema este că nivelul în general nu este nici pe departe atât de ridicat cât ar trebui să fie, considerând talentele pe care ţara asta le produce. Vorbesc chiar şi de nivelul educaţiei, nivelul de performanţă, nivelul de zi cu zi care este cel care contează. Şi spun că nu este la nivelul talentelor pe care le avem pentru simplul motiv că România a avut tot timpul talente foarte foarte importante din punct de vedere muzical şi nu numai şi aceste talente s-au răspândit peste tot în lume şi acum s-au răspândit cu viteză şi mai mare. Pentru că avem tineri care termină şcoala medie, termină bacalaureatul şi pleacă. Pleacă în Germania, în Anglia, mai ştiu eu unde... deci îi pierdem.
Acesta nu este un fenomen care se întâmplă doar în muzică, se întâmplă şi în alte domenii... Dar muzica este domeniul meu, este domeniul la care mă pricep şi aici cred că pot să fac o diferenţă. Cred că asta mă deranjează, faptul că şcoala şi tradiţia muzicală pe care le aveam odată şi de care am beneficiat din plin când eram aici nu mai sunt ce erau. Şi asta o spun în completă cunoştinţă de cauză, deoarece de şapte ani de când am venit m-am implicat nu numai dirijând concerte, dar mai ales lucrând cu generaţia de muzicieni tineri. Fac asta de întotdeauna, fac rezidenţe, fac masterclass-uri în toată lumea, din Statele Unite ale Americii în Australia, în Scandinavia, dar fac şi aici. Şi, încetul cu încetul, am început să cunosc nivelul care există aici, şi individual am cunoscut foarte foarte mulţi muzicieni.
De exemplu, ca să fac proiectul de anul trecut cu care am început fundaţia, am făcut audiţii naţionale şi am ascultat 400 de muzicieni. Când eram eu student, şcoala era extraordinară. Am plecat cu un bagaj de cunoştinţe de care nu mi-am dat seama atunci. Am fost la Geneva, la Bruxelles, la Juilliard la New York, mi-am dat seama că îmi dădeau posibilitatea să fiu competitiv la orice nivel. Etica profesională era extraordinară, aveam nişte profesori foarte duri, foarte severi şi foarte serioşi şi toţi eram aşa. Mulţi colegi ai mei erau aşa şi au plecat peste tot în lume. Lumea e plină de români. Asta am vrut să fac cu fundaţia. Vin de trei-patru ori pe an, vin, mă implic şi încerc să găsesc soluţii, pentru că a critica şi a te văicări este un sport naţional şi este „cheap". Dar mă interesează să găsim soluţii şi, dacă fiecare ar mai face câte ceva, am schimba lucrurile. Din această cauză am înfiinţat fundaţia, ca să ajut muzicienii tineri, dar să îi ajut puţin mai diferit. Nu ca să le dau burse ca să plece afară, ci ca să îi atrag să stea aici. Şi cum îi atrag să stea aici? În două feluri: în primul rând, dându-le posibilităţi şi provocări artistice care să fie chiar mai bune decât ce ar obţine ei afară.
Proiectul pe care l-am făcut anul trecut şi care a fost un proiect pilot - am avut 85 de tineri muzicieni pe care i-am selectat şi pe care i-am pus împreună cu muzicieni de la Londra, de la Geneva, de la Zurich, de la Berlin, iar pe aceşti muzicieni i-am adus de afară şi i-am pus în serviciul tinerilor noştri. Au făcut masterclass, au cântat împreună, au cântat în orchestră - o experienţă pe care, chiar dacă ar fi la bursă afară, nu ar avea ocazia. Nu ar avea ocazia să cânte cot la cot cu muzicieni care sunt şefi de partită la London Symphony sau la Berlin... nu se întâmplă. Deci am creat o situaţie unde ei au lucrat cu cei mai buni din lume. Şi acesta e un soi de model pe care îl vom repeta în diferite situaţii şi eu sunt convins că este modul în care cineva care are talent şi dorinţă şi o atitudine foarte deschisă învaţă foarte repede. Eu aşa am învăţat. Adică am învăţat şi de la profesori, dar, când am fost gata să trec la un alt nivel, am avut şansa să lucrez cu (Leonard) Bernstein, cu (Mstislav) Rostropovich, cu Yo Yo Ma, deci o colaborare în care, într-o săptămână, înveţi mai multe decât într-un an de şcoală.
-De ce aţi ales să faceţi Festivalul Internaţional de Muzică Sibiu - Hermannstadt 2014 la Sibiu, în condiţiile în care media şi alte instituţii concentrează totul în Bucureşti?
- Asta este o mare greşeală ca totul să se întâmple în Bucureşti. Da, este aşa un fel de centralizare, fără să aibă o justificare. Nu, Sibiul este, într-un mod cât se poate de evident, un oraş care are o atmosferă, are o tradiţie, este aproape o scenă perfectă pentru un festival... pe de o parte, arhitectura, pe de o parte, tradiţia culturală care are rădăcini germanice, pe de altă parte, pentru că este un oraş unde oamenii şi-au dat seama că cultura e un lucru bun. E un lucru bun nu numai din punct de vedere cultural, ci şi economic. Ceea ce ar fi bine să-şi dea seama mai mulţi şi pe aici şi peste tot. Cultura nu este o pomană, nu este ceva unde te gândeşti la sfârşit, după ce faci bugetul – „hai să facem şi un pic de cultură”.
Cultura ar trebui să fie, după părerea mea, unul dintre cele mai importante elemente în societate românească, din simplul motiv că noi nu suntem cunoscuţi ca „mari”... Da, suntem cunoscuţi ca mari matematicieni, suntem cunoscuţi ca mari pictori, dar nu ca mari ... la logistică sau nu mari industriaşi. Totuşi, România are o industrie care este extraordinară şi care, dacă ar fi susţinută cum trebuie - şi nu este - ar aduce nişte dividende extraordinare, aici, şi de imagine, afară. Şi avem nevoie şi de una şi de alta.
- Aţi beneficiat de susţinere la nivel local, din partea autorităţilor?
- Sigur, şi acest concert de lansare şi festivalul. Da, am avut sprijinul primarului Klaus Iohannis imediat. A durat, cred, patru minute şi jumătate până şi-a dat seama de potenţialul festivalului. Şi după aceea a fost interesat să ajute cu finanţarea, că fără bani nu se face nimic.
- Aveţi un buget estimat al festivalului?
- Cât priveşte festivalul, e cam devreme să vorbim, pentru că festivalul este un fel de proces în curs. Încercăm să îi dăm o formă care, în primul an, să fie foarte interesantă, dar să nu ne aruncăm să facem prea mult. Şi totul se face ca un fel de dans... văzând cât o să coste, să fim atenţi şi la rezultat şi la cât vrem să dăm publicului la început. Asta o să fie esenţial... primul an. După aceea o să învăţăm mult mai mult şi, de la al doilea an, festivalul o să înceapă să fie mai important.
- Aveţi programe speciale pregătite pentru evenimentul din 2014?
- Programele vor fi pe de o parte foarte clasice. Încercăm să vedem şi dacă o să putem să avem o componentă contemporană... chiar foarte contemporană. Vor fi în general clasice, pentru simplul motiv că folosim locurile din oraş. Pentru mine, este foarte important ca un festival să fie un festival, nu o colecţie de evenimente. Pentru mine, festivalul este o atmosferă, e o familie de artişti cu publicul. Totul este în contact cu publicul, totul este accesibil pe jos, totul e concentrat, iar programele pe care le facem sunt clasice. Unele din locuri sunt Biserica catolică „Sfânta Treime”, cea evanghelică nu cred că o să fie gata şi mai sunt vreo două locuri. Vom avea concerte în formaţii mai mici, cu orchestra de cameră, cu ansamblul baroc, cu muzică de cameră. Nu vor fi concerte din acestea mamut, grandioase... încă nu...
Pe mine mă interesează să fac concerte care să facă parte dintr-un concept, să facă parte dintr-o atmosferă şi să fie un fel de scenă, o scenă artistică. Nu neapărat să aduc o orchestră, să îi pun un nume, „cea mai mare orchestră din lume”. Programele o să fie clasice. O să fie Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, axat foarte mult pe Mozart şi şcoala vieneză. O să încercăm să vedem dacă putem aduce şi un component contemporan... ar fi bine - să surprindem lumea cu evenimente mai mici. Cel mai important în primul an este să dăm festivalului un caracter. Caracterul nu este un lucru pe care mergi într-un loc şi îl impui. E bine să iasă de acolo. Pui nişte evenimente care speri să se potrivesască cu ce e acolo şi apoi aştepţi... şi reacţia publicului, şi atmosfera. De aceea zic că primul an este cel mai important ca să învăţăm nişte lucruri. Eu am făcut cam 24 de ani de festival, 10 în Italia, 10 în SUA şi 4 am fondat şi am fost directorul unui festival în SUA. Deci este o formulă şi un eveniment pe care le cunosc foarte bine.
-Aveţi, să zicem, un profil robot al publicului?
- Absolut nu. Asta e foarte important, să vedem cine vine, ce reacţii au. De asta este foarte important să avem locuri mici, cu oameni puţini, cu care se poate discuta, se poate vedea reacţia lor personală... în loc să am aşa.... o multitudine de persoane care cumpără bilete. Foarte important este să vedem ce iese din această combinaţie de locuri, artişti, public... e aşa o amestecătură artizanală puţin... trebuie să ai răbdare.
-De ce aţi ales să faceţi concertul inaugural cu un an înainte?
- Cred că este foarte important să începi cu un an înainte, să faci o campanie, să înceapă lumea să audă. România are nişte elemente mai speciale de atenţie. Atenţia oamenilor în România, în general, e fixată şase luni pe an. Restul... depinde. Iulie şi august nu se întâmplă nimic, La doi ani, în septembrie, vine festivalul Enescu şi numai asta se face. Avem octombrie, noiembrie care sunt bunicele. Apoi, în 15 decembrie, se intră într-un fel de pauză din care nu se iese până la sfârşitul lui februarie, vine Mărţişorul, avem martie şi aprilie şi apoi vine luna mai. Cred că avem vreo patru luni bune să promovăm acest festival şi lumea să ştie despre el.
- Dacă ar trebui să daţi câteva motive eventualilor spectatori să vină la festival, anul viitor?
- Eu zic aşa, cel mai important lucru este ca oamenii să fie curioşi, ceea ce este foarte important. Dacă nu ai curiozitate şi dacă consumi ceea ce ţi se prezintă într-o formulă cât de cât adevărată, atunci înseamnă că te-ai limitat în viaţă la a experimenta lucruri. Eu sper că acest festival va trezi curiozitatea oamenilor, deoarece vom avea artişti importanţi. Când văd asta, vor spune „interesant”... această combinaţie dintre prezentarea artistică şi oraşul Sibiu şi vor zice „Hai să vedem”. Acolo o să ne descoperim unul pe altul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
