Bertrand Meyer-Stabley
12 creatori care au schimbat istoria
Editura Baroque Books & Arts
Traducere din limba franceză de Svetlana Cârstean.
Jurnalist reputat al revistei ELLE, Bertrand Meyer-Stabley e pasionat de celebrităţi şi de modul lor de a se integra, memorabil şi distinct, în cotidian. A lucrat pentru Prinţesa Margaret a Marii Britanii, a scris despre Elton John, Coco Chanel, Rudolf Nureyev, Gala Dalí, James Dean şi mulţi alţii. Dincolo de pasiunea documentării minuţioase a parcursului bibliografic al unor personaje care amprentează puternic istoria socială, Bertrand Meyer-Stabley a editat cu succes unele din cele mai provocatoare texte ale lui Jean Cocteau. În prezent, autorul locuieşte la Nisa şi colaborează cu numeroase publicaţii franceze şi străine. A puiblicat această carte foarte căutată în urmă cu doi ani.
Au avut stofă de eroi! În trecerea lor prin regatul efemerului, doisprezece creatori au lăsat în urma lor mai mult decât o marca: o amprentă unică. Şi-au îmbrăcat epoca folosindu-şi curajul şi inspiraţia şi au scris astfel o pagină din istoria ei.
Inventată de Worth în timpul celui de-al Doilea Imperiu pentru a răspunde nevoilor specifice noii clase burgheze, creaţia haute couture pariziană, cu prezentările ei şi schimbările în funcţie de sezon care se practică şi astăzi, a cunoscut şi ea bătălii pentru Hernani (piesa lui Victor Hugo care a stârnit polemici), valuri înalte care s-au spart apoi şi războaie de dantela.
Din 1838, data lansării lui Worth, până în 1939, înainte de izbucnirea războiului, numărul celor mai importanţi nou-veniţi, bărbaţi şi femei, este aproape acelaşi. Dintre bărbaţi: Worth, Doucet (1870), Beer (1877), Redfern (1886), Doeuîllet (1899), Poiret (1903), Martial şi Armând (1910), Beschoff, Premet (1912), Patou (1914), Lelong, Molyneux imediat după Marele Război, în 1919, Piguet (1923), Rochas (1925), Balenciaga (1937). Dintre femei: Lafferiere (1869), Jeanne Lanvin (1886), Paquin (1893), surorile Callot (1896), Mme Cheruit (1901 ), Drecoll (Mme Havet în 1905), Jenny (1910), Augusta Bernard (1912), Madeleine Vionnet (1913), Chanel (1920), Louise Boulanger (1924), Bruyere (1926), Marcelle Dormoy (1927), Schiaparelli (1928), Maggy Rouff (1929), Nina Ricci (1932) si Alix (Mme Gres în 1934). Ele au trecut la asaltul citadelei masculine. Femeile au adus tehnica impecabilă, gustul pentru finisaj, ştiinţa foarfecilor, a aţei şi a acului. Şi-au croit drum spre artă prin poarta strâmtă a meseriei. Cât despre bărbaţi, ei au urmat de obicei procesul invers: au plecat de la inspiraţie pe care mai apoi au adaptat-o mai mult sau mai puţin exigenţelor meseriei. De aceea au inovat mai uşor, lăsându-se purtaţi mai întâi de exuberanţa artistică.
Perioada de după război a consacrat însă definitiv hegemonia bărbaţilor, care au preluat frâiele modei: Jacques Fath, Pierre Balmain, Christian Dior, Hubert de Givenchy, Pierre Cardin. Anii şaizeci au dat un plus de forţă tăvălugului masculin prin lansarea lui Yves Saint Laurent, Andre Courreges şi Paco Rabanne. Deceniul următor a asistat la apariţia lui Karl Lagerfeld, Jean-Louis Scherrer şi Marc Bohan; anii optzeci i-au aparţinut lui Jeart Paul Gaultier şi lui Christian Lacroix şi, în sfârşit, anii nouăzeci i-au primit pe cei doi copii teribili britanici: Alexander McQueen şi John Galliano. Unul dintre ei a sfârşit prin a se sinucide, celălalt prin a cădea de pe podiumul său, punând punct epocii fastuoase şi electrizante a creatorului-star.
După acest moment, stiliştii-vedetă au luat puţin câte puţin locul marilor creatori. Creaţia haute couture nu mai este azi liderul noilor tendinţe. Dar asta nu înseamnă că te face să visezi mai puţin. Înainte de a fi o industrie de lux, ea este o stare sufletească, o emoţie, un tempo. A abandona acest concept complet abstract ar însemna amputarea de la vârf a piramidei modei. A o lipsi de arsenalul ei cel mai puţin convenţional.
Cei doisprezece creatori reuniţi aici au răsturnat tradiţia, au modelat aparenţele, au alimentat pasiunile şi au catalizat o întreagă economie. Mai bine de o sută cincizeci de ani pe planeta modei unde istoria rivalizează cu efemerul, cunoaşterea cu frivolilatea, plăcerea aparenţelor cu cea a seducţiei.
Cei doisprezece sunt: Charles Frederick Worth, Paul Poiret, Jean Patou, Cristobal Balenciaga, Christian Dior, Hubert de Givenchy, Pierre Cardin, Yves Saint Laurent, Karl Lagerfeld, Jean Paul Gaultier, Christian Lacroix, John Galliano .
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
