Ziarul de Duminică

Cineva de demult.../ de Tudor Călin Zarojanu

Paracelsus, portret de Quentin Massys

Paracelsus, portret de Quentin Massys

Autor: Tudor Calin Zarojanu

21.11.2014, 00:09 56

Această pagină îşi propune să întindă cât mai multe punţi între ştiinţă şi religie. Sau între religie şi ştiinţă, cum doriţi dv. Căci – vorba lui Tudor Vasiliu – „Oricum, spiritul ar fi avut eleganţa să-i ofere materiei întâietatea”...

Dar nu poate fi vorba doar despre cele două domenii ale spiritului, ci despre toate, în ceea ce Basarab Nicolescu (dar şi subsemnatul) numea „ecumenismul generalizat”, adică reconstituirea, fără schisme, a unităţii spiritului uman, incorporând, adică, în afară de cele două zone deja amintite, arta, filozofia, sociologia, psihologia şi chiar parapsihologia. Căci putem să strâmbăm din nas oricât, fenomenele paranormale sunt o realitate – nu atât de bogată cât sugerează literatura de ficţiune şi filmele tip thriller, dar incontestabilă.

La urma urmei, câte lumi există? Există o lume a creştinilor, una a musulmanilor, una a israeliţilor, una a budiştilor şi aşa mai departe? Pe de altă parte, există o lume a credincioşilor şi una a ateilor?

Să zicem că vine cineva care construieşte o teorie generală despre lume, o filozofie, care pe scurt ar suna aşa: legea dominantă a universului este unitatea. Unitatea forţei şi deopotrivă unitatea materiei. Iar ansamblul acestor două unităţi este Dumnezeu, unic în chip infinit şi infinit în chip unic. Esenţa universului, ar zice omul acesta, este setul de reguli care guvernează acţiunile şi reacţiunile unei materii impregnate de viaţă. Viaţă care la rândul ei este unică, dar manifestă într-un infinit de moduri diferite. În particular, viaţa omului este inseparabilă de cea a universului, inclusiv de vieţile tuturor fiinţelor create anterior. Studiind elementele lumii materiale sub autoritatea supremă spirituală, mai exact invocând negreşit divinitatea, autorul teoriei despre care vorbesc ar sugera – dar ce zic eu ar sugera, ar spune-o pe şleau – că, departe de-a se afla în vreo contradicţie, religia şi ştiinţa conlucrează pentru a ne dezvălui minunile acestei lumi.

Interesantă teorie, nu? Cu atât mai interesantă cu cât a fost elaborată cu peste cinci secole în urmă de către Theophrastus Bombast von Hohenheim, un nume bombastic, nu?, probabil nici nu-l cunoaşteţi decât sub enigmaticul, magicul, aproape vrăjitorescul apelativ Paracelsus.

Noi îl ştim mai mult de alchimist, dar el a fost şi medic – chirurg, doctor în medicină, fizician, astrolog, teolog şi filozof. În acelaşi timp, unul din primii vrăjitori cu mască de medic din Evul Mediu şi prin aceasta pionierul medicinei alternative. Ca medic, a cutreierat Germania, Franţa, Ungaria, Olanda, Danemarca, Suedia, Rusia şi Elveţia natală, culegând date nu doar de la alţi medici, ci şi de la alchimişti, călăi, bărbieri, ciobani, moaşe şi ghicitoare, din mediile cele mai înalte ale societăţii şi de la savanţi, ca şi de la plebe şi neştiutori. Profesor de medicină şi chirurgie la Basel, cu concepţii strict personale şi cotat cu vindecări spectaculoase, refuzând să se limiteze la ceea ce era consacrat.

El, primul, a definit principiul conform căruia fiecărei boli îi corespunde un medicament specific – banal azi, revoluţionar atunci.

Ca alchimist, a utilizat pentru prima oară aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de apă, inventat tot de el, a preparat hidrogenul din oţet şi pilitură de fier şi eterul etilic din etanol şi vitriol. A căutat toată viaţa piatra filozofală, care ar putea preface orice în aur. În arabă, piatra filozofală se numeşte El Iksir, de unde şi cuvântul „elixir”. În paranteză fie spus, azi, transformarea oricărui element chimic în aur, în general transmutaţia elementelor, este teoretic posibilă numai că... ar costa mai mult decât s-ar obţine.

Chiar dacă în unele idei nu veţi putea crede prea tare, chiar dacă în teoriile lui Paracelsus sunt afirmaţii care vă vor face să zâmbiţi, iar unele metode de vindecare a spiritului sau trupului pur şi simplu nu veţi putea să le încercaţi, din lipsa resurselor, cartea merită citită pentru a avea o imagine de ansamblu, suprinzătoare, asupra gândirii unui om care, cu jumătate de mileniu în urmă, era pe alocuri mai modern, mai intuitiv şi mai ecumenic decât suntem noi azi. Şi ca să mă credeţi, iată două dintre gândurile sale:

 

„Medicul trebuie să treacă prin examenul Naturii. Şi acel lucru pe care îl spune Natura trebuie să îl dea mai departe înţelepciunii, dar să nu caute nimic în înţelepciunea lui, ci numai în lumina Naturii".

 

„Am început să-mi desăvârşesc arta imaginându-mi că nu există nici un profesor în toată lumea capabil să mă înveţe şi că a trebuit să capăt eu însumi cunoştinţele în acest scop. Singura carte pe care am studiat-o a fost cartea Naturii, scrisă de mâna lui Dumnezeu”.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO