Ziarul de Duminică

Cinzeci de vodca

Cinzeci de vodca
22.02.2008, 18:10 81

Debutul lui Alex. Cistelecan* cu Viata ca film porno a starnit, in numai doua luni, o adevarata furtuna in mica noastra lume culturala. Afirmandu-si afilierea la principiile si finalitatile politice ale stangii, autorul cartii risca sa i se puna in carca toate monstruozitatile comunismului, de la Canalul Dunare - Marea Neagra la cartela alimentara si de la realismul socialist la cultul personalitatii.

Si totusi, indiferent de optiunile ideologice ale tanarului filosof, nu trebuie sa uitam ca Protocoalele Lacan este o carte despre Lacan. Sau, in orice caz, una care porneste de la el. Si aceasta deoarece nu conteaza aici neaparat ceea ce face Lacan, cat ceea ce face Cistelecan din Lacan. In fond, Viata ca film porno e mai degraba un manifest decat un expozeu; e o carte scrisa de Alex. Cistelecan. Ce-i drept, din cele trei parti ale volumului, prima ramane doar in stadiul de aparare si ilustrare a lacanismului. Nu voi insista prea mult asupra ei, desi capitolele in care Alex. Cistelecan apara psihanaliza atat de vulgata sunt pe cat de coerente, pe atat de pasionante (minus partea finala a polemicii cu Sloterdijk, unde mitul kafkanian al sirenelor se potriveste in argumentatie ca nuca-n perete). La fel de convingatoare e - aici, dar si in restul cartii - prezentarea dificilelor concepte lacaniene, pe care Alex. Cistelecan reuseste sa le faca interesante fara a le vulgariza: "Definitie: un pescar de pe Volga pescuieste zana apelor. Beneficiaza, ca atare, de trei solicitari gratis. Prima: 'toata Volga sa fie numai vodca'. Zis si facut. A doua: 'toate marile si oceanele sa fie vodca'. Zis si facut. A treia dorinta: 'si mai da-mi cinzeci de vodca'. Obiectul 'a' este cei cinzeci de vodca ce lipsesc intotdeauna dorintei pentru a corespunde cu solicitarea, restul de dorinta care ramane nesatisfacuta si vesnic de nesaturat, dupa implinirea tuturor solicitarilor posibile: avansul irecuperabil pe care broasca testoasa il are in fata lui Ahile." (p. 102)
Insa cel mai "greu" segment al cartii e partea ei secunda, care deplaseaza teoria lacaniana catre politica si filosofie. Doua precizari mi se par necesare in aceasta privinta. Mai intai, e vorba de apropierea lui Lacan de conceptiile (post)marxiste. Alex. Cistelecan nu pretinde ca lacanismul ar fi o doctrina de stanga. Dimpotriva, chiar el afirma ca "psihanaliza e (...) intrinsec apolitica". Prin urmare, alianta respectiva e negociata de chiar autorul cartii: "daca potentialul politic al psihanalizei nu este de ordin emancipator, utopic, revolutionar, pariul nostru in acest volum este ca el e, cel putin, de ordin critico-analitic. Ca, prin urmare si pana una-alta, psihanaliza poate oferi un instrument excelent criticii radicale a hegemoniei neoconservatoare si neoliberale actuale." (p. 46) Insa o asemenea instrumentare a psihanalizei nu numai ca nu inseamna o "tradare" a lacanismului (nici n-ar avea cum, de vreme ce Lacan insusi afirma ca "un psihanalist nu se autorizeaza decat de la el insusi"), ci ea constituie tocmai indicele de originalitate si - vom vedea - de eficienta al proiectului teoretic din Viata ca film porno.
Pe de alta parte, perspectiva lui Alex. Cistelecan inlatura o serie de clisee ce apasa in momentul de fata imaginea stangii romanesti. Mai ales dinspre dreapta, fireste. Dar, nu mai putin dinspre stanga. In fond, reusita majora a cartii lui Alex. Cistelecan consta in a vindeca stanga de propriile-i utopii. Sa vedem cum. Autorul cartii inventeaza o nuvela a unui presupus autor argentinian, Feliciano Entfremdung (germ. alienare), in care "un informatician nebun" lanseaza virusul "Traiasca victoria socialismului", care, stergand toate bazele de date fiscale dintr-o tara, "lasa o societate fara proprietate fata in fata cu o proprietate fara societate" (p. 56). Departe de a incifra un ideal anarhist, "nuvela" lui Cistelecan indica, dimpotriva, inconsistenta unui asemenea proiect; ea e, daca vreti, un echivalent de stanga al "mainii invizibile" a lui Adam Smith. Iar justificarea acestei inconsistente se gaseste chiar in analiza conceptului de "ideologie", pe care Cistelecan il disociaza atat de acceptiunea sa triviala de uz curent (ideologia e musai ceva rau, in genul manipularii, al spalarii creierului etc.), cat si de interpretarile neomarxiste pe linia Althusser-Habermas (care continuau sa spere in iluzia unei cunoasteri transideologice). Prin urmare: "Posibilitatea politica a unei aproprieri fara rest si a unei aboliri totale a alienarii este, cel putin din punct de vedere psihanalitic, un fel de lume fantasmatica a sirenelor, sferelor si bulinutelor (aluzie la titlul unui volum de Sloterdijk, n.m.). Ca atare, ea e un efect spontan al alienarii insasi in registrul semnificant." (p. 63-64)
Si totusi, implica oare aceasta constatare renuntarea la traditionalul ideal stangist al emanciparii? In nici un caz. Ba chiar din contra - si aici Lacan se dovedeste un levier extrem de util pentru o redefinire a proiectului politic al stangii. Atata doar ca, intr-o asemenea situatie, idealul emanciparii devine o tinta conceputa ca proces permanent si niciodata ca produs finit, ca imposibila si necesara deopotriva. Cu alte cuvinte, "victoria socialismului" este asemenea celebrului "obiect a" din teoria lacaniana: "restul de dorinta care ramane nesatisfacuta si vesnic de nesaturat"; sau, daca vreti, "cei cinzeci de votca". Iata, asadar, punctul-cheie in argumentatia lui Cistelecan, care da astfel unul dintre cele mai consistente proiecte teoretice ale stangii din Romania postcomunista.
Prin urmare, in ciuda titlului frivol, Viata ca film porno e o carte profund serioasa, care confirma statutul si valoarea celui mai bun eseist din generatia tanara.
*) Alex. Cistelecan, Viata ca film porno. Protocoalele Lacan, Editura Aula, Brasov, 2007, 160 p.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO