Gyemant Ladislau estima elita romaneasca din Transilvania la 1910 la circa 11.538 de persoane (incluzand si invatatorii si functionarii). Aceasta elita a fost coloana vertebrala a afirmarii nationale a romanilor ardeleni si a unirii lor cu ceilalti romani, din celelalte provincii romanesti, petrecuta in 1918.
Pregatirea elitei era vitala pentru toti romanii, in conditiile in care toate celelalte etnii din Imperiul Austro-Ungar si toate natiunile din Europa, dar nu numai, erau preocupate esential de definirea identitatii prin cultura. Simion Balint, fostul prefect al lui Avram Iancu, ii declara principelui Karl von Schwartzenberg, in timpul unei vizite a acestuia in Transilvania: "Chiar daca stapanirea si Majestatea Sa Imperiala si Apostolica ne-ar da munti de aur si nu o universitate, muntii aceia n-ar avea pentru noi nici o valoare." O universitate a lor romanii n-au avut in Transilvania pana in 1919, dar au putut studia la Universitatea Ferenc Jozsef din Cluj. Proportia lor a fost restransa pana in 1919, doar 10-12% dintre studentii acestei universitati, inaugurata in 1872, erau romani (in 1892, din 596 de studenti, 70 erau romani, iar in 1912, din 2.116 studenti, doar 257 erau romani). In total, intre 1872 si 1919, la Cluj au studiat 2.654 de romani. O cifra asemanatoare o gasim si la Universitatea din Budapesta (2.499). Si aici, ca si la Cluj sau in alte centre universitare, o parte insemnata a studentilor o reprezentau bursierii fundatiilor romanesti E. Gojdu, Al. St. Sulutiu, S. Romantai, F. Hirsch, ca si ai unor fundatii din Sibiu, Arad, Caransebes, Nasaud...
Studenti romani mai erau si la alte institutii de invatamant superior din Ungaria: Kecskemet, Bratislava, Debrecen, Pecs, Schemnitz, Keszthely. Erau si la universitati din Austria: Viena, Graz, Innsbruck, Salzburg, Praga, Lemberg, Cracovia, Cernauti (la Viena au fost, intre 1867-1918, 223 de studenti din Transilvania si Banat). Erau si la universitatile din Germania: Leipzig (aici studiind intre altii R. Ciorogariu, S. Puscariu, I. Scurtu, N. Sulica...), Berlin (I. Lupas, O. Goga, S. Mandrescu, I. Ursu...), M?nchen, Bonn, Jena, Erlangen, Gotha, Gottingen, Halle, Heidelberg... Si mai erau la universitati din Belgia, Franta, Elvetia, Italia: Anvers, Bruxelles, Liege, Z?rich, Paris, Monpellier, Torino, Roma.
Numarul studentilor romani nu era mare comparativ cu numarul total al studentilor din epoca. Dupa calculele lui C. Sigmirean, la cele 122 de facultati din Europa la care intalnim studenti romani din Transilvania si Banat au fost inscrise, intre 1867 si 1919, 7.778 de persoane, dintre care 1.388 la doua sau mai multe universitati (intre inscrisi, si 39 de studente).
Ceea ce se observa insa este o crestere rapida a numarului de studenti la inceputul veacului XX fata de perioada anterioara si fata de cresterile inregistrate la alte natiuni din Imperiul Habsburgic. Dinamica semnificativa. Romanii isi recuperau intarzierea in pregatirea culturala si in gradul de constientizare politica.
"Avem noi, romanii din Romania dunareana, cel mai mare interes ca fratii nostri de peste Carpati sa traiasca si sa infloreasca, pentru ca din viata lor se intareste insasi a noastra viata; pentru ca inflorirea lor umple de miresme gradina intregului neam" - scria A.D. Xenopol in septembrie 1911. Ce se intampla cu romanii transilvaneni ii interesa pe toti romanii care legau de soarta proprie viitorul lor intreg.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
