Un actor care sa fie, in timpul liber, si plastician nu este o singularitate: Jean Marais, Anthony Quinn, la noi Stefan Sileanu, s-au dedicat la un anumit moment al carierei ori atunci cand aceasta se apropia de sfarsit picturii si au realizat opere remarcabile. De aceea, nici aplecarea spre plastica a lui Peter Falk - simpaticul interpret al locotenentului Columbo din serial ul omonim de televiziune, difuzat, cu mare succes international, la inceputul deceniului al optulea al secolului XX - nu uimeste.
Ceea ce uimeste este tehnica la care s-a oprit Falk, desenul, care este baza oricarei compozitii si necesita deosebita rigoare si mult truda pentru a-l executa corect si elegant. Majoritatea celorlalti confrati pasionati de arte s-au consacrat picturii - de multe ori abstracta - care nu solicita prea mult folosirea desenului, ci doar bunul-gust pentru realizarea unor acorduri cromatice agreabile, nedistonante.
Recent, actorul si-a publicat un volum de memorii pe care l-a ilustrat cu propriile-i desene. Rasfoindu-l, am crezut ca este un capriciu de moment sau o forma de a-si impresiona si capta cititorii prin multiplele sale talente, cel bine cunoscut de actor, acela de umorist - caci intreaga carte este strabatuta de ironie si, mai ales, de autoironie - si, mai nou, de plastician. Am fost surprins de acurateta lor, de stiinta paginarii si de vigoarea asternerii liniilor. Dar, in ultima instanta, erau doar niste reproduceri care, prin intermediul unui bun tehnoredactor, puteau fi prelucrate pe computer pentru a arata mai bine decat in realitate si a-i aduce laude autorului. Ne-am schimbat insa aceasta parere pripita si total nefondata dupa ce am vazut originalele, prezentate la Butler Institute of American Art din Youngstown, Ohio. Expozitia, intitulata simplu, Peter Falk - Desene, reunea o suita de lucrari in creion, carbune, tus, creioane colorate si cateva litografii dupa schitele actorului. Toate, fara exceptie, erau interesante si bine lucrate. Nimic superficial, nimic lasat la voia intamplarii. Ele erau rodul unei observatii realiste asupra modelului feminin, fie el nud, fie portret compozitional. Prin paginarea bine gandita este obtinuta monumentalitatea personajului. Se vede ca autorul a petrecut mult timp in salile de studiu unde s-a deprins a face crochiuri spre a surprinde, din cateva linii, modelul in plina miscare, dupa care trecea la tratarea academica a acestuia, la valoratie, la modeleu si la sugerarea mediului in care evolueaza.
Prin miscari pluriaxiale autorul sugereaza stari de spirit: membre de balerine, gratios intinse intr-o nazuinta spre absolut sau contractate intr-o graitoare expresie a durerii, dezolarii si deznadejdii; personaje detasate, ce se indreapta spre o plaja aurie sau care deja se bucura de baia de soare; figurante din musical-uri de pe Broadway, imbracate in costume fastuoase, asteptandu-si intrarea in scena sau odihnindu-se intre doua acte. Uneori, aceste personaje de teatru au ceva din prospetimea schitelor de costum ale lui Leon Bakst atunci cand Peter Falk aplica si cateva nuante delicate, prin intermediul creioanelor colorate sau al guasei. Dar autorul nu are inca suficient curaj sa se exprime exclusiv in culoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
