• Leu / EUR4.7401
  • Leu / GBP5.4095
  • Leu / USD4.1850
Ziarul de Duminică

Comunistii romani si revolutia maghiara din 1956 (II)

In 1954, Valter Roman era un comunist a carui stea rosie incepuse sa apuna. Candva, fusese, dupa cum l-a caracterizat politologul Vladimir Tismaneanu, o "vedeta" a partidului comunist roman. Vechi luptator ilegalist, Ernest Neulander (adevaratul sau nume) a devenit inca din 1931 membru al Partidului Comunist Cehoslovac, apoi al celui Roman si chiar al celui Francez (1935). Voluntar in Brigazile Internationale, a luptat in razboiul civil din Spania, fiind ranit de doua ori. Dupa infrangerea taberei republicane, Roman s-a refugiat in U.R.S.S. Aici s-a folosit de studiile de inginerie de la Deutsche Technische Hochshcule din Brno, contribuind la realizarea primei locomotive electrice sovietice. Treptat, a intrat in gratiile Anei Pauker si ale lui Vasile Luca si a fost propulsat la conducerea postului de radio Romania Libera. Astfel, a ajuns sa-i cunoasca pe Rakosi si pe Imre Nagy, care lucrau in aceeasi cladire. Cu Nagy a devenit chiar prieten. Despre Rakosi avea insa o "impresie mizerabila", considerandu-l un "barbar". Care este explicatia acestei chimii interpersonale si ce rol a jucat ea in modul in care a receptat Roman revolutia maghiara din 1956?
In Insemnarile personale din 31 mai-4 iunie 1975, nepublicate inca, Valter Roman marturisea: "La Nagy Imre, cu care am lucrat impreuna la Moscova, m-a atras (sic!,n.n.) eruditia si franchetea sa, in special, parerea lui despre problema Transilvaniei, intr-un moment cand in jurul acestei chestiuni se duceau discutii aprige, nu numai intre diferiti reprezentanti ai burgheziei romane si ungare, dar si intre noi, comunistii romani si maghiari. E un capitol intreg despre care va mai trebui sa scriu in mod special. Aci si acum, doar atat ca in timpul razboiului singurul om din colectivul ungar al postului de radio Kossuth (care a fost condus de R?kosi si ai carui colaboratori erau Gero, Revai, Farkas, Friss, Nagy Imre si altii), cu care m-am inteles in problema Transilvaniei a fost Imre Nagy (desi unora li se va parea un lucru ciudat, cunoscand cele intamplate in 1956, in Ungaria)".
Ii multumesc domnului Petre Roman, pentru ca a avut amabilitatea de a-mi pune la dispozitie insemnarile tatalui sau. El detine inca "vreo suta de pagini" din memoriile lui Valter Roman care acopera, cronologic, inclusiv perioada revolutiei maghiare. Inutil de spus ce serviciu extraordinar ar face domnul Petre Roman istoriei si memoriei tatalui sau daca ar permite publicarea lor.
Calitatile sale de militar fiind dovedite in Spania, Valter Roman a ajuns unul dintre organizatorii diviziei "Horia, Closca si Crisan", formata din prizonierii romani aflati in Uniunea Sovietica. Revenit in tara in 1945, Roman parea a fi rasplatit pentru activitatea sa din ilegalitate. A fost avansat din grad in grad, ajungand, la 1 mai 1948, general-maior. In acelasi an era numit loctiitor politic al Marelui Stat Major, functie pe care a detinut-o pana in 1950. Brusc, la inceputul anului apare primul soc: a fost inchis pentru cateva zile si obligat sa-si paraseasca postul de la Statul-Major, pentru ca, la Moscova, la 24 august 1944, il elogiase pe comunistul nationalist Lucretiu Patrascanu in fata lui Molotov. Patrascanu fusese arestat in 1948, iar soarta sa fusese pecetluita dupa ce Dej il anatemizase in septembrie 1949 la o reuniune a Cominformului de la Budapesta. In discursul sau intitulat "Partidul Comunist din Iugoslavia in mainile unor tradatori si spioni", Patrascanu, Laszlo Rajk si Traicio Kostov erau denuntati drept titoisti si agenti straini.
Roman avea de ce sa se teama. Dementa antititoista a declansat in statele europene din orbita Moscovei o adevarata vanatoare de vrajitoare. In septembrie 1949, in Ungaria, Laszlo Rajk, fost ministru de Interne, era condamnat la moarte pentru ca si-ar fi tradat patria conspirand cu Tito, care, in opinia acuzatorilor, era la randul lui naimit americanilor. Rajk fusese si el combatant in Brigazile Internationale din Spania, ca multi dintre liderii comunistilor iugoslavi. In decembrie 1949, Traicio Kostov, comunist de frunte bulgar, era invinuit, la Sofia, de actiuni similare cu cele ale lui Rajk.
Desi Roman nu a indurat un tratament similar, fiind scutit chiar si de chinurile unui proces, indepartarea din armata si "retrogradarea" in obscura pozitie de vicepresedinte al Societatii pentru Raspandirea stiintei si culturii l-au tulburat profund. La 21 noiembrie 1950, Roman i-a trimis o scrisoare lui Dej ale carei randuri patetice si confuze arata cat de mult suferea: "Faptul ca trecerea mea la o alta munca a fost efectuata intr-un moment cand razboiul mondial bate la usa, cand este lipsa asa de mare in cadre militare si cand partidul a trimis si trimite in armata tovarasi fara cunostinte militare, dar devotati, m-a facut sa ajung la fel de fel de presupuneri, a facut ca fragmentarea mea sufleteasca sa ajunga la fel de fel de presupuneri, a facut ca fragmentarea mea sufleteasca sa ajunga la disperare".
Roman se arata afectat nu atat de trimiterea la munca de jos, cat de imprejurarea ca se considera nevinovat. Prin urmare, singura lui solicitare era aceea de a-i fi aduse la cunostinta motivele si ratiunile care i-au determinat marginalizarea.
Marinimos cu un om incapabil sa reprezinte o reala amenintare, Dej nu numai ca l-a "gratiat" pe Roman, dar, la 6 aprilie 1951, i-a oferit portofoliul Postelor si Telecomunicatiilor.
Pentru Roman incercarea nu luase insa sfarsit. La Moscova, Stalin declansase un nou val de teroare impotriva "cosmopolitilor dezradacinati", adica a evreilor. Unda de soc s-a propagat rapid in statele-satelit. Ofranda cea mai importanta depusa la picioarele dictatorului a fost Rudolf Slansky care, pana in septembrie 1951, fusese secretar general al partidului comunist din Cehoslovacia. Arestat in noiembrie 1951, Slanky a fost acuzat de "conspiratie sionista" si colaborare cu spionajul occidental, condamnat la moarte si spanzurat in decembrie 1952. Evreu, ungur, veteran al razboiului din Spania, Roman se vedea in acest context din nou la mana lui Dej, care pornise atacul impotriva clanului moscovit Ana Pauker-Vasile Luca. Desi, dupa cum a aratat istoricul Florin Constantiniu, nu era neaparat vorba despre o confruntare intre factiunea "evreo-maghiara" si cea "nationala", ci de o competitie acerba intre doua grupuri de comunisti care-si disputau aprecierea lui Stalin, Roman cunostea probabil, inca o data, gustul fricii, cu atat mai mult cu cat stagiul sau din capitala Uniunii Sovietice il putea plasa in acelasi grup. In mai 1952, presa de la Bucuresti anunta triumful lui Dej in fata celor doi rivali, carora le era ascociat si Teohari Georgescu, fost ministru de interne. Eliminarea lor din Biroul Politic insemna impunerea lui Dej ca lider autoritar al partidului. Roman a privit confruntarea din fotoliul sau ministerial, infiorandu-se si de propria umbra, cu atat mai mult cu cat nu ducea lipsa de oameni care il invidiau.
I-a venit randul abia in ianuarie 1953. Destituit, a cunoscut din nou experienta umilitoare si terifianta a intemnitarii. A fost salvat de moartea lui Stalin, dar eliberarea nu i-a adus nici o satisfactie. Ignorat, a inteles cu amaraciune ca si-a incheiat activitatea politica si s-a resemnat cu o "a doua cariera", de specialist in "revolutia tehnico-stiintifica".
In 1954, cand a avut loc intalnirea cu R?kosi evocata in episodul anterior, Roman era "trimis in fruntea unei delegatii oficiale pe linia colaborarii hidrotehnice intre R.P.R. si R.P.U.", ceea ce spune multe despre statura sa in partid. A profitat de moment pentru a iesi in fata, exagerand sau denaturand anumite parti din conversatia cu liderul maghiar? Trebuie spus ca, la intoarcerea in tara, dupa cum singur a marturist mai tarziu, a fost sunat de Dej care i-a atras atentia sa fie cat mai fidel in reproducerea dialogului: ?Mai Valtere! Ai grija mai, sa scrii numai ceea ce a spus, nici un cuvant in plus?.
Acest fapt ar putea fi un indiciu al neincrederii lui Dej in Roman. Pe de alta parte, Dej a demonstrat si in alte imprejurari ca tine la acuratetea descrierii atuci cand era vorba despre chestiunile litigioase din relatiile romano-maghiare.
In aceste conditii, este greu de crezut ca Roman si-a permis sa nesocoteasca indemnul sefului sau, cu atat mai mult cu cat era constient ca documentul putea fi folosit impotriva lui R?kosi, dupa cum s-a si intamplat.
In plus, este improbabil ca R?kosi s-a apucat sa depene, in convorbirea cu Roman, amintiri din perioada moscovita, fara a ajunge in actualitate. Acest fapt, dar si depozitia lui Nagy ne indreptatesc sa afirmam ca raportul lui Roman este credibil.
Este interesant ca Roman nu si-a supraevaluat propria reactie la afirmatiile lui R?kosi. In raportul sau, el foloseste expresiile "i-am replicat" si "mi-am permis sa-i spun", atunci cand este vorba de interventiile sale. Peste ani, rememorand episodul, Roman a "retranscris" mult mai apasat vorbele lui R?kosi, iar raspunsurile sale au devenit mai ferme in atitudine, pastrand insa acelasi continut. De exemplu, intrebarea retorica a lui R?kosi: "De ce anumiti unguri romani sunt mai romani decat romanii?" a devenit in 1961 afirmatia ". Exact textual".

Principalele valute BNR - vineri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7401
Diferență: 0,038
Ieri: 4.7383
Azi: 4.1850
Diferență: -0,3951
Ieri: 4.2016
Azi: 5.4095
Diferență: 0,4886
Ieri: 5.3832
Azi: 4.1713
Diferență: -0,0503
Ieri: 4.1734